TOT RESPECTUL pentru ea! O tânără din România a „inventat” casa pentru care nu ai nevoie de autorizaţie si este rezistentă la cutremur şi foc

Posta Maria a realizat, în scop demonstrativ, o casă dintr-un container industrial, de tip birou. Aceasta are izolaţie, aer condiţionat şi multă lumină. Tîrgumureşeanca spune că există posibilitatea construirii unei astfel de case şi din containere maritime care sunt mult mai rezistente, însă cu mai puţine facilităţi, relatează Radio Mureş.

Containerul maritim nu are izolaţie. La fel, nu are sistem electric încorporat. Cel industrial are. Din acesta am făcut atelierul meu şi, momentan, îl folosesc ca şi atelier dar, între timp, dacă doresc să schimb ceva, atunci pot să-l folosesc şi pentru casă de weekend, de exemplu, sau pentru orice

O casă construită din containere are mai multe avantaje: nu necesită proiect şi nici autorizaţie de construcţie deoarece se poate amplasa direct pe teren. În plus, e rezistentă la cutremur şi foc. Costurile sunt comparabile cu cele ale construcţiilor clasice, spune Posta Maria:

Nu are nevoie de autorizaţie de construcţie, nu are nevoie de un proiect anume pentru realizarea unei case pentru că este ca şi un joc Lego. Se montează unul lângă celălalt, se pot pune la etaj… deci, numai creativitatea nu are limite. Costul unei astfel de case este undeva între casa de cărămidă şi cea de lemn. Deci, costurile sunt undeva la mijloc şi includ toate amenajările, tot ce ţine de construcţie.”

„Când am găsit portofelul vechi din 1954, nu mă așteptam la ce a urmat. M-am interesat al cui a fost și când am aflat m-am dus imediat la azil. Supriza pe care am trăit-o acolo se întâmplă doar o dată în viață. Au așteptat o viață întreagă ca să…” Uite ce i-a făcut proprietarului:

Dragostea adevărată există, iar asta ni se demonstrează aproape zilnic, iată o întâmplare reală și deosebit de frumoasă care ne face să avem încredere în continuare!

Un bărbat a găsit un portofel în care, deși nu era niciun act de identitate, erau, însă, foarte mulți bani. Portofelul mai conținea și o mică scrisoare pe care abia se mai putea vedea numele celui care o trimisese.

În cele din urmă, citind, și-a dat seama că scrisoarea a fost scrisă în anul 1954, și era extrem de emoționantă. O femeie scria: ,,Dragă Michael. Mama mi-a interzis să ne întâlnim. Iartă-mă. Trebuie să știi că te iubesc și te voi iubi mereu. Anna”.

Cel care a găsit portofelul a decis să o caute pe cea care redactase scrisoarea, dar, din nefericire, nu avea adresă, așa că omul a fost nevoit să se intereseze la poștă, și astfel a aflat numărul de telefon.

În momentul în care a sunat acolo, întrebând de Anna, a aflat că mama fetei era cea care locuise acolo, dar acum era internată într-un azil de bătrâni. Bărbatul a mers la azil, a întrebat și acolo de mama Annei, dar a aflat că femeia murise, dar Anna încă trăia, deși locuia la un alt azil.

Bărbatului i s-a dat voie să o viziteze pe Anna, iar în momentul în care i-a arătat scrisoarea, ea i-a povestit că numele bărbatului este Michael Goldstein. Din păcate, pe când era tânără, nu i-a fost permis să se întâlnească cu el și să aibă o relație pentru că era prea tânără, avea doar 16 ani.

Anna l-a mai rugat pe cel care a găsit portofelul și să îi spună lui Michel, dacă îl va găsi, că ea nu s-a căsătorit niciodată și că a continuat să îl iubească întreaga ei viață.

Ieșind din azil, omul a aflat de la gardianul de la poartă faptul că îl cunoaște pe acel Michel, el locuia în cealaltă parte a azilului!

Gardianul, împreună cu bărbatul, au mers la Michel, i-au povestit că i-a fost găsit portofelul, dar că au găsit-o și pe Anna! Bătrânul a fost extrem de fericit, explicându-le că nici el nu se căsătorise vreodată, și el continuase să o iubească în tot acest timp.

Peste numai trei săptămâni, acești îndrăgostiți de o viață se căsătoreau în sfârșit și își încununau iubirea care le fusese interzisă în tinerețe.

SURSA: distractify.ro

A pus detergent în sacul de praf al aspiratorului! Trucul asta ti-ar putea schimba viata! Dupa ce vei vedea de ce, vei face si tu mereu asta!

Ești o gospodină desăvârșită și îți place să ai mereu casa curată. Speli, cureți și lustruiești toate obiectele din casă cât de des poți, dar există o problemă supărătore la care încă nu i-ai găsit rezolvare. Este vorba despre praful care se ridică în aer și despre mirosul neplacut care apare ori de câte ori dai cu aspiratorul.

Cu toate că pe piața au apărut deja de câțiva ani aspiratoarele cu apă, care te-ar putea scăpa aparent de această problemă, ele sunt destul de scumpe și nu sunt întotdeauna cele mai eficiente. Mai mult decât atât, ele nu sunt atât de populare, cel puțin nu la noi în țară, așa că ești destul de reticientă atunci când vine vorba sa îți înlocuiești aspiratorul.

În schimb, dacă vrei să ai o experiență plăcută atunci când dai cu aspiratorul, dar nu vrei să în înlocuiești pe cel pe care, probabil ai dat o grămadă de bani, avem pentru tine un truc extrem de simplu și foarte eficient!

Ce trebuie să faci

Varianta 1

Inainte de utilizare, pune puțină scortisoară în sacul de praf al asiratorului. După ce ai făcut asta tot ce trebuie să faci este să îl folosești ca și până acum.

Varianta 2

Inainte de utilizare, pune puțin detergent de rufe (atenție, să nu fie lichid – trebuie să fie detergent praf) în sacul de praf al asiratorului. După ce ai făcut asta tot ce trebuie să faci este să îl folosești ca și până acum, scrie girly.ro.

Varianta 3

Există pastile speciale pentru sacul de aspirator. Acestea se introduc în sac iar mirosul nu va fi unul neplăcut, ci unul îmbietor.

Varianta 4

Inainte de utilizare, pune câteva semințe de lavandă în sacul de praf de la aspirator. După ce ai făcut asta tot ce trebuie să faci este să îl folosești ca și până acum.

Toată casa va fi împânzită cu un miros proaspăt și ușor, iar praful nu se va mai ridica atât de ușor.

sursa: landia

Veste buna! Cum puteti beneficia de 6.000 de euro de la stat în acest an. De ce documente ai nevoie pentru a fi eligibil si care este termenul limita

Statul român este pregatit sa le dea romanilor bani daca acestia accepta conditia de a-si împaduri terenurile. Toti cei interesati de o astfel de initiativa vor încasa de la stat câte 6000 de euro pentru un hectar.
Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale (AFIR) a implementat programul “Prima împadurire” pentru a ajuta la cresterea suprafetelor forestiere.

Cei interesati pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împadurire si crearea de suprafete împadurite”, aferenta Masurii 8 „Investitii în dezvoltarea zonelor împadurite si îmbunatatirea viabilitatii padurilor”, SubMasura 8.1 „Împaduriri si crearea de suprafete împadurite” din cadrul PNDR 2014 – 2020

Alocarea bugetara, stabilita pentru sesiunea noiembrie 2017 – martie 2018 este de 50 milioane euro.

Acest sprijin financiar, acordat ca valoare fixa, este reprezentat de costuri standard pe hectar pentru împadurirea de terenuri agricole si neagricole, sub forma a doua prime:
– Prima 1 – prima de înfiintare a plantatiilor forestiere acopera si costurile de elaborare a proiectului tehnic de împadurire
– Prima 2 – o prima anuala care acopera lucrarile de întretinere a plantatiilor pe o perioada de maximum 6 ani pâna la închiderea starii de masiv, efectuarea a doua lucrari de îngrijire a arboretelor dupa închiderea starii de masiv si pierderile de venit agricol pentru o perioada de 12 ani pentru suprafata împadurita.

Cei interesati vor primi în primul la înfiintarea padurii câte 6.000 de de euro de hectar. În urmatorii ani, timp de 12 ani, vor primi câte 2.700 de euro de hectar pe an.

Persoanele care pot beneficia de programul “Prima împadurire” pot fi detinatorii publici de teren agricol si neagricol, detinatorii privati de teren agricol si neagricol si forme asociative ce detin teren agricol si neagricol. În categoria detinatorilor publici de teren sunt incluse unitatile administrativ teritoriale ale comunelor, oraselor, municipiilor (respectiv, nivel LAU 2) si alte persoane juridice de drept public, precum si formele asociative ale acestora. Beneficiarii publici sunt eligibili doar pentru Prima 1, conform apia.org.

Aceasta schema de finantare este implementata prin Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA), toate documentele necesare accesarii fiind disponibile pe pagina de internet www.apia.org– sectiunea Masuri de sprijin si IACS – Masuri delegate din PNDR. Depunerea Cererii de Finantare se realizeaza pe suport de hârtie la Centrele Judetene sau al Municipiului Bucuresti al APIA. Aceasta cerere va fi însotita de proiectul tehnic de împadurire.bani europenibani

Nu, nu este o gluma! O familie din Bucuresti a ales sa îsi doneaze apartamentul complet mobilat. Iata ce trebuie sa faci:

O familie din Bucuresti a ales sa faca un gest uimitor, care pentru multi romani este greu de crezut. A postat un anunt pe internet in care scrie ca-si doneaza apartamentul unei persoane cu probleme financiare sau unui elev/student cu rezultate exceptionale la învatatura, dar fara posibilitati materiale.

Pe site-ul opece.eu, a aparut un anunt surprinzator: Donez apartament 2 camere in Bucuresti Donez unui caz social sau unei familii cu, copii care nu are o locuinta apartament cu 2 camere in Bucuresti zona Militari. Pretendentii donatiei trebuie sa faca dovada situatiei lor prin documente oficiale.

De asemenea donatia se poate indrepta si catre un elev/student cu rezultate exceptionale la invatatura dar fara conditie materiala. Apartamentul se doneaza cu tot ce este in el.

Daca te intrebi de ce ar dona cineva un aparatament in loc sa-l vanda, raspunsul este ca eu si familia mea avem mai mult decat putem cheltui plus ca ne mutam definitiv in S.U.A. PENTRU A INTRA IN CONTACT CU PROPRIETARII DORITORII TREBUIE sa completeze un formular in subsolul pagini cu numele, telefonul, adresa de e-mail si mesajul prin care, pretendentii dovedesc ca se incadreaza in conditiile amintite mai sus.

ATENTIE! NU LASATI MESAJELE AICI: TREBUIE SA INTRATI PE SITE-ul OPECE.EU SI SA COMPLETATI FORMULARUL DE ACOLO! MESAJELE DE AICI NU PRIMESC RASPUNS!

Gestul familiei din Bucuresti este incredibil mai ales ca cele mai multe persoane ar fi ales sa îsi vânda locuinta, nu sa o doneze.

Andreea, din Braila, este o fata vesela de 16 ani. Într-o dimineata s-a sculat cu noaptea în cap si s-a apucat de treaba pe scara blocului. Acum, toti vecinii o cauta, i-au dat si bani, vor si ei. Fabulos cu ce se ocupa la vârsta ei:

• Andreea Gabriela Tudor, o tânără pictoriţă de 16 ani din Brăila, a reuşit să aducă frumuseţe şi culoare în cartierul Viziru • ea a pictat două etaje într-o scară de bloc de pe Aleea Cocorilor, înlocuind imaginea plictisitoare a varului alb cu un superb peisaj de flori • schimbarea s-a produs în doar două săptămâni şi cu doar câteva sute de lei • “Mereu mi-am dorit să am un oraş mai vesel, iar acum suntem cu un pas mai aproape”, ne-a spus artista

Andreea Gabriela Tudor, o tânără de 16 ani din Brăila, a schimbat complet atmosfera din scara blocului în care locuieşte. Cu doar câteva sute de lei, ea a pictat două etaje, reuşind să transforme imaginea banală şi învechită a varului alb într-o adevărată oază de natură. Vecinii şi vizitatorii se declară încântaţi de noua imagine de pe scara lor. Elevă a Liceului de Arte “Hariclea Darclee” încă din clasa I, Gabriela este o pictoriţă talentată, având în palmares peste 200 de premii. Până acum şi-a prezentat lucrările în cadrul a 13 expoziţii, opt personale şi cinci de grup, cea mai recentă fiind la Castelul Pelişor din Sinaia. Fata trăieşte prin pictură, punându-şi amprenta asupra tuturor lucrurilor din jurul ei, de la haine la obiecte de mobilier. Vă invităm să o cunoaşteţi pe Andreea, tânăra care, într-o zi, de ce nu, ar putea schimba imaginea întregului oraş.

Pereţii au prins viaţă
Etajul 8 al unei scări de bloc de pe strada Aleea Cocorilor, cartierul Viziru. Imediat ce ieşi pe uşa liftului, în faţa ta se aşterne o “explozie” de culoare. De sus până jos pereţii sunt “îmbrăcaţi” în flori, formând un peisaj superb care îţi induce o stare de linişte şi relaxare. Urcăm un etaj mai sus. Şi aici pereţii au prins viaţă, banalul var alb fiind acoperit acum cu floricele pictate cu măiestrie. Autoarea acestor minunăţii este Andreea Gabriela Tudor, o adoloscentă de 16 ani din Brăila, elevă încă din clasa I la Liceul de Arte “Hariclea Darclee”.
“A început cu un elefănţel la soneria noastră. După aceea a desenat o cafea la vecina de alături şi până la urmă a desenat toţi pereţii”, ne-a spus Florica Şofran, mama tinerei pictoriţe.
Gabriela locuieşte în acel bloc cu mama ei şi şi-a dorit mereu să schimbe imaginea gri a oraşului. Fiind şi vacanţă de vară şi având mai mult timp liber, adolescenta şi-a luat pensulele, culorile şi s-a pus pe treabă.
“De când eram mică mi-ar fi plăcut să fie mai colorat cartierul sau oraşul în sine şi, pur şi simplu, m-am gândit că acesta e un prim pas. Chiar la 7 ani am participat la un proiect de compuneri, pe care l-am şi câştigat, unde am spus că mi-ar plăcea să am un oraş mai vesel, mai colorat şi mai fericit. Am început să pictez la etajul 8, etajul unde locuiesc eu cu mama. Am lucrat cam o săptămână. Aveam şi zile când pictam de dimineaţa până seara, dar au fost şi zile în care am stat mai puţine ore. A fost mult de muncă mai ales că am lucrat cu pensule mici la detalii. Acum trebuie să mai dăm cu lac ca să protejăm”, ne-a povestit adolescenta.
Gabriela spune că a lucrat numai cu materiale de calitate, iar totul a costat în jur de 300 lei. “Când am văzut peretele terminat am zis că vreau un buton să îl intorc în interior, să fie peretele din sufrageria noastră”, ne-a spus şi mama fetei.
Văzând cum talentul ei poate să schimbe complet atmosfera din jur, vecinii de la etajul 9 au dorit şi ei să aibă un mic colţ de natură. I-au dat acesteia banii necesari pentru achiziţionarea materialelor şi în câteva zile etajul 9 era şi el transformat într-un spectacol al florilor. Andreea spune că atunci când s-a apucat de pictat nu a avut o imagine anume în minte pe care a reprodus-o întocmai, ci pur şi simplu a realizat totul după imaginaţia sa. În zilele de lucru vecinii o răsfăţau pe Andreea cu gogoşi, plăcinte şi alte prăjituri.
Nu doar locatarii blocului sunt încântaţi de ceea ce a ieşit din mâinile tinerei pictoriţe ci şi prietenii care vin în vizită. “Toţi sunt uimiţi, pentru că nu se aşteaptă, mai ales într-o zonă ca asta”, ne-a spus artista.
Nu este pentru prima dată când Gabriela realizează astfel de lucrări. Ea are o pagină de Facebook, Gaby Tudor Art, unde postează tot ceea ce crează. Aşa a ajuns să fie contactată şi de alţi oameni care îşi doresc ceva unic în locuinţa lor. De asemenea, ea şi-a lăsat amprenta şi asupra mai multor clădiri din oraş, baruri sau terase, fiind contactată de patroni care au vrut să le ofere un mediu cât mai plăcut clienţilor lor.
Dacă i s-ar oferi ocazia, adolescenta ne-a mărturisit că i-ar plăcea să aducă un strop de culoare şi în Centrul Vechi. “Aş găsi un proiect frumos măcar pentru un zid mare şi cred că uşor, uşor, ar înfrumuseţa zona. Aş încerca să găsesc o compoziţie cu nişte elemente greceşti şi ceva acvatic să fie legat şi de Dunăre”, afirmă aceasta.

La 4 ani a câştigat primul premiu internaţional
Gabriela şi-a descoperit pasiunea pentru pictură la vârsta de 4 ani, când mama ei a înscris-o la Palatul Copiilor din Brăila. “Practic a început de pe la 2 ani, cu unghiile. Toată ziua, primul lucru dimineaţa, îşi făcea unghiile, iar eu seara i le curăţam. După aceea cu cărţile de colorat”, ne-a spus mama acesteia.
Tot la 4 ani, Andreea a câştigat primul ei premiu, locul I la Concursul Internaţional “Nicolae Tonitza” de la Bârlad. Doi ani mai târziu, la vârsta de 6 ani, a avut prima expoziţie din carieră, la Primărie.
Cum talentul trebuie încurajat, încă de mică Gabriela a fost lăsată de mama ei să se joace cu colorile pe geamurile şi pereţii din casă. Treptat, casa a început să se umple de creaţiile ei. Tablouri, icoane sau vitralii sunt doar câteva dintre elementele care înfrumuseţează locuinţa familiei. Ba chiar tânăra a recondiţionat şi un scaun vechi adus din Franţa, transformându-l într-o superbă piesă de mobilier. Anul acesta, de Florii, de ziua mamei sale, Gabriela i-a făcut un cadou inedit. “De Florii mi-a făcut o supriză. În dormitor mi-a pictat un perete întreg. I-am zis: «Mamă, vreau şi munte, vreau şi mare». Şi mi-a făcut un lac la munte. Un peisaj superb”, ne-a spus Florica Şofran.

Business la început de drum
Gabriela a încercat să facă din talentul său şi o sursă de venit. Pe lângă tablourile şi desenele pe pereţi, ea realizează tot felul de articole personalizate, pictând de la tricouri şi tenişi la genţi şi bijuterii. Iar pentru că “pe internet se află tot”, Facebook-ul a fost rampa ei de lansare. Şi-a transformat sufrageria în atelier şi acolo lucrează cu drag la comenzile primite. Iar comenzile nu vin doar din Brăila, ci şi din mai multe judeţe ale ţării.
“Am început cu o pereche de tenişi, tenişii mei. Au văzut prietenii, cunoştinţele şi au vrut şi ei. Şi de atunci merge din ce în ce mai bine”, ne-a declarat artista.
Mai nou, adolescenta pictează şi burticile viitoarelor mămici. “O personă cunoscută a văzut ce lucrez, m-a contactat pe Facebook şi m-a întrebat dacă aş putea să fac asta. Am încercat, a ieşit bine, iar acum mă contactează mai multe mămici. E puţin emoţionant să pictezi pe burtică, pentru că se mişcă şi cel mic”, spune tânăra.
Practic, Gabriela pictează tot ce prinde şi face totul cu pasiune. Iar banii pe care îi câştigă are grijă să îi reinvestească în materiale şi în cărţi. Citeşte cărţi în română şi franceză, preferatele ei fiind cele de beletristică şi ficţiune, dar şi biografiile marilor artişti.

Expoziţie la Castelul Pelişor
Pe lângă performanţele şcolare, anul acesta, Gabriela, fiind o elevă foarte bună, a mai bifat o reuşită. În urma Concursului Naţional “Carmen Sylva”, trei lucrări ce îI poartă semnătura au putut fi admirate de publicul larg în cadrul unei expoziţii la Castelul Pelişor din Sinaia.
“Prin Concursul Carmen Sylva am ajuns acolo. Am avut o tematică liberă, am trimis nişte lucrări şi au fost alese pentru expoziţie. Am trimis două zeităţi şi o compoziţie marină. Pe toate trei le-au expus. Expoziţia s-a desfăşurat în perioada 17 iunie-30 iulie. Am şi participat la vernisaj şi am fost foarte bucuroasă să fiu acolo”, ne-a spus Gabriela.
Tot anul acesta, artista a participat la un concurs de benzi desenate în cadrul Festivalului Internaţional de Benzi Desenate de la Sibiu, lucrările câştigătoare fiind cuprinse într-o expoziţie. În total, tânăra pictoriţă a avut până acum 13 expoziţii, 8 personale şi 5 de grup. Pe lângă acestea, numai după primii doi ani de liceu, Gabriela se poate lăuda cu peste 60 de premii câştigate la concursuri de pictură şi la diverse competiţii şcolare. Dacă adunăm şi distincţiile obţinute în gimnaziu, artista are în palmares peste 200 de premii. Pe lângă pictură, fata cochetează şi cu fotografia, câştigând doi ani la rând premiul I la Concursul Instantanee Brăilene.
Talentul Gabrielei a ajuns şi pe coperta mai multor cărţi. Contactată de reprezentanţii a două edituri, ea a realizat până acum ilustraţii pentru trei cărţi, iar a patra carte pentru care a lucrat urmează să apară pe piaţă.
De menţionat faptul că tânăra este bursieră “stART Şcoala de Valori”, un ONG ce sprijină tinerii artişti în formare, oferindu-le prin intermediul unor burse sprijin material pentru a-i aduce mai aproape de marile scene şi galerii de artă ale lumii.
Gabriela ne-a spus că după ce va termina liceul va merge la o facultate de Arte, pentru că toată viaţa se vede pictând.
“Sunt din clasa I la Liceul de Arte, aşa că mai departe tot pictură vreau. Asta mă văd făcând toată viaţa. Asta am făcut de mică şi cred că aşa pot să aduc bucurie oamenilor, prin talentul meu, şi chiar cred că ar fi o risipă dacă aş lăsa totul baltă şi m-aş apuca de altceva ce nu aş face cu la fel de multă dăruire”, ne-a mărturisit tănăra pictoriţă.

sursa: obiectivbr.ro

Casa inventată de un român care ar putea salva locuințele românilor în caz de cutremur! Iată care este prețul:

Inventatorul Alexandru Ghildus, cunoscut mai ales pentru Memorialul Renasterii din Piata Revolutiei, a prezentat recent la Bursa Inventiilor din Bucuresti „Casa cu balans”, care ar putea insemna salvarea in caz de cutremur sau inundatii.

Doctor in domeniul artelor vizuale, profesor la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, decan al Facultatii de Arte Decorative si Design, presedinte al Societatii Designerilor Profesionisti din Romania, Ghildus a explicat pentru Ziare.com ca o astfel de casa, de dimensiuni medii, „utilizeaza un principiu simplu, avand ca model de inspiratie un obiect cunoscut de toti inca din copilarie sub numele de Hopa Mitica”.

Aceasta constructie, care are ca baza o calota sferica convexa, se sprijina central intr-un singur punct, pe un pilon din beton incastrat in pamant, ramanand in echilibru datorita concentrarii greutatii in zona mediana, arata ziare.com.

La extremitati sunt prevazute patru puncte de sprijin si de pozitionare, independente fata de pilonul central, explica inventatorul.

Practic, astfel se elimina fundatia, care la constructiile traditionale insumeaza costuri considerabile si care prezinta risc ridicat privind distrugerea corpului de cladire in timpul cutremurelor.

Casa cu balans, fara fundatie, are „elasticitate” si se „balanseaza” in timpul seismului sub actiunea necontrolata a undelor de soc, fara a fi periclitata constructia si fara a pune in pericol locatarii, mai explica Alexandru Ghildus.

„In caz de inundatii, pozitionarea la o inaltime incepand de la 40 cm fata de nivelul solului creeaza o zona importanta de protectie prin permiterea curgerii apelor pe langa constructie.

Modulul central din beton, pe suprafata caruia se amplaseaza structura de rezistenta si intreaga constructie, este un suport independent, usor de transportat si de pozitionat, permitand construirea unor multiple variante de locuire, subansambluri modulare cu dotari in spiritul modern al eficientei energetice”, mai spune inventatorul.

Cat costa?

In ceea ce priveste costurile, inca nu s-a ajuns la o suma anume, da „calculele structurale arata ca sistemul este fezabil, are costuri reduse si, datorita modularizarii propuse, permite construirea in termen extrem de scurt”, mai spune inventatorul.

Din pacate, insa, evenimentul din luna iunie, la care a fost prezenta inventia, nu s-a bucurat de interes din partea investitorilor, care nu au ajuns sa vada standurile.

„Pe parcursul zilei cat a durat Bursa Inventiilor, s-au plimbat printre standurile inventatorilor vreo 10 politicieni, mai mult sau mai putin rataciti in zona. Niciun investitor, numai discutii si comentarii intre inventatorii participanti, foarte multi veniti cu mari eforturi din alte orase. Pacat!”, afirma inventatorul.

SOCANT!!! Un experiment plin de cruzime, depaseste orice imaginatie

Cercetatorii rusi, în 1940, au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile, folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti într-o camera închisa, pentru a le putea monitoriza cu atentie volumul de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul în cantitati mai mari era toxic.

Totul se petrecea înainte de camerele cu circuit închis, deci ca monitorizare aveau doar microfoane împânzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara saltele, aveau apa curenta, toaleta si destula mâncare uscata sa le ajunga 30 de zile.

Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial, declarati inamici ai statului. Experimentul anti somn a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plângeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea (minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, în care reuseau sa stea trezi.

Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie si s-a notat ca începeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce în ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai întunecat, dupa a 4 a zi.

Dupa 5 zile au început sa se plânga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia. Au încetat sa mai vorbeasca unul cu celalalt, si au început sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de staff-ul rusesc pentru monitorizare. Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La început cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului.

Dupa 9 zile fara somn, unul din ei a început sa tipe cât îl tineau plamânii, si nu s-a oprit timp de 3 ore în continuu. În tot acest timp a alergat în jurul camerei fara oprire. A mai încercat sa tipe dar nu a mai reusit, decât câte un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gândit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore.

Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat, sau de fapt nu au reactionat. Au continuat sa sopteasca în microfoane, pâna când al 2 lea subiect a început sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau, rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au încetat brusc. La fel si soaptele în microfoane.

Dupa alte 3 zile, cercetatorii anti-somn au verificat microfoanele în fiecare ora, pentru a fi siguri ca functioneaza, din moment ce credeau ca e imposibil sa fie liniste completa, într-o camera cu 5 oameni. Consumul de oxigen combinat cu gaz din camera indica ca toti cei 5 erau înca în viata.

De fapt, era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma în urma unor exercitii fizice foarte greoaie. În dimineata zilei a 15 a, laboratorul rusesc a facut ceva ce nu credea ca va face, pentru a obtine o reactie de la subiecti. Au folosit intercomul din camera, pentru a obtine o reactie de la ei, si pentru a afla ca nu s-au transformat în “legume”, sau sa fie morti.

Au anuntat prin intercom: „Vom deschide usile pentru a verifica microfoanele, îndepartati-va de usi si puneti-va pe burta cu mâinile la spate, sau veti fi împuscati. Faceti ce zicem si unu din voi îsi va câstiga libertatea.”

Spre surprinderea lor, au auzit o singura fraza, din camera: “Nu mai vrem sa fim liberi”.

Imediat au început dezbaterile între staff-ul rusesc si militarii care sustineau financiar experimentul anti somn. Neputând sa obtina o reactie prin microfoane, au hotarât sa intre înauntru si sa verifice.

Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz si aer proaspat curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au început sa implore, sa cerseasca si sa plânga, sa le bage înapoi oxigenul cu gaz. Camera a fost deschisa si soldati au fost trimisi înauntru pentru a recupera subiectii de test. Au început sa tipe mai tare ca înainte, si la fel si soldatii când au observat ce era înauntru. Patru dintre subiecti erau în viata, desi nu stiu daca cineva putea numi starea în care se aflau, viata.

Ratia de mâncare începând cu ziua a 5 a nu a mai fost atinsa. Erau bucati de carne de la subiectul mort, bagate în canalizare, înfundu-se, astfel adunându-se 10 cm de apa, desi nimeni nu a putut afla cât era apa si cât era sânge. Toti cei 4 subiecti din experiment ”în viata” aveau si ei bucati de carne, muschi si piele rupta de pe corpul lor. Distrugerea de carne si lipsa ei de pe degetele subiectilor dovedea ca aproape daca nu toata distrugerea a fost facuta de ei însisi (automutilare).

Organele abdominale de sub cusca toracica erau scoase. Inima, plamânii si diafragma înca mai erau la locul lor, pielea si muschii de pe coaste erau îndepartate, astfel ca se putea vedea organele prin cutia toracica, printre coaste. Toate vasele de sânge si organele erau intacte, asezate pe podea, în jurul corpurilor eviscerate dar înca în viata din care erau scoase. Partea digestiva la toti cei 4 subiecti era la locul ei, functionând, digerand mâncare. A devenit evident ca au mâncat carne din subiectul cel mort, de aia nu s-au atins de ratiile de mâncare.

Majoritatea soldatilor implicati in experiment erau pregatiti pentru operatiuni speciale, dar totusi, majoritatea au refuzat sa intre în acea camera ca sa scoata subiectii. Prizonierii de razboi au continuat sa tipe, si în acelasi timp implorau sa le dea drumul la gaz în continuare.

Spre uimirea tuturor acestia au depus foarte multa rezistenta, când se încerca sa îi scoata din camera. Un soldat a murit pentru ca i-au scos beregata, un altul a fost ranit foarte grav dupa ce i-au fost scoase testiculele, si o artera de la picior, de catre un subiect de test, cu dintii. Alti 5 soldati si-au pierdut viata, daca îi punem la socoteala si pe cei care s-au sinucis în saptamâna care a trecut.

În lupta de a-i scoate din camera, unul din cei 4 subiecti de test, si-a rupt splina si a sângerat pâna la moarte imediat. Medicii au încercat sa îl readuca la viata, dar fara folos. Au încercat sa îl sedeze, dar fara folos, deoarece sedativele nu îsi aveau efectul. A fost sedat cu de 10 ori doza normala pentru un om, si tot nu si-a facut efectul, tot se lupta cu soldatii de parca era un animal încoltit, rupând coastele si bratul unuia din doctori.

Inima i-a fost vazuta ca batea timp de 2 minute, dupa ce a sângerat de tot, pâna în momentul în care în vene era doar oxigen, fara sânge. Chiar si dupa ce s-a oprit inima, el a continuat sa se lupte timp de 3 minute cu soldatii si doctorii si se chinuia sa tipe:” mai mult” referindu-se la gaz, din ce în ce mai încet, pâna când într-un final s-a oprit.

Cei 3 subiecti de test care au supravietuit, erau legati foarte strâns, si mutati la o facilitate medicala, în tot acest timp cei doi care înca mai aveau corzile vocale, implorau în continuare sa fie bagati înapoi în camera cu gaz. Cel mai ranit din cei 3 a fost mutat în singura camera de operatie din acea cladire, pentru a i se baga organele înapoi în corp. S-a observat foarte repede ca era imun la sedativul dat pentru a-l pregati de operatie.

S-a luptat furios când au încercat sa îi puna masca cu sedativ pe fata, chiar reusind aproape sa rupa legaturi late de 7 centimetri si groase de 5 cm, si cu un soldat de 170 kg, care îl tinea. Dupa ce au marit doza de anestezic, i-a luat sub un minut sa se linisteasca, si în momentul în care i s-au închis ochii, inima s-a oprit.

În corpul subiectului care a murit pe masa de operatie, s-a observat ca nivelul de oxigen din sânge s-a triplat, muschii care înca mai erau atasati de corpul lui se rupsesera, si îsi fracturase 9 oase, luptându-se sa nu fie legat si sedat. Al doilea supravietuitor din experiment era primul care începuse sa tipe puternic si îsi rupsese corzile vocale. Neputând sa obiecteze vocal, doar dadea din cap în semn de obiectie când încercau sa îl sedeze pentru operatie. Dadea din cap în semn de da, când cineva sugera sa se faca operatia fara anestezic.

Asta au si facut, desi doctorul care opera nu credea posibil ca cineva sa suporte operatia pe viu fara anestezic. Subiectul doar mai dadea câte un zâmbet când îsi întâlnea ochii cu o asistenta de lânga masa de operatie. Când operatia s-a terminat, subiectul încerca sa miste buzele, fara oprire. Medicul crezând ca vrea sa vorbeasca, i-a dat un pix si o foaie. Acesta a scris doar: “Taie în continuare”.

Amândoi subiecti au primit operatia pe viu, fara anestezic, desi au trebuit sa fie injectati cu un drog paralitic, pentru a-i paraliza, deoarece râdeau fara oprire pe durata operatiei. Când drogul paralitic si-a facut efectul, pacientii putea urmari miscarile corpului medical rusesc doar cu ajutorul ochilor.

Acesta a disparut din sistem neobisnuit de repede, începând sa se lupte iar cu medicii. Din momentul în care puteau vorbi, au început iar sa ceara gaz. Cercetatorii au încercat sa afle de ce s-au ranit singuri, de ce si-au scos organele, si de ce doreau sa primeasca gaz din nou. Pacientii spuneau doar:” Trebuie sa ramân treaz”.

Toti pacientii ramasi în viata au fost legati, si pusi înapoi în camera de gaz, asteptând sa se decida ce vor face cu ei. Cercetatorii aflându-se în fata furiei celor care le-au platit cercetarile pâna acum, pentru ca au esuat sa descopere telul experimentului, s-au gândit la eutanasiere.

Comandamentul rusesc care conducea acel experiment, fost NKGB, s-a împotrivit si a vazut potential. A dorit sa afle ce se întâmpla când le da gaz iar. Cercetatorii s-au împotrivit si au obiectat, dar nu au fost luati în considerare. Pregatind pacientii pentru închidere pe termen lung, cercetatorii au legat pacientii la monitoare EEG, pentru observatie.

Spre surprinderea tuturor, pacientii s-au oprit din tipete si lupte, în momentul în care s-a introdus iar gazul în camera. Era evident în acest moment ca toti depuneau efort foarte mare pentru a ramâne trezi. Unul din subiecti murmura ceva tare si în continuu, pacientul mut lovea legaturile cu picioarele, când cu stângul, când cu dreptul iar pacientul al 3 lea îsi tinea capul ridicat de pe perina si clipea rapid. Acesta fiind primul legat la monitoarele EEG, cercetatorii priveau cu surprindere.

Liniile de la monitoarele EEG erau normale în majoritatea timpului, dar uneori picau de tot. Parea ca sufera în continuu de moarte cerebrala, apoi revenea la normal. Fiind concentrati pe hârtiile de la monitoare, doar o asistenta a observat ca în momentul când capul atingea perina, ochii se închideau. Liniile cerebrale se schimbau imediat în cele de somn adânc apoi moarte cerebrala, apoi normale. Apoi când liniile cerebrale au picat, inima s-a oprit si ea.

Pacientul ramas, care putea vorbi, tipa întruna sa fie bagat în camera si sa i se dea gaz. Activitatea cerebrala era identica cu cea a pacientului care murise în somn. Comandantul a dat ordin sa fie închisa camera cu cei 2 pacienti si 3 cercetatori. Unul din cei 3 cercetatori numiti sa intre, si-a scos imediat pistolul si l-a împuscat pe comandant între ochi. Apoi si-a îndreptat pistolul catre pacientul mut si l-a împuscat în cap, împrastiind creierii peste tot.

A îndreptat pistolul catre pacientul ramas în viata, în timp ce toti ceilalti medici au parasit sala, si a zis:” Nu voi fi închis aici cu aceste chestii! Nu cu tine!” Apoi a tipat la omul legat de masa: “Cine esti?! Trebuie sa stiu!”

Pacientul a zâmbit.

“Ai uitat asa de repede?” a întrebat subiectul.” Noi suntem voi! Noi suntem nebunia care salasluieste în voi toti, implorând sa fie eliberata în orice moment în cel mai adânc colt al mintii voastre animalice! Noi suntem acel ceva de care va ascundeti în pat în fiecare noapte. Noi suntem ceea ce voi sedati si paralizati când va puneti sa dormiti, si când va duceti în raiul viselor, unde noi nu va putem urmari.”

Cercetatorul a facut o pauza, apoi a îndreptat pistolul catre inima pacientului si a tras.

În timp ce monitorul EEG scria liniile, se auzi un murmur întrerupt din partea pacientului” Atât… de… aproa… pe.. de… liberta… te!

sursa: inspatelecortinei.wordpress.com

A fost ales CEL MAI BUN BANC DIN LUME, iar acum este vedeta la BANCUL ZILEI. Usor sec, DAR FOARTE AMUZANT

A fost ales cel mai bun banc din lume, iar acum este vedeta la „Bancul zilei”.

În 2010, revista Reader’s Digest organizat un concurs international pentru a desemna „Cel mai bun banc din lume”. Câstigatorul a fost un banc trimis de un suedez, care a luat astfel 1.000 de dolari pentru umorul lui.

Cel mai bun banc din lume:

La o partida de vanatoare, un barbat elegant din Stockholm impusca o rata. Pasarea cade insa in ograda unui fermier, care sustine ca vanatul ii apartine.

– E pasarea mea, insista oraseanul.

Fermierul sugereaza sa fie transata disputa in stil vechi, cu un „sut neaos”:

– Eu iti trag un sut cat pot de tare in boase, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urla mai putin ia pasarea.Barbatul e de acord. Fermierul ii trage un sut strasnic in partile sensibile. Cand isi revine, oraseanul sopteste cu greu:

– Bine. Acum e randul meu.

– Lasa, zice taranul. Poti sa pastrezi rata.

Cum ar putea ajunge 3,86 milioane de masini ale românilor simple obiecte de colectie

De bucuria soferilor care îsi vedeau masina mult visata în fata casei s-a ales praful în mai putin de o luna de la eliminarea timbrului de mediu. Aceea masina pe care si-o puteau permite românii, din banii putini pe care îi au în marea lor majoritate, a disparut.

Promisiunile ferme ale guvernantilor, cum ca nu vor introduce o alta taxa, se dovedesc a fi apa de ploaie. Pentru puzderia de români care s-au calcat în picioare pentru a-si înmatricula automobilul adus din Germania lovitura va fi si mai mare când vor afla ca chilipirul pe care au pus mâna nu va mai putea circula prin orase. Chiar daca ei locuiesc în aceste orase.

Când e vorba de impunerea de noi taxe se pare ca guvernantii români, de orice culoare, se grabesc ca importe rapid din UE orice fel de forme de biruri existente. Cu un timbru de mediu abrogat din ratiuni de nelegalitate conforma cu normele europene în materie de concurenta, dar îmbracat frumos într-o haina politicianist-electorala, Guvernul s-a vazut nevoit sa încropeasca rapid o forma de taxare care sa umple imensa gaura lasata de timbrul de mediu.

Si pe baza unor studii mostenite de la tehnocratii lui Ciolos, Ministerul Mediului a prezentat ca cea mai probabila varianta asa-numitul certificat de calitate a aerului. O ecovigneta care ar urma sa fie platita de cei care vor sa intre cu masina proprietate personala în orase. Declarativ este vorba de grija guvernantilor pentru un mediu curat, pentru sanatatea populatiei. Doar ca la o analiza rapida, daca ar fi sa ne luam dupa declaratii, ne-am imagina imediat un Bucuresti în care nu vom mai vedea nici un mijloc de transport în comun care lasa în urma o dâra de fum negru, nici un vehicul antic de tractare a epavelor RATB, nici o masina de Armata din vremea Pactului de la Varsvoia, nici un taxi care risca sa se dezintegreze la prima curba si care are kilometrajul dat peste cap.

Nici n-ar mai fi nevoie de o vigneta de mediu pentru a descongestiona circulatia în Capitala europena cu cel mai infernal trafic si a reduce nivelul de poluare pentru care România se afla în atentia organismelor europene de mediu. Dar ca si vechile taxe, este foarte probabil, din aceleasi ratiuni politicianiste, ca toti adevaratii poluatori sa fie exceptati de la plata viitoarei vignete de mediu.

Una se promite, alta se face

În discurs politicianist, varianta vizata de Ministerul Mediului arata cam asa: „Intentia noastra a fost si ramâne aceea sa facem tot posibilul ca în perioada urmatoare sa degrevam cât mai mult populatia de ceea ce înseamna taxe si impozite. Plecând de la acest considerent, sigur ca nu vom înlocui taxa de timbru pe care am avut-o cu o alta taxa, ci cu un concept pe care începem sa-l introducem gradual. În perioada imediat urmatoare vom pregati legislatia asa cum ea a fost agreata si cum va fi reformulata în grupul de lucru de la nivelul Ministerului Mediului sa introducem acel certificat de calitate a aerului, acele vignete de care s-a vorbit în aceasta perioada care vor avea un cost redus”, a afirmat ministrul Daniel Constantin. Despre ce va fi vorba de fapt. Conform intentiilor exprimate de ministrul Mediului, sarcina colectarii noilor taxe va trece din seama ANAF în cea a autoritatilor locale. Guvernul, prin lege, nu va face decât sa stabileasca un cadru legal adecvat pentru strângerea unor noi taxe. Va exista un sistem de zonare pentru orase care va fi stabilit la nivel local pentru ca autoritatile sa poata impune noi taxe.

Cine da ecovigneta

Ecovignetele urmeaza a fi eliberate în momentul în care se face Inspectia Tehnica Periodica, iar costurile, într-o prima faza, vor fi simbolice. Pentru masinile noi se vor elibera la înmatriculare, pentru cele înmatriculate cu ocazia ITP-ului, dar nu mai târziu de doi ani de la intrarea în vigoare a legii. Pretul ar fi egal cu „costul de printare a ecovignetelor”, daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile ministrului Mediului. „Dupa care, sigur, prin cadrul legislativ pe care îl vom crea, autoritatile publice locale vor fi cele care vor hotarî o eventuala taxa sau nu”, a devoalat ministrul într-o conferinta de presa adevaratul scop al legii. Practic, daca ar fi sa urmam modelul european introdus în câteva dintre statele UE, vor exista situatii când anumite automobile – forte probabil non-Euro, Euro 1, Euro 2 si chiar Euro 3 – pur si simplu nu vor mai avea acces în anumite zone ale oraselor. Chiar si în situatia în care proprietarii locuiesc în acele zone. Pentru ceilalti vor exista taxe al caror cuantum urmeaza a fi stabilit de catre consiile locale. Iar ecovigneta va fi perfect legala si neatacabila în justitie din punct de vedere al legislatiei UE, ea functionând în Germania sau Franta. Pentru ca este gândita pe principiul de baza al Dreptului mediului „Poluatorul plateste”. Pe lânga o acoperire a gaurilor la bugetul vaduvit de timbul de mediu, solutia îi va multumi si pe producatorii si importatorii auto care vor pune la dispozitia consumatorilor masini cu taxe zero sau cât mai mici, plus tichetele Rabla care în 2017 ar putea atinge 8.000 de lei.

 

Ce nu a spus ministrul Mediului

Masura anuntata de Daniel Constantin este combatuta de asociatiile automobilistice care avertizeaza ca o ecovigneta facuta pe genunchi va transforma mare majoritate a masinilor care circula prin România în rable bune de casat. Ce a omis sa spuna ministrul Mediului este ca în conformitate cu ultimele statistici ale DRPCIV din cele 5,47 milioane de unitati care compun parcul auto national al României peste 3,86 milioane sunt mai vechi de 11 ani si imposibil de a fi acceptate în vreun oras care reclama protectia mediului pe baza ecovigentelor. Norma Euro 4 a fost introdusa obligatoriu din ianuarie 2006, iar în Franta, spre exemplu, circulatia automobilelor Euro 3 mai este acceptata doar pâna la 1 iulie 2017. De celelalte sub Euro 3 nici nu poate fi vorba. Automobil Club Român denunta într-un comunicat argumentele guvernantilor pentru un nou bir de mediu. „Nu l-am auzit pe Ministrul Mediului sa ne spuna ca au fost efectuate masuratori în trafic pentru determinarea volumelor de autovehicule care circula în aceste zone, sau câte dintre acestea sunt vehicule grele. Nu l-am auzit pe Ministrul Mediului spunând ca transportul public va fi dezvoltat si ca vor fi implementate sisteme inteligente de trafic (care au printre obiective si scaderea poluarii prin cresterea vitezei medii de deplasare si reducerea numarului de accelerari si decelerari bruste). L-am auzit numai ca se doreste ca toate autovehiculele sa efectueze o noua verificare pentru a se putea încasa bani pe un banal autocolant colorat, cu scopul doar de a agresa automobilistii prin noi taxe si a ignora disponibilitatea de timp a acestora (din nou cozi ca la înmatriculari si pierdere de timp din viata oamenilor)”, se arata în comunicatul ACR.

Cum functioneaza sistemul în UE

Ecovignetele functioneaza deja în Germania, Franta, Ungaria sau Marea Britanie. Însa în aceste state, mai precis în orasele aglomerate, au ca scop strict reducerea poluarii si a smogului. În Germania exista asa numitele zone verzi Umweltzone în care nu se poate intra fara vigneta de mediu. Sunt concepute special pentru depoluarea mediului si au valoarea de 10 euro. Trebuie platite chiar si atunci când închirieazi o masina, fie ca esti rezident sau în tranzit. Lipsa ecovignetei atrage aplicarea unei amenzi de 40 de euro – de fiecare data când se constata lipsa tichetului verde de pe parbriz, chiar daca acesta a fost achizitionat, dar nu a fost afisat. Fara tichet verde nu poti intra în multe dintre orasele germane sau zone importante ale acestora, indiferent de cât esti dispus sa platesti. Mai mult, germanii intentioneaza sa introduca si ecovignete albastre Stickoxid care sa masoare, taxeze si specifice emisiile de NOx, celebrele noxe din scandalul Dieselgate. Francezii au introdus ecovignetele în zonele cu probleme de poluare. Din 16 ianuarie 2017 acestea sunt obligatorii pentru masinile care circula prin Paris si sunt obligatorii inclusiv pentru autobuze si autocare. Circulatia vehiculelor Euro 3 va fi permisa pâna la 1 iulie 2017. Vigneta costa 4,14 euro, iar amenda pentru lipsa ei 135 de euro. În Budapesta exista 11 zone protejate si 15 zone restrictionate. Zonele protejate sunt acele zone în care se gasesc monumente istorice sau zone ecologice de agrement si unde traficul rutier este total interzis. Zonele restrictionate sunt zonele în care au fost impuse restrictii de circulatie în functie de normele de poluare a autovehiculelor, dar si de masa totala maxima autorizata a acestora. Restrictiile au fost impuse numai vehiculelor grele, respectiv a celor peste 3,5 tone.

Înca un bir

Dar lucrurile s-ar putea sa nu se opreasca doar la ecovigneta. Ministrul Mediului a mai declarat ca exista si varianta sistemului de impozitare diferit de cel actual pentru automobile. „În momentul de fata impozitul pe autoturisme se plateste la nivel local si el se bazeaza doar pe capacitatea cilindrica. Exista o discutie daca nu ar trebui ca acest impozit sa ia în calcul si norma de poluare si emisiile de CO2. Asta e discutia, nu neaparat ca ar creste sau ar scadea. Astea sunt lucruri care se vor analiza în perioada urmatoare. Daca se va ajunge la o concluzie, o vor prezenta dânsii. Deocamdata discutam doar despre ipoteze”, a spus Daniel Constantin.

1. Parcul auto national a ajuns în 2016 la 5,47 milioane de autovehicule. Doar 3% sunt mai noi de doi ani, iar peste 20% sunt mai vechi de 20 de ani. 61% sunt pe benzina, 39% sunt diesel

2. Cei care s-au grabit sa-si aduca masini sub implusul eliminarii taxelor de mediu s-ar putea trezi ca nu le vor putea folosi

3. Dupa ecovignetele verzi introduse pentru Umweltzone, germanii ar putea introduce si stickere albastre pentru taxe pe emisia de NOx

 

Doar 7,58% din parcul auto al României din 2016 sunt mai noi de 6 ani, fiind în norma de poluare Euro 5 sau Euro 6

Peste 70% din parcul auto al României din 2016 este mai vechi de 11 ani, încadrate la non-Euro, Euro 1, 2 sau 3

sursa: jurnalul.ro