ANDREEA IBACKA a făcut anunțul fericit chiar de ziua ei! „Mi s-a îndeplinit o dorință!” <3 Imediat le-a arătat imaginea tuturor! Felicitări!

Andreea Ibacka va juca in serialul romanesc „O gramada de caramele”. Pentru sotia lui Cabral proiectul este unul special pentru ca ii ofera posibilitatea sa lucreze impreuna cu actori cu care a jucat si in trecut.

Andreea si-a sarbatorit ziua de nastere alaturi de colegii de platou. A primit din partea acestora un tort, pe care era scris o urare emotionanta. Vedeta s-a fotografiat cu cadoul in mana si a postat imaginea pe contul personal de socializare, scrie cancan.ro„Azi mi s-a implinit inca o dorinta din copilarie: m-am sarbatorit in fata clasei”, a scris Andreea in dreptul fotografiei.

In serial, Andreea o interpreteaza pe Paula, directoarea unei reprezentante auto din Romania, care se indragosteste de Emil Serban, al carui rol este jucat de Andreas Petrescu.

 

Mesajul EMOŢIONANT al unei românce din Italia: “Da, sunt româncă. Eu n-am de ce să las capul jos! România nu înseamnă hoţi sau ticăloşi!”

Maria Cristiana Tudose
“- Dar Dvs. sunteţi din străinătate? – Da, sunt româncă.
Dar aşteaptă să termin, să-ţi povestesc ceva despre ţara mea.

România nu înseamnă hoţi sau ticăloşi. Ne ascundem printre Balcani, avem o mare, nu este un lac, avem câmpuri împodobite cu flori şi multă iarbă verde, avem tradiţii, avem mănăstiri, avem dansuri populare şi oameni frumoşi, luptători, care ştiu ce înseamnă munca adevărată.

În ţara în care m-am născut, tinerii luptă pentru un viitor mai frumos, dau din coate printre obstacolele de zi cu zi, au absolvit facultăţi şi n-au fost răsfăţaţi. S-au obişnuit cu încercările vieţii, ştiu ce înseamnă compromisuri şi s-au mulţumit întotdeauna cu cât era posibil.

Am crescut în spatele blocului, oare ştii ce înseamnă? Amintirile copilăriei mele au miros de pâine caldă: de bucurie şi poftă, ajungeam acasă cu o jumătate deja mâncată. Am crescut cu compot, mămăligă şi brânză. Am crescut simplu, dar bine. Am devenit un om demn. Mă ridic pentru a lăsa locul unui bătrân, zâmbesc celui care mi-a zâmbit, deşi nu-l cunosc, spun “bună ziua” şi “mulţumesc” pentru că aşa am fost educat.

Ştii ce-mi place la ţara mea? Că am crescut cu nimic, am învăţat ce înseamnă educaţie, am înţeles că din lipsuri trebuie să facem totul, de fiecare dată am luat-o de la început, am avut putere şi n-am capitulat. Au fost momente în care ne-am revoltat, momente în care am plâns şi am crezut că vom ceda. N-am făcut-o.

Nu ni s-a dăruit nimic, deşi am fost judecaţi, am plecat prin lume, pentru siguranţa celor dragi. N-am plecat de frică, am plecat pentru că voiam ceva mai mult. Cândva cineva m-a întrebat cum este să creşti într-o ţară străină, iar eu i-am răspuns: “Vorbesc limba ta, dar visez româneşte!”.

Sufletul meu respiră, iubeşte şi trăieşte româneşte! Cum aş putea ascunde ceea ce sunt? De ce să-mi fie ruşine atunci când spun că sunt româncă?

În România vei cunoaşte femei puternice, bătrâni modeşti, multă sărăcie şi spirit muncitoresc. Nu suntem perfecţi, dar cine este?

Nu, nu locuim în corturi, locuim în blocuri. Nu, nu ne jucăm cu cuţitele, ne jucăm şotron. Nu, la şcoală nu ne învaţă cum să furăm! La şcoală învăţăm matematică, probabil mai bine ca tine! La şcoală învăţăm că, pentru a ieşi din sărăcie, trebuie să citim, să fim educaţi, să creştem şi să fim demni.

Dacă un român fură, nu înseamnă că toţi sunt hoţi! Nu mă pune lângă cel care n-are respect pentru oameni, care trăieşte din minciună şi îşi petrece zilele păcălindu-i pe ceilalţi! Nu fac parte dintr-o grămadă, aparţin unui popor. Ţara mea are o istorie şi din acest motiv eu merit respect. Atâta timp cât ţie nu-ţi fac rău, tu eşti obligat să mă respecţi!

Nu, nu suntem oameni răi, dar am învăţat să protejăm ce este al nostru pentru că ne-au păcălit prea mulţi, ne-au făcut de râs de prea multe ori.

Dacă v-am răpit prea mult timp, eu mă scuz. Dar voiam să ştiţi ce înseamnă cu adevărat România.

Acum priveşte-mă, ţi se par un om rău? Îmi reprezint ţara, muncesc, învăţ, mă întreţin, nu fur, îmi văd de treaba mea şi pretind să nu fiu judecată greşit pentru că în faţa Domnului suntem egali, iar eu n-am de ce să las capul jos”.

sursa foto: pure-romania.com

sursa articol: http://observator.tv/extern/mesajul-emotionant-al-unei-romance-din-italia-da-sunt-romanca-eu-nam-de-ce-sa-las-capul-jos-romania-nu-inseamna-hoti-sau-ticalosi-185338.html

„Chiar mama mea m-a trimis să petrec noaptea cu un domn. Acea noapte a fost un coșmar pentru mine. Dobre m-a dus într-un apartament soios, unde s-a dezbrăcat și m-a aruncat pe pat. Zăceam încremenită, în timp ce el…” Cutremurător ce a pățit Camelia:

Vă scriu, pentru că mă gândesc că nu sunt singura fată care a fost împinsă de la spate de mama ei să facă lucruri rușinoase, umilitoare, dureroase. Am găsit însă puterea de a mă împotrivi unei vieți pe care nu mi-o doream și sunt mândră de asta!

Bunicii mei și-au sfârșit viața prematur, într-un accident cumplit: au fost loviți de același trăznet, într-o zi, când i-a prins o furtună, la câmp. Mama avea doar opt ani și, de atunci, a fost purtată de la o rudă la alta, neprimind de la nimeni dragostea cuvenită. Crescând în felul ăsta, sufletul i-a rămas de gheață.

Când a împlinit șaisprezece ani, un unchi de-al ei a silit-o să se mărite cu un bărbat cu douăzeci și cinci de ani mai în vârstă ca ea. La un an de la căsătorie, m-am născut eu.

Trăiam la sat, într-o casă dărăpănată, unde nu aveam nici măcar electricitate. Când n-a prea mai avut cu ce să ne hrănească, tata a furat bani de la un consătean. A fost prins și închis pentru doi ani. în tot acest timp, mama a lucrat ca ospătăriță la birtul din satul vecin, lăsându-mă în grija unei vecine. Avea numai douăzeci și trei de ani, când a luat-o razna…

Era o femeie destul de atrăgătoare și o măgulea atenția pe care o primea din partea bărbaților. S-a încurcat cu diverși tipi și a ținut-o tot așa, chiar și când tata a ieșit din închisoare. Astfel de lucruri se află repede, iar tata a știut totul despre aventurile mamei. A început s-o bată zilnic. Așa credea el că o va determina să renunțe, dar, de fapt, nu făcea decât s-o îndârjească. A început să bea și mai mult ca înainte, astfel că, într-o noapte, a intrat în comă alcoolică și a murit.

Mama nu l-a jelit. Dimpotrivă, mi-a părut ușurată. îi rămăsese doar o piatră de moară-n casă: fiica ei de cincisprezece ani, adică eu. între noi nu exista niciun fel de afecțiune. O uram pentru ceea ce făcea, iar ea nu știa ce este aceea dragostea maternă.

Curând, a adus acasă un bărbat jerpelit, pe care mi l-a prezentat ca fiind noul meu tată. Relația lor nu a durat mult. După aceea, mama mi-a spus:

— Cami, dragă, tu nu știi cum e viața… Trebuie să profiți de bărbați, atât cât poți, pe urmă să-i arunci, așa cum i-ai luat. Bărbații sunt niște animale, nu uita! Cască bine ochii, folosește-i!

Asta a fost singura lecție de viață pe care mi-a dat-o mama. și ea o urma. într-o noapte, a cunoscut un bărbat bogat, destul de bătrân încât să-mi fie străbunic. Dar asta n-a împiedicat-o să se mărite cu el. Ne-am mutat în casa lui spațioasă din Brăila. Gheorghe, noul soț al mamei, ne făcea toate poftele. Dar purtarea mamei, felul ei de a-l suge de bani, flirturile cu alți bărbați l-au determinat să divorțeze, la fel de repede cum o luase de soție. Dar mama s-a ales cu o sumă frumușică și, după ce ne-am mutat într-un apartament, a hotărât să-și deschidă un local.

În acea perioadă, m-a învățat cum să mă machiez, să ademenesc bărbații și să-i fac să îmi cadă în plasă. îmi era greu să judec dacă ceea ce mă învață este corect, dar, instinctiv, simțeam o vie repulsie pentru ea, pentru ceea ce-și dorea să devin: copia ei fidelă. Mama m-a obligat să lucrez ca ospătăriță și era mulțumită când vedea că bărbații care frecventau localul îmi făceau avansuri. Ea era acum iubita lui Dorin, despre care spunea că e dragostea vieții ei, unicul bărbat care o domină.

Într-o noapte, pe la ora închiderii, mama mi-a prezentat un lungan.
— îți place? m-a întrebat. El e domnul Dobre și mi-a oferit pentru tine mai mult decât meriți. Du-te cu el în noaptea asta și fă ce-ți cere, că n-ai să regreți…

— Mamă, nu pot face asta! Nu vreau să devin la fel ca tine!
Atunci, mama m-a pălmuit în fața lui Dobre. Cu obrajii roșii, am ieșit în stradă, auzind îndemnul pe care ea i l-a dat acelui bărbat, care plătise pentru mine:
— Ia-o încet… E prima ei întâlnire! Acea noapte a fost un coșmar pentru mine. Dobre m-a dus într-un apartament soios, unde s-a dezbrăcat și m-a aruncat pe pat. Zăceam încremenită, în timp ce el desfășura actul intim. Am fost scârbită de trupul meu, de mine, de toată lumea.

După aceea, de câte ori mama îmi prezenta câte un bărbat, știam unde voi ajunge și care sunt condițiile. Ajunsesem să fac totul fără să mă întreb dacă nu cumva pășeam deja pe urmele mamei.

Salvarea mea a fost Manuel, un bărbat care, deși plătise prețul pe care mama i-l ceruse, nu mi-a cerut decât o plimbare și o cafea. Deși nu m-am așteptat, Manuel a revenit și în serile următoare. Legaserăm o prietenie trainică atunci când m-a cerut de nevastă:
— Vreau să te ocrotesc de mama ta, care te folosește ca pe o sclavă. Vreau să avem o familie a noastră, mi-a spus el.

Cuvintele lui mă ungeau pe suflet, dar mă temeam că mama nu va accepta să mă mărit. Deja strâmba din nas, când îl vedea pe Manuel.
Eu și Manuel am ticluit împreună un plan: aveam s-o mint pe mama că sunt însărcinată. Asta am și făcut. M-am prefăcut chiar că am stări de vomă. Ea a avut exact reacția la care mă așteptam: m-a luat de braț, m-a dus la ușa lui Manuel și a început să se răstească la el:
— Ai s-o iei de nevastă, auzi? Nu accept ca fata mea să facă un avort, atâta vreme cât te-ai folosit de ea!

Manuel și-a jucat perfect rolul pregătit în detaliu. S-a împotrivit la început, apoi a cedat. Zece zile mai târziu, eram deja soț și soție, iar căminul nostru era garsoniera lui Manuel. El muncea mult, ca șofer, pe tir. Eu petreceam mult timp singură acasă, dar îl așteptam liniștită, mai ales că scăpasem de mama care, supărată foc, nici la cununie nu venise. Eram săraci, dar știam că vom răzbi împreună.

După un an, am născut o fetiță frumoasă, pe Monica. Avea ochii lui Manuel și nasul lui, puțin cârn. Ciudată a fost purta-rea mamei, de când am născut. Îmi aducea mereu hrană și haine pentru fată, se oferea s-o scoată la plimbare, mi-a făcut cadou un cărucior pentru copii și părea că își ia în serios rolul de bunică. Lui Manuel însă nu-i plăcea grija asta a ei.

— Ești naivă, îmi spunea el. Crezi că maică-ta se căiește față de tine… Dar n-o să se schimbe niciodată!
Nu i-am spus că mama încercase să mă convingă să-l înșel. O făcuse treptat, la început în glumă, apoi în serios, când Manuel era plecat cu tirul. Refuzurile mele au făcut-o să renunțe după un timp și să ne lase-n pace.

Dar viața noastră de familie nu a durat prea mult. Manuel a avut un grav accident cu tirul, pe un drum cu polei. A fost dus imediat la spital, dar n-a mai trăit decât două zile. Am crezut că voi muri și eu, de durere. Dar trebuia să rezist, pentru Monica. Nu trebuia să ajungă în mâinile mamei mele.

Mama ne-a luat la ea acasă. Am cedat, fiindcă nu mai suportam să trăiesc în casa în care fiecare lucrușor îmi amintea de Manuel. Ea era foarte grijulie cu Monica, pe care o răsfăța enorm. A încercat iar să mă convingă să ies cu bărbații pe care mi-i găsea.
— Ești tânără, arăți bine, de ce nu profiți de asta?
— Mamă, chiar crezi că mai vreau să mă întorc la viața pe care mi-ai impus-o tu? Am învățat de atunci să disting între bine și rău!

Când a văzut că nu cedez, mama a început să mă preseze cu banii. Îmi cerea să îmi găsesc o slujbă, pentru că, spunea ea, nu mă mai poate întreține. Am încercat din răsputeri să-mi găsesc un serviciu decent. Era greu, fiindcă nu aveam studii și nici experiență în vreun domeniu.

Mi-am găsit ceva, ca secretară la o firmă de construcții; pentru o sumă mică lunară, trebuia să mă ocup de cafea, de scrisori, de rezerva de hârtie sau de pixuri. Mama a râs când a auzit unde aveam de gând să mă angajez.
— Pentru că nu vrei să mă asculți, ai să ajungi servitoare! Eu te pot ajuta, știi bine că ai câștiga mult mai bine dacă ți-ai folosi fizicul în a satisface bărbații!

— Nu vreau să te mai aud, i-am răspuns.
Simțeam că vreau să fug de ea până la capătul lumii. Numai așa aș fi putut scăpa de răutatea ei fără margini. M-am angajat la firma aceea. Era mult mai ușor să fiu servitoare decât prostituată.

Dar în ziua în care am auzit-o pe Monica spunându-i mamei „mămico”, am hotărât că trebuie să fac orice ca s-o îndepărtez de ea. Mie îmi zicea „Ca”, de la Camelia. Soțul meu, sărmanul, avusese dreptate, mama nu se putea schimba… Mă gândeam cu groază la ce s-ar fi întâmplat dacă avea să facă din fiica mea ce făcuse din mine.

Norocul s-a ivit atunci când nu mă așteptam. La serviciu, am aflat că se eliberase un post tot de secretară în orașul Timișoara, la o altă filială a firmei. Mi-am dorit din tot sufletul să plec în alt oraș. Am fost acceptată fiindcă salariul era mic, iar eu nu aveam pretenții.

Reacția mamei nu a mai contat pentru mine. Am lăsat-o să mă ocărască, în timp ce fetița plângea, nevrând s-o părăsească pe „mămica”. La Timișoara, am găsit o cameră modestă de închiriat și am pornit în noua mea viață. Una decentă, departe de murdăria pe care mi-o oferise mama.
Au trecut de atunci doi ani. Monica a uitat de mama. Sper să uit și eu cât mai repede suferințele la care m-a supus. Doar amintirea lui Manuel o voi păstra cu drag, toată viața.

sursa: http://www.poatenustiai.ro/chiar-mama-mea-m-a-trimis-sa-fac-amor-cu-un-domn-acea-noapte-a-fost-un-cosmar-pentru-mine-dobre-m-a-dus-intr-un-apartament-soios-unde-s-a-dezbracat-si-m-a-aruncat-pe-pat-zaceam-incremenit/

Tocmai vorbise socrul mare, totul era foarte frumos, pana cand mirele s-a ridicat de la masa si a fugit mancand pamantul. Ce se întâmplase cu bărbatul:

Cody și Kelly Campbell s-au căsătorit de curând, iar nunta lor a fost foarte frumoasă, chiar dacă fericirea tuturor a fost umbrită de un moment care putea să devină tragic. Mirele, care este pompier de meserie, a trebuit să fugă de la masa la care stătea alături de mireasa lui.

Cu câteva secunde înainte de acest eveniment, tatăl mirelui, fost pompier la rândul lui, a ținut un discurs emoționant. ”Dacă vreodată am nevoie de un pompier care să mă ajute, sper ca acela să fii tu sau să fie cineva ca tine”, a spus tatăl mirelui, fără să știe ce avea să urmeze.

Câteva momente mai târziu, unul din invitații s-a înecat cu o bucată de carne și nu mai putea să respire. Camerele de filmat au surprins momentul în care mirele pompier a fugit pur și simplu de la masă, în ajutorul persoanei aflate în pericol.

Cody a aplicat metoda Heimlich, pe care toți pompierii o cunosc, persoana cu pricina a reușit să respire din nou, iar nunta a continuat.

Cei care au aflat de acest eveniment prin intermediul rețelelor sociale au spus că momentul a fost regizat, mai ales că restaurantul era plin de pompieri, colegi ai mirelui. Însă familia spune că totul a fost real și că nu ar face glume de acest gen.

A fost gunoier timp de 34 de ani si zilnic a adunat comorile din tomberoanele oamenilor. Acum a aratat ce a strans in atata timp…. „Sunt un om bogat…” Incredibil cum arata casa lui

Nelson Molina a lucrat 34 de ani ca gunoier în New York.

“Iubesc acest job. E unul dintre cele mai mărețe joburi din lume” a declarat Molina conform Whnt.com. Molina nu a strâns gunoaie pentru a le arunca în mașinile speciale, ci a devenit un adevărat specialist în găsirea micilor comori din gunoaie.

Molina a salvat peste 50.000 de obiecte din gunoaie și le-a pus într-un muzeu “secret” în Manhattan. El speră ca orașul să-l transforme la un moment dat într-un muzeu adevărat.

Locul este un adevărat anticariat, sunt mese pline cu obiecte din sticlă, bijuterii de aur, candelabre de argint, ceasuri decorative, chitare electrice și viori.

“Tot ce am aici provine din gunoaie” a declarat Molina pentru CNNMoney, arătând spre mesele pe care stau de la pălării de cowboy până la ferestre cu vitralii aruncate de biserici.

“Dacă nu le luam eu, acestea ajungeau în gropile de gunoi.”

Unele obiecte sunt chiar valoroase, are obiecte Star Wars de la lansarea filmului, bâte de baseball semnate de superstarurile de la Yankees. Are chiar o carte semnată de actrița Bette Midler.

Concluzia bărbatului este că “Aruncăm prea multe lucruri. New yorkezii trebuie să recicleze mai mult și să irosească mai puțin.”

sursa: http://romaniastar.ro/2017/08/15/a-fost-gunoier-timp-de-34-de-ani-si-zilnic-a-adunat-comorile-din-tomberoanele-oamenilor-acum-a-aratat-ce-a-strans-in-atata-timp-sunt-un-om-bogat-incredibil-cum-ar/

La cină, soțul făcea mișto de bustul soției: „După 40 de ani seamănă cu cepele, îl privești și plângi”, dar răzbunarea ei e aur curat! Uite ce i-a zis femeia… L-a lăsat mut:

Această poveste a fost publicată de un redactor al site-ului Newsner , el spune că atunci când era mic avea un unchi care obișnuia să le zică tot felul de glume ciudate, și mai spune că s-a gândit la unchiul lui atunci când a dat peste aceasta:

O familie stă la masa de seară. Fiul îl întreabă pe tată: ,,Tată, câte tipuri de „busturi” există la femei?”

Tatăl, surprins, răspunde: ,,Vezi tu, fiule, există trei feluri de busturi. Când au 20 de ani, pieptul femeilor seamănă cu pepenii, rotunzi și fermi. Când au 30-40 de ani, el seamănă cu perele, încă drăguț, dar atârnă un pic. După 40 de ani el seamănă cu cepele.”

Fiul e surprins: ,,Cepele?”
Tatăl: „Da, le vezi și te fac să plângi”.

Povestea tatălui le-a înfuriat pe soția și fiica lui, așa că fiica a întrebat: „Mami, câte tipuri de „cocoșei” există?”

Mama, surprinsă, a zâmbit și a zis: ,,Dragă, un bărbat trece prin trei faze: când are 20 de ani este faza de stejar puternic, când are 30-40 de ani e ca un mesteacăn, flexibil, dar te poți baza pe el. După 40 de ani, e ca un brad de Crăciun”.

„Brad de Crăciun?”, a întrebat fiica, confuză. Mama a răspuns: „Da, mort de la rădăcină, iar globurile sunt doar decorative”.

Fumătorii din România habar n-au ce aruncă! Pachetul tău de țigări ascunde o avere, dar tu o arunci la gunoi! Uite cum se îmbogățesc fumătorii din toată lumea

După ce se termină țigările, toți fumătorii aruncă de obicei pachetele. Cum ar fi să afli că te poți îmbogăți dacă nu vei mai face asta? Iată cum.

Folia din pachetul de țigări nu este de loc nefolositoare, ci are rolul de a proteja țigările de umezeală. Însă, totodată, valorează și mulți bani.

O fumătoare din Belgrad vinde, conform Antena 1, foliile pachetelor de țigări pentru 100 de euro un kilogram, pe când în Serbia, un kilogram poate fi vândut cu minim 160 de euro și maxim 500 de euro.

În România acest lucru poate fi făcut în centrele comerciale, înMall-uri există centre de colectare unde puteți primi câte 900 de lei pe un kilogram de folii. Se pare că și pe internet există multe site-uri unde fumătorii pot adăuga un anunț unde pot preciza că vor să vândă folii de aluminiu de la pachete de țigări.

Un lucru important de știut este acela că aceste folii se vând mai bine în străinătate decât în România.

Fumătorii știu cu siguranță că folia de la pachetul de țigări este de două culori: aurie și argintie. Pentru cea aurie se oferă mai mulți bani pe site-urile de vânzări.

Sursa: decititazi

Ioan și Elisabeta Gonczi sunt căsătoriți de 72 de ani. Încă din tinerețe au decis să nu facă niciodată un lucru. Pentru ei, acesta este secretul unei căsnicii fericite. Iată despre ce este vorba:

Ioan și Elisabeta Gonczi sunt cel mai longeviv cuplu din Bistrița. Ceea ce îi face speciali este faptul că sunt căsătoriți de 72 de ani. Se mândresc că au patru copii și nu mai puțin de 12 nepoți, care îi vizitează ori de când au ocazia. Pensionarii sunt ambii trecuți de vârsta venerabilă de 90 de ani și spun că secretul căsniciei a fost faptul că nu s-au certat „după apusul soarelui”.

Povestea de dragoste dintre Ioan și Elisabeta Gonczi dănuie de peste 70 de ani. El are 97 de ani, iar ea e cu șapte ani mai tânără. Pensionarii trăiesc într-o casă simplă și fac eforturi, chiar și în ciuda vârstei înainte, să aibă curtea îngrijită, scrie observatorbn.ro.

„18 ani aveam eu când ne-am căsătorit. Ne-am mutat în Bistrița în `55, din câte țin eu minte. Bistrița era ca o comună. Aici, unde avem acum casa, era doar un câmp. Nu erau blocuri în oraș. Copiii noștri, au venit într-o zi acasă și ne-au spus: o zis învățătoarea că se va face casă pe casă, adică blocuri”, a povestit Elisabeta (foto), pentru sursa citată.
Femeia spune că a crescut patru copii de la care au 12 nepoți. Nu crede că există vreo rețetă pentru o căsnicie perfectă, însă a dezvăluit secretul care i-a transformat în cel mai longeviv cuplu din Bistrița.

„Să ne sfădim, nu ne-am sfădit niciodată. Am mai vorbit cu litere mari, câteodată. Noi am făcut, din tinerețe, o hotărâre că nu stăm certați după apusul soarelui, chiar dacă ne-am supărat, când apunea soarele, imediat ne-am împăcat. Să nu apună soarele pe mânia noastră. Niciodată nu ne-am culcat mânioși, chiar dacă, peste zi, cu litere mari am mai vorbit. Câteodată, în zilele în care vorbeam cu litere mari, seara, când apunea soarele, ne uitam unul la altul și râdeam. Am respectat toată viața acest legământ”, au precizat cei doi soți, care, în iunie au împlinit 72 de ani de căsătorie.
Ioan Gonczi a explicat cum a ajuns la venerabila vârstă de 97 de ani.

„Să nu te culci mânios unul pe altul, să mănânci sănătos și să nu te intereseze ce e după gardul casei tale”, a povestit bătrânul.
Bărbatul se mândrește că, în tinerețe, a fost contemporan cu trei dintre regii țării. Își amintește cu groază de perioada războiului când a trăit două săptămâni doar cu o bucată de pâine și de carne, primite de la o femeie căreia i s-a făcut milă de el.

În 1945 s-a căsătorit pe Elisabeta și, împreună trăiesc fericiți și acum, la adânci bătrâneți.

sursă foto: observatorbn.ro

„Pistruiatul”. Cum i-a distrus viața celebrul rol lui Costel Băloiu: ” Mi-a stricat viața! Altul ar fi fost traseul meu dacă nu-l jucam pe Pistruiatul ”

De la persoane adulte, pana la copii de varsta persoanajului sau, nu exista roman nascut in Romania care sa nu-i fi urmarit filmul de debut. Reporterii WOWbiz.ro au dat de urmele lui Costel Baloiou si au realizat un interviu actual si in exclusivitate cu cel care si astazi este numit Pistruiatul!

Astazi, Costel Baloiu are 57 de ani, lucreaza la Ministerul Educatiei si Cercetarii si nu se simte confortabil deloc cand este intrebat despre cariera sa actoriceasca. Vorbeste despre acea perioada cu o urma de tristete in glas si constient de faptul ca, in Romania, el este si va ramane Pistruiatul indiferent de varsta sa din buletin.

Reporter: Ce faceti domnule Costel Baloiu? Va este dor de perioada tineretii, de platourile de filmare, de camere, de faima de atunci?
Costel Baloiu: Ce sa mai fac, traiesc decent si incerc sa trec neobservat intr-o tara fara speranta. Imbatranesc, am albit, am burtica, am pierdut si un dinte, deci am trecut cu brio in varsta a-3-a, unde nu mai esti bun de nimic si nimeni nu mai are nevoie de tine. Nu traiesc din amintiri si nici nu-mi place.

C.B: Am avut numai de pierdut. Rolul asta mi-a stricat viata. Multa faima la o varsta frageda si apoi nimic. Sunt sigur ca altul ar fi fost traseul meu daca nu-l jucam pe Pistruiatul. Bine, poate nici eu nu am fost bataios si bagacios, sa merg sa ma bag in seama si sa cer roluri cand am terminat seria.

Am avut filmul Pistruiatul cu un rol foarte bun, pe care va spun sincer ca l-am facut asa din inocenta varstei, natural si fara prea multe indicatii si apoi, gata! Deja in Roscovanu nu a mai fost ceea ce mi-am dorit. Cel mai trist este faptul ca daca vorbesc cu o persoana iar ea este sincera si deschisa si se poarta frumos, imi incolteste in subconstient aceeasi si aceeasi intrebare: Se poarta asa ca sunt Costel Baloiu sau pentru ca l-am jucat pe sunt Pistruiatul? Cu cine sta de vorba acest om? Cam, asta ma intreb. E dificil sa traiesti in umbra unui personaj. Eu ca om sunt cu mult mai mult decat era Pistruiatul.

R: Datorita rolului din Pistruiatu oamenii au ajuns sa cunoasca si sa va indrageasca. Nu ati avut chiar deloc de catigat de pe urma faimei dumneavostra?

C.B: Sa va spun ceva, ca sa intelegeti cum e cu faima. Acum multi ani s-a realizat un spectacol aniversar pentru Sergiu Nicolaescu. Era realizat de Nasul (n.r: Radu Moraru) si se tinea intr-o sala de cinema.

In sala ma aflam si eu, iar la un moment dat, Sergiu Nicolaescu a fost intrebat ce mai stie de mine si daca stie ce mai fac. Nu stia ca sunt prezent in sala, eu eram surpriza. Regizorul a spus: „Costel Baloiu, o puslama” si a vrut sa treaca mai departe. Atunci luminile au fost indreptate spre mine si eu m-am ridicat in picioare.

Auzisem tot, dar ce putream sa fac, asta gandea el despre mine. Nicolaescu a mimat ca se bucura de revedere, iar dupa spectacol a venit la mine sa imi spuna ca daca ma poate ajuta vreodata sa il caut. Si, ce credeti, intr-o zi chiar am avut nevoie de ajutor si l-am sunat. De 14 ori l-am sunat si nu a raspuns niciodata. Cam asta e cu faima de la tinerete.

Sursa: clikpolitic.ro

Era atat de SARAC incat A MANCAT toata copilaria RESTURILE LASATE PRIN FARFURII de colegii sai. INSA, CU AMBITIE si perseverenta, A AJUNS CEL MAI BU MAGISTRAT DIN ROMANIA! Cine este OMUL pe care toata Bucovina il RESPECTA!

Elevul Marcel Nechita a fost cât pe ce să renunţa la şcoală, de două ori. Tatăl i-a spus că îi dă căruţă şi cal şi îl trimite la muncile câmpului. Astăzi, Nechita este magistrat, vicepreşedintele Judecătoriei Suceava şi nu a uitat greutăţile prin care a trecut. Din salariul său, oferă lunar o bursă pentru patru elevi care sunt în aceeaşi situaţie prin care a trecut el, pentru a nu lăsa locurile goale în bănci. Suma totală ajunge până la 2.000 de lei, în fiecare lună.

În liceu, pentru că nu avea bani de cantină și internat, fostul elev rămânea să mănânce după ce toți ceilați colegi terminau și aduna resturile din farfurii. Astazi a devenit unul dintre cei mai buni magistrați din Bucovina!

Cine l-a salvat pe elevul Nechita?

Era în clasa a VIII-a, când diriginta l-a întrebat pe tatăl lui la ce liceu vrea să-l dea, iar acesta din urmă i-a spus că ajunge atâta şcoală pentru fiul său. Din lipsă de bani. La insistenţele dirigintei, Marcel Nechita a ajuns elev la Liceul Silvic Câmpulung Moldovenesc, însă după primul an a ajuns în aceeaşi situaţie, nu mai avea bani de internat şi de cantină, el fiind de loc dintr-o comună din judeţul Vaslui. Atunci, salvarea a venit de la dirigintele său din acea vreme, profesorul de sport Viorel Totoescu, care a vorbit cu direcrtorul liceului, i-a povestit de rezultatele şcolare a elevului Nechita şi a obţinut pentru acesta gratuitate la cazare şi masă.

„De obicei mâncam după ce luau masa ceilalți elevi, dacă mai rămânea ceva… Vă imaginaţi că experienţele astea s-au lipit de sufletul meu şi vreau să ajut alţi copii să nu mai ajungă în situaţia în care eram eu”, mărturiseşte Marcel Nechita. Magistratul îşi vizitează şi acum fostul diriginte, cu care a ţinut legătura în acest timp, cei doi devenind prieteni. Mai mult, magistratul ajută și alți copii nevoiași să își continue studiile.

SURSA: A1.ro