Mai ţineţi minte haina în care a fost executată Elena Ceauşescu? Secretul incredibil pe care îl ascundea – tocmai s-a aflat

Cuvântul de ordine pentru ținutele celei care nu suporta să vadă în spațiul public o femeie care arăta mai bine ca ea era, se pare, clasicismul.

Elena Ceaușescu nu era o femeie frumoasă, o știa și ea foarte bine, dar voia să fie bine îmbrăcată. În dulapul ei se găseau ținute Chanel, Dior sau Hermès, poșete Gucci, lângă cópii impecabil realizate la Apaca și pantofi de la Guban Timișoara, potrivit Click.ro. Decentă, fără extravaganțe, întotdeauna conformă cu evenimentul la care lua parte, Elena Ceaușescu a ieșit din scenă violent, în decembrie 1989, dar îmbrăcată într-un palton Yves Saint Laurent.

Elena Ceaușescu, în mod evident neajutată de trăsăturile fizice, a adoptat un stil sobru, fără extravaganțe, a cărui eleganță era dată de croiala perfectă a hainelor, ”de firmă”, de la marile case de modă, sau imitații corecte realizate în întreprinderile autohtone.

Niciodată n-a avut ținute provocatoare sau ieșite din context, dimpotrivă, a adoptat un stil moderat, chiar dacă purta creații semnate de mari designeri ai lumii. Avea în dulap creații Dior, Hermès, purtate la vremea aceea doar de o anumită parte a nomenclaturii.

sursa: www.antena3.ro

Lorelai Moșneguțu și-a cumpărat un …., așa cum a promis, cu banii câștigați din concurs! „Pe ușa de la intrare vreau să…”

Lorelai Moșneguțu și-a cumpărat un …., așa cum a promis, cu banii câștigați din concurs! „Pe ușa de la intrare vreau să…”

Luna trecută, chiar de ziua ei, Lorelai Moşneguţu a primit, după impozitare, 100.000 de euro. Cu o parte din bani îşi va cumpăra un apartament, aşa cum a promis după ce a câştigat concursul.

Şi-a găsit o locuinţă în Popeşti – Leordeni, la doar 100 de metri de staţia de metrou Dimitrie Leonida, într-o zonă liniştită, anunţă click.ro. Apartamentul este situat la parter, are 50 de metri pătraţi, două camere şi o grădină. Blocul este nou, în curs de amenajare, şi va fi gata în câteva luni.

„Gata, îl luăm. Mergem să semnăm pentru avans. Sper să facem brăduţul aici de Crăciun”, a spus mama Vio, asistentul maternal care a înfiat-o pe Lorelai. „Camera mea va fi lila. Pe uşa de la intrare vreau să gravez numele tuturor celor care m-au ajutat să ajung aici, de la echipa <<Românii au talent>>, juriu, producători, până la Mirabela Dauer, Luminiţa Anghel, Maria Ciobanu şi alţi prieteni de suflet. Mobila va fi una personalizată, pentru nevoile mele, eu având 1,20 metri înălţime. La curte nici nu visam până acum, dar aşa ne vom putea lua şi căţel, vom pune un balansoar, flori şi pitici de grădină”, a spus şi Lorelai.

Locuinţa costă 57.000 de euro. Alţi bani vor merge pe taxe notariale şi mobilă. O parte din suma câştigată va fi donată către o fundaţie care se ocupă de copiii cu probleme. „Se zice că nu ai parte de banii nemunciţi, câştigaţi în concursuri. Dar credeţi-ne că aceşti bani chiar au fost munciţi. Iar Lorelai are nevoie de acest ajutor în viaţă”, a spus Viorica Pârvan.

Sursa: click.ro

Doi gropari din Giurgiu și-au văzut moartea cu ochii, în timp ce săpau o groapă în cimitir. Au lovit cu lopeţile de câteva ori, neștiind ce e

Doi gropari din Giurgiu și-au văzut moartea cu ochii, în timp ce săpau o groapă în cimitir. Au lovit cu lopeţile de câteva ori, neștiind ce e

Doi gropari din Giurgiu și-au văzut moartea cu ochii, în timp ce săpau o groapă în cimitir. Au lovit cu lopeţile de câteva ori, neștiind ce e.
Oamenii au săpat o vreme, iar la un moment dat, au început să lovească cu lopețile în ceva metalic. Erau două bombe neexplodate.

Echipa pirotehnică a ISU Giurgiu a executat o misiune de asanare a terenului de muniție rămasă neexplodată în cimitirul Sf. Gheorghe, de pe şoseaua Bălănoaiei. Muniția a fost ridicată și depozitată în siguranță.

Simona Opriță, Montreal: „Mi-aş scoate toţi românii din ţara aia comatoasă şi i-aş aduce aici, în Canada”

APDA, 4 octombrie 2017 – Născută în Craiova, absolventă a Facultăţii de Drept, Simona Opriţă a profesat în România ca avocat şi coordonator al Departamentului de Resurse umane al unei firme norvegiene. Căsătorită şi având un copil, într-o zi din 2006 s-a decis să emigreze cu familia în Canada, stabilindu-se în Montreal. Ambiţioasă, aici a urmat alte cursuri specializîndu-se în chiţibuşurile care ţin de mecanismele administraţiei.

Îi lipsesc Oamenii, cu O mare, din România şi frumuseţea ţării natale. Îi e dor să „aparţină” pământului din care s-a născut. Dar, deşi suspendată între două lumi – a ţării natale şi a celei de adopţie – NU s-ar întoarce, pentru că „pseudo-oamenii” care conduc destinele României, „nişte NIMENI aroganţi” – la care nu există alternativă viabilă- au ajuns să decidă soarta românilor, pe care, dacă ar putea, Simona i-ar scoate pe toţi din ţară. Pentru că ei, românii obişnuiţi, nu merită să moară pentru cauza altora.

„În 2002, în instanţa de judecată am contestat o expertiză contabilă pentru eroare de calcul matematic. 60 zile x 100 lei/zi despăgubire aveau ca rezultat, pentru orice şcolar de primară, suma de 6.000 de lei. Nu 60.000 lei, cât îi dăduse expertului. Mi s-a respins ca nefondată contestaţia, iar avocatul reclamatului mi-a zâmbit cu un colţ de gură. Atunci am ştiut că trebuie să ies din sistem şi, mai apoi, să plec din ţară.

M-am pregătit, sufleteşte mai ales, patru ani. Mi-era greu să-i las pe ai mei, mi-era şi teamă să o iau de la început, în necunoscut. În sfârşit, în 2006 am plecat.

Mi-am lăsat ţara bolnavă, oamenii bolnavi. Încrâncenaţi, lipsiţi de orice speranţă, trişti.

Am uitat, câţiva ani buni, de ea. Şcolile, serviciul, adaptarea la regulile canadienilor (şi, Doamne, cât am mai râs de ei la început, io, românca verde!) mi-au ocupat mai tot timpul. Am mers în vizită, după vreo şapte ani. Nu mai eram de acolo, după cum nici canadiancă n-o să fiu niciodată. Undeva, suspendată între două lumi. Cu dorul şi durerea despărţirii, în normalitatea şi calmul Canadei.

Fiindcă România mi-a refuzat o viaţă normală, nu m-aş întoarce

Fiindcă acolo sunt ai mei, mâine aş lăsa totul baltă aici. Îmi lipsesc oamenii care gândesc asemenea mie, care înţeleg dincolo de cuvinte, prietenii cu care te trezeşti la uşă, neanunţaţi, vecina care cere împrumut o cană cu zahăr şi poştaşul care aduce pensia tatălui. Îmi lipsesc OAMENII.

Şi mi-e dor de Iaşi, de Sibiu, de Sfântu Gheorghe. Mi-e dor de pantofii italieni, de covoarele turceşti, de papanasii cu gem, de prispele pline cu flori de la Câmpina. Mi-e dor să aparţin.

Şi mi-e scârbă, în aceeaşi măsură, de mai-marii zilei, nişte NIMENI aroganţi, care decid soarta fiecărui om, individual, şi soarta unei naţii, a unui popor. Nu ştiu să lege două fraze, n-au coerenţă, n-au substanţă, mint şi fură, se acoperă unul pe altul când sunt prinşi, n-au o minimă decenţă, au diplome falsificate… O caracatiţă, asta e clasă politică a României acum, o caracatiţă. Îi tai un braţ şi îi cresc, instantaneu, alte trei. Iar partea care chiar mă îngrozeşte este că nimeni nu constituie o alternativa viabilă. Cum ajung la putere, se transformă.

Pseudo-oamenii ăştia mi-ar conduce mie viaţa dacă m-aş întoarce. Mi-ar acorda dreptul la un număr de respiraţii pe minut, mi-ar decide pensia, dacă am acces la o intervenţie chirurgicală sau la resuscitare după AVC. Ei, NEMERNICII. Iar viaţa mea s-ar întâmpla, în funcţie de interesele lor. Viaţa mea s-ar întâmpla cu mine spectator, pe margine.

Ei bine nu, nu m-aş întoarce. Dar mi-aş scoate toţi românii din ţara aia comatoasă, fiindcă nu merită să moară şi ei pentru cauza altora. Şi i-aş aduce aici, în Canada, în locul unde nu se întâmplă nimic, să moară de plictiseală la 102 ani, şi nu la 60 de foame sau de la o sinuzită pentru care spitalul nu are fonduri.

Nu, nu mă întorc. Şi doare”.

CRISTINA SOFRONIE, Montreal

Sursa > http://diasporaazi.ro

Secretele persoanelor cu gropițe în obraji, de care nici ele nu sunt conștiente!

In acest articol iti vom dezvalui o serie de secrete cu privire la persoanele care au gropite in obraji, care cu siguranta iti vor starni interesul.

Stiai ca doar 20% din populatie are gropite in obraji? Totusi trebuie sa recunoastem ca aceste persoane sunt adorabile. Dar iata ce nu stiai…..

Ce sunt aceste gropite…

Gropitele din obraji sunt o deformare a muschiului facial, iar in zilele noastre, multi oamenii incearca sa le reproduca prin intermediul operatiilor estetice. Ideea este ca doar persoanele care s-au nascut cu acest “dar” se bucura cu adevarat de el!

Ce trebuie sa stii despre persoanele cu gropite in obraji:

– Persoanele cu gropite inspira foarte multa incredere. De aceea, sunt cei buni confidenti, fiindu-le marturisite cele mai multe secrete, pe care le pastreaza cu sfintenie.

– Aceste persoane au de regula, cei mai multi prieteni.

– Poseda un spirit energic care ii face sa traieasca viata din plin.

– Persoanele cu gropite in obraji sunt cele mai luptatoare atunci cand sufera de anumite boli.

– Sunt firi emotive si sufera alaturi de ceilalti atunci cand acestia trec prin dificultati

– Sunt empatice

– Aceste gropite ii fac pe oameni sa arate mai tineri si asta deoarece sunt asociate cu perioada copilariei

– In foarte multe culturi aceste gropite sunt aducatoare de noroc si prosperitate…

– Femeile cu gropite in obraji sunt afectuoase, au o atitudine calda fata de cei din jur si sunt dispuse sa faca orice pentru partenerul lor de viata si pentru familie.

Daca te numeri printre persoanele care “poseda” gropite in obraji si le consideri a fi un dezavantaj, sper ca randurile de mai sus sa iti schimbe putin perceptia de sine, intrucat trebuie sa afli ca esti una dintre persoanele calde si binevoitoare, pe care oricine ar dori sa o aiba alaturi!

Sursa by > https://secretele.com

Straniul caz al omului ce s-a trezit în sicriu. S-a uitat trist la rude și le-a spus un singur lucru

Un tânăr de 24 de ani s-a trezit la propria înmormântare, spre propriul șoc, dar și al rudelor care se pregăteau să îl ducă pe ultimul drum. Incidentul s-a întâmplat în Tingo Maria, Peru, în timpul înmormântării lui Watson Franklin Mandujano Doroteo, un tânăr de 24 de ani. Potrivit presei locale, acesta fusese declarat mort după ce a dezvoltat o febră puternică, ca urmare a unei operații pe care o suferea la dentist.

Se pare că doctorii au făcut de fapt o mare greșeală, omul fiind doar puternic sedat, nicidecum mort. Doroteo a început să respire greu în momentul în care era așezat în sicriu, sub privirile îngrozite ale rudelor. Acesta le-a spus imediat celor din jurul său să îl scoată din coșciug, lucru care s-a și întâmplat.

Omul a ajuns între timp la spital și este bine mersi, în vreme ce procurorii au deschis un dosar penal pentru a elucida cum au ajuns doctorii să îl declare mort.

Vei citi cu lacrimi în ochi! Au găsit un tanc îngropat în pădure. Când l-au deschis au rămas fără cuvinte. Privește ce era în el!

La un sfert de secol de la sfârșitul războiului, într-o pădure deasă din Rusia a fost găsit un tanc îngropat în pământ, cu numărul tactic 12.

Trapele erau închise, bordul era găurit. Când mașina a fost deschisă, pe locul șoferului-mecanic au fost descoperite rămășițele unui sublocotenent-tanchist.

El avea un revolver cu un singur glonț și un dosar, în care se aflau o hartă, poza iubitei sale și niște scrisori netrimise, scrie perfectmedia.tv.

Iată ce spunea una dintre scrisori:

„Salut, Varvara mea! Nu, nu ne vom întâlni. Ieri la prânz am bombardat încă o coloană nemțească. Un proiectil de-a fasciștilor a spart armura laterală a tancului nostru și a explodat înăuntru.

În timp ce conduceam tancul spre pădure, Vasile a murit. Rana mea este severă… L-am înmormântat pe Vasile într-o pădurice de mesteceni.

Era un loc plin de lumină. Vasile a murit fără să reușească să-mi spună măcar un cuvânt, fără să-i transmită ceva frumoasei lui Zoya și blonduței Măriuța, care seamănă cu o păpădie pufoasă.

Astfel din trei tanchiști a rămas doar unul. Am intrat în pădure pe înserate. Tovarășii noștri vor alunga dușmanul, care nu trebuie să umble pe câmpiile și prin pădurile noastre.

Niciodată nu mi-aș fi trăit viața astfel, dacă nu erai tu, Varvara.

Tu m-ai ajutat întotdeauna: la Halhân Gol și aici. Probabil, cel ce iubește este mai blând cu oamenii. Îți mulțumesc, draga mea!

Omul îmbătrânește, iar cerul este veșnic tânăr ca ochii tăi, pe care i-aș privi și admira întruna.

Ei niciodată nu vor îmbătrâni, nu se vor decolora. Va trece timpul, oamenii își vor vindeca rănile și vor construi orașe noi, vor crește livezi și grădini noi. Va începe o altă viață, vor fi cântate alte melodii. Dar niciodată să nu uitați cântecul despre noi, despre cei trei tanchiști.

Vor crește copiii tăi. Tu iarăși vei iubi. Iar eu sunt fericit că părăsesc această lume, având în suflet marea dragoste pentru tine. Al tău Ivan Kolosov”. Sursa: varulsandel.ro

Singurătatea de acasă: “Când mergi în România, nu mai cunoști aproape pe nimeni. Generațiile s-au schimbat, prietenii din copilărie s-au mutat, iar părinții…”

O româncă din Portugalia, Karina Mureșanu- Vlad, descrie într-un articol emoționant cât de singuri se simt românii care aleg să emigreze.

”Nimeni nu știe, mai bine decât emigranții, ce înseamnă singurătatea. Te hotărăști să pleci și după o ultimă bere cu prietenii din copilărie și un rămas bun de la familie, pornești spre o lume complet străină. O mare de oameni în care nu cunoști pe nimeni.

De la bun început, trăiești senzația constantă că ai uitat, sau ai pierdut ceva. Îți verifici mereu actele, portofelul și micul bagaj, dar nu lipsește nimic. Apoi realizezi: i-ai „ uitat” pe toți acasă! Ai pierdut toți oamenii din viața ta! Nu mai ai pe nimeni.

Nici mama prea protectoare, nici soacra prea cicălitoare, nici bunica prea binevoitoare, care continuă să-ți tricoteze căciuli și fulare, nici vecina de la doi care insistă să îți aducă prăjituri cu cremă, chiar și când ești la dietă. Îți spui, totuși, că e ok. Oricum, vei sta doar un an și apoi te întorci acasă.

Apoi anii trec. Îți formezi propria familie și te axezi pe ea. Grație tehnologiei, continui și să comunici zilnic cu familia și cu prietenii de acasă, nu să îi vezi doar după 20 de ani, ca la „ Surprize, surprize”. În concedii, când mergi acasă, toată lumea te așteaptă cu drag și cu masa plină, iar la tine în oraș toată lumea te cunoaște, te salută și își amintește de tine. O dată pe an, încetezi astfel să te mai simți invizibil.

Dar apoi, invariabil, te întorci în Străinezia, unde, cu capacitatea de adaptare aproape cameleonică specifică poporului tău, faci și tu ca toată lumea de acolo.

Îți îmbraci dimineața surâsul comercial sau vreo ” poker face” și pui întrebarea „ Ce mai faci?” – mereu cu ochii pe ceas și cu speranța să nu capeți vreun răspuns prea elaborat – unor oameni care se simt la fel de invizibili ca tine. Nu mai ai timp pentru nimeni. Ai umplut golurile cu servicii, cursuri de calificare, probleme și ambiții personale.

Când ai copii mici, devii o vreme vizibil. Bebelușii atrag conversațiile amabile ca un magnet. Apoi cresc, ajung la vârsta buclucașă, sau, mai grav, adolescenți și încep să aibă efectul opus. Poți să te consideri zonă contaminată radioactiv. Mai ai doar conversații meteorice cu alți părinți, care de obicei se reduc la mirarea lor despre cât de bine vorbește copilul tău limba țării respective, urmată de întrebarea, inevitabilă, dacă vorbește la fel de bine și limba maternă. Cam ce-ai putea răspunde? „ Nuuu, l-am învățat klingoniana, ca să fie mai interesant!”

La fel, devii cât de cât vizibil, dacă ai câine. Te întâlnești ani de zile, la plimbare, cu aceleași persoane, despre care nu ai nici cea mai vagă idee cum se cheamă, dar știi totul despre câinii lor și ei despre al tău.

Există însă și o parte bună. Dacă ți-ai găsit jumătatea, șansele să rămâi cu ea cresc simțitor, pentru că străinătatea e ca o probă de foc în orice căsnicie. Ce nu destramă, întărește, iar rata divorțurilor pare să fie mai mică printre românii plecați, decât cea din majoritatea țărilor în care se află.

Și anii continuă să treacă. Acum, când mergi în România, nu mai cunoști aproape pe nimeni. Generațiile s-au schimbat, prietenii din copilărie s-au mutat, mama, soacra și bunica au ajuns fotografii pe noptiera ta, iar vecina de la doi o fi ajuns și ea fotografie pe noptiera cuiva. Și tot acum, când spui că te întorci „ acasă”, începe să însemne acasă la tine, în Străinezia.

Dar, dacă în tot acest timp, te oprești o clipă, încetezi să mai glorifici lipsa de timp și îți revizuiești puțin ambițiile personale, ajungi să afli ceva. Singurătatea e o „ boală” de care te vindeci doar când începi să îi tratezi pe alții de ea, cu cel mai eficient remediu care poate exista: timpul tău. Chiar dacă nu te pricepi să faci o prăjitură cu cremă atât de bună ca vecina de la doi, iar de tricotat nu are rost, sunt atâtea feluri în care poți dărui timpul tău cuiva. Cui? Acelor oameni care până nu demult erau la fel de invizibili pentru tine, cum erai și tu pentru ei. Iar timpul tău e magic. Cu cât îl dăruiești mai mult, cu atât ai mai mult.

Da, timpul va face și din noi, cândva, fotografii pe noptiera cuiva. Dar, până atunci, mai avem atâta timp de dat și atâtea singurătăți de vindecat!

Autor: Karina Mureșanu Vlad –mamemigrante.com

Test de perspicacitate- tu ce ai vazut prima data in aceasta imagine,raspunde sincer și noi o să îți spunem cine ești.

Acest test îți va spune cine ești cu adevărat.

Privește cu atenție fiecare imagine și reține ce ai văzut mai întâi. Răspunsul tău va spune multe despre percepția ta, despre viața și despre personalitatea ta.

1. Ce ai văzut mai întâi?
O femeie:

Un crocodil

Ești foarte precaut, uneori chiar pesimist. Ar trebui să nu cazi în prada lucrurilor rele, dar să te bucuri mereu de viață.

O barcă

Ai o atenție pentru detalii extraordinară – nu pierzi nimic. Ești foarte creativ și întotdeauna găsești soluții unice pentru toate problemele.

2. Ce ai văzut mai întâi?

Un bătrân
Ești emotivă și deseori ești stresată. În același timp, ești foarte încrezută în sine. Uneori arăți perfecționism excesiv, dar nu există nici o limită pentru perfecțiune!
O fetiță
Ești o persoană optimistă care emite energie pozitivă. În ciuda impulsivității tale, cei din jur te iubesc. În același timp, ai o gândire destul de logic și analitică.

3. Ce ai văzut mai întâi?

 

Două fețe
Ești o persoană extrovertă, te hrănești cu energia lumii din jurul tău. Este foarte important să fii înconjurată de oameni pozitivi care să te susțină și să nu te critice.
O vază
Ești o persoană introvertă, care primește energie din interior. Dacă te descurci cu slăbiciunile tale, poți obține multe.

Sursa: lifter.com.au

Leacul din batrani care vindeca peste 80 de boli. Afla totul despre planta minune!

Angelica archangelica, planta care în popor este cunoscută sub denumirea de planta/iarba îngerilor sau Angelica, este una dintre plantele pe care bunicii noștri le găseau ușor oriunde în natură. Această plantă este bogată în uleiuri eterice, acizi organici, acizi grași, taninuri, substanțe amare, glucide și vitamine din complexul B. Având o compoziție atât de complexă, nu este de mirare de ce această plantă are capacitatea de a vindeca un număr record de boli, aproximativ 80, potrivit unui faimos fitoterapeu din Franța, Eric Favre.

Compoziția chimică complexă a plantei Angelica archangelica (iarba îngerilor, antonică sau buciniș, cum e cunoscută românilor) explică multiplele proprietăți terapeutice, eficiente în tratamentul afecțiunilor interne grave.

În scop medicinal, planta se recoltează de-a lungul primăverii și la sfârșitul verii. Doar părțile superioare ale plantei, cele care cresc deasupra pământului, se recoltează în lunile iunie și iulie. După recoltare, planta se usucă imediat și se folosește doar de-a lungul unui an. Atât rădăcinile, rizomii, cât și semințele, frunzele și tulpinile acestei plante ocrotită de lege conțin uleiuri eterice, acizi organici, acizi grași, taninuri, substanțe amare, glucide și vitamine din complexul B.

Vindecă 80 de afecțiuni, potrivit fitoterapeuților

Datorită proprietăților sudorifice, antibiotice, digestive, Angelica este eficientă în tratamentul intern a peste 80 de afecțiuni: stări depresive, astenie, isterie, dificultăți de concentrare, întârziere de dezvoltare mentală la copii, bulimie, colită de fermentație și de putrefacție, gastrită hipoacidă, indigestie, ulcer gastro-duodenal, epidemii, rahitism, tulburări hormonale la femei, cancer, boli infecțioase grave ( TBC, hepatită virală, scleroză în plăci, ciroză, paralizie). Pentru întârzierea procesului de îmbătrânire, specialiștii recomandă uleiul eteric din semințe, în doze moderate. La fel de eficientă este terapia cu rădăcini de Angelica, mestecate zilnic, conform sfaturilor unui fitoterapeut.

E indicată în revitalizarea sistemului nervos

Fitoterapeutul francez Eric Favre recomandă infuzia preparată din tulpinile și rădăcinile plantei în tratamentul astmului și în cazuri de epuizare a sistemului nervos. Deosebit de eficient este și tratamentul în cazul unei digestii dificile, în anemii, balonări, aerofagie, bronșită, răceli și în forme severe de gripă. În același timp, semințele folosite la prepararea infuziilor calmează stările de agitație, depresia și durerile de cap. În cazul persoanelor suferinde de boli grave, tratamentul cu Angelică elimină blocajele care se manifestă prin balonări, vomă, apatie și slăbiciune fizică și mentală. Din tulpinile plantei se prepară băuturi tonice și relaxante în toată Europa. ATENȚIE! Femeile însărcinate și diabeticii nu au voie să consume ceaiuri, tincturi, uleiuri etc produse din această plantă.

Sursa http://bensan.ro/