Când o femeie încetează să-și mai iubească bărbatul, începe să simtă aceste 8 lucruri! Ți se întâmplă și ție?

În relațiile de cuplu, femeile vor încerca întotdeauna să lupte pentru relația lor până la sfârșit, dar vine un punct în care nici măcar ele nu mai dau importanță și asta se întâmplă pentru că nu mai simt la fel și preferă să se îndepărteze. De aceea, când vine momentul în care pur și simplu nu mai iubești cealaltă persoană, femeile își schimbă atitudinea.

Iată ce simte o femeie atunci când încetează să-și mai iubească partenerul:

1. Când mănâncă împreună, nu mai este plăcut

Dacă mesele pe care lua împreună cu el îi plăceau la nebunie la început, atunci când sentimentele încep să dispară, astfel de momente i se par plictisitoare, și parcă nu mai e nimic de spus.

2. Începe să nu-și mai facă grijă dacă celălalt este bine sau pe unde se află

Atunci când nu mai ține la cel de lângă ea, o femeie încetează pur și simplu să-și mai facă griji pentru el: unde este, cu cine, ce face, este bine sau nu este bine. Asta se întâmplă deoarece bărbatul respectiv nu mai este important pentru ea, iar ea începe să se gândească mai mult la sine însăși, copii (dacă are) sau alte persoane din viața ei.

3. Când îi spune la revedere, nu mai simte nimic

Sunt momente în care stau despărțiți cu zilele, și totuși ea nu simte dor, anxietate, emoție sau orice altceva. Îi spune doar la revedere, și poate că în sinea ei se bucură de cele câteva zile petrecute singură.

4. Simte că partenerul nu mai apare în gândurile ei și nici nu mai peste personajul principal din viața ei

Este trist atunci când femeia ajunge la această constatare că cel pe care-l vedea în viitorul ei nu se mai află în prezent nici măcar în gândurile obișnuite din zi.

5. Când se trezește, nu se mai gândește la el și crede că „este doar o altă zi”

Atunci când o femeie este îndrăgostită, se culcă, adoarme și se trezește cu gândul la el. În clipa în care dragostea se risipește, femeia încetează să se mai gândească atât de mult la partener.

6. Dacă nu este acasă, nu-i simte lipsa și preferă să fie mai degrabă singură

Dacă locuiesc împreună, femeia începe să aprecieze din ce în ce mai mult timpul petrecut acasă de una singură, ba chiar se întristează la gândul că din clipă în clipă, celălalt urmează să ajungă acasă.

7. Își dă seama că se bucură atunci când bărbatul respectiv nu este lângă ea

Dacă femeia simte că viața ei trebuie să urmeze pur și simplu alte căi, care nu implică neapărat și prezența lui, e un semn clar că sentimentele au apus. Este chiar mai fericită și zâmbește mai des în absența lui, decât în prezența partenerului. Ba chiar își dă seama că ar putea fi mai fericită fără el.

8. Începe să caute o nouă dragoste

Dacă femeia nu își mai iubește partenerul și simte că începe să-și facă iluzii cu cineva nou, diferit, sau pur și simplu se imaginează cum i-ar sta la brațul altcuiva, e un semn definitoriu al faptului că relația curentă trebuie să se încheie, astfel încât ea să-și caute din nou fericirea în dragoste.

estisuperba.ro

„Numele meu este Cătălina și am 18 ani. Sunt fiica preotului din sat și mi-e rușine, iar problema mea nu am mai discutat-o cu nimeni. Nici nu știu dacă ar trebui să mărturisesc tot… „

Numele meu este Cătălina și am 18 ani. Am o problema despre care nu am mai discutat cu nimeni până acum. Mi-e rușine și nici nu aș avea cu cine…

Sunt fiica preotului din sat și sunt îndrăgostită de cea mai bună prietenă a mea. Ea nu știe nimic, ține la mine, dar nu cred că la fel cum o iubesc eu.

Nici nu știu dacă ar trebui să îi mărturisesc tot, nu aș vrea să pierd prietenia ei… Eu am avut și un prieten, dar cam de un an mi-am dat seama că îmi place de o fată. Asta înseamnă că sunt gay? Te rog ajută-mă cu un sfat!

Dragă Cătălina,
În primul rând, o relație cu o fată, la vârsta ta, ar fi mult mai puțin ”periculoasă” din punct de vedere al unei sarcini nedorite.

Zic și eu. Nu mai ai grija contracepției, nu te mai stresezi că te dezvirginează… Cu toate acestea, religia noastră nu este de acord cu așa ceva. În alte religii, unde erotismul nu este atât de blamat, relațiile între femei sunt însă permise, cu condiția să existe și un bărbat prin ”peisaj”.

Altfel cum ne-am putea imagina un singur bărbat să satisfacă un harem întreg, nu-i așa?

Date fiind condițiile, evident că ar fi de preferat să continui să nu vorbești cu nimeni despre pasiunea ta secretă, decât cel mult cu ea.

Cea mai sigură cale de a-i comunica ceea ce simți fără să te temi că ai putea să pierzi prietenia ei, este să nu mai iei lucrurile așa de în tragic. Spune-i în glumă, poate ai surpriza să afli că și ea simte la fel. Dacă nu, o să râdeți amândouă și asta e.

Lumea se ambalează foarte tare pe aceste subiecte, dar în definitiv este doar sex, nu trebuie să ne controleze el pe noi, ci noi pe el. Cât despre relațiile cu băieții, eu zic să nu fii atât de sigură că de acum înainte nu te-ai mai putea simți atrasă de niciunul.

Deocamdată ești foarte tânără, corpul tău abia se trezește la viață. Lasă-l să exploreze, descoperă-l cu curaj. Ai tot timpul să te decizi.

Sursa: cosminavram.ro

Mămică din Olt, terorizată de medici și asistente în sala de nașteri: ,,Eram convinsă că o să mor și am cerut cezariană. Medicul: ți-am dat doză de cal să te dilați! Îl imploram…” Ce i-au făcut doctorul și asistentele e un coșmar!

O mămică a decis să își scrie povestea și să o publice pe site-ul totuldespremame.ro, în speranța că povestea ei va folosi cuiva și aceea că nimeni nu va mai trece prin ce a trecut ea! Iată ce povestește:

„Mi-a luat mult sa iau decizia de a povesti nasterea mea! Din motive lesne de inteles, dupa cum veti deduce din ce voi povesti!

21 aprilie 2013, cu o zi inainte de aniversarea celor 30 de ani ai mei, intr-un oras din Olt! Intrasem in 41 de saptamani si eram venita acasa din strainatate (din motive independente de vointa mea)! Medicul care ma urmarise pana la 6 luni imi spusese ca voi naste de ziua mea, ii raspunsesem cu un zambet! Cel care m-a consultat acasa mi-a dat ca termen 10 zile in plus!

21 aprilie, seara, pe la 22.30, contractii puternice, am pierdut dopul, mi-am luat sotul si parintii la urgente! Venea Buburuza! Tin sa mentionez ca am mers la spital cu toata increderea si curajul din lume, nu ma temeam de nimic! Ai mei varsau lacrimi amare de emotii, cu 30 de ani in urma fusesera ei protagonistii venirii mele pe lume in acelasi spital, pe aceleasi coridoare!

Intamplarea a facut sa fie de garda medicul care ma consultase! Daca la inceput am fost vioaie si zambitoare, urmarea mi-a demonstrat cat de cruzi pot fi medicii! De-a lungul travaliului, care a durat aproape 14 ore, mi s-a administrat un algocalmin intravenos (pe care mi l-a facut moasa de mila) si o injectie pentru dilatare! Cred ca la un moment dat incepusem sa-mi smulg parul din cap de durere, simteam ca o sa mor, eram convinsa ca o sa mor! Ii imploram pe toti sa-mi salveze fata! L-am implorat pe medicul respectiv sa-mi faca cezariana ca-mi explodeaza inima in piept ! Replica lui: TI-AM DAT DOZA DE CAL SA TE DILATI, CUM SA-TI MAI FAC CEZARIANA!

Am stat cu dilatatie 6 pana la nastere, cel putin asa imi spuneau asistentele si moasa! De pe la 6 dimineata doctorul nu s-a mai apropiat de mine, atat de rau tipam cand il vedeam! Am vomitat cateva ore de la intensitatea contractiilor! La ora 12.00, pe 22 aprilie, medicul a venit la mine si mi-a spus cu nonsalanta ca ii pare rau, dar trebuie sa plece sa isi ia fata de la scoala! Nimeni nu avea curaj sa ma ia in primire.

Intr-un final, unul dintre doctori si-a facut mila de mine (ca altfel nu pot spune)! Nu uit cat voi trai ce i-am spus si ce mi-a raspuns:
– Domnule doctor, va implor sa-mi faceti cezariana ca altfel mor si eu si fata!
– Fetita, mai incercam o data natural si, daca nu merge, iti promit ca facem cezariana!

Ce a urmat e demn de un scenariu horror! M-au tarat doua asistente pana in sala de nasteri (m-au tarat pentru ca eu nu ma mai puteam tine pe picioare, eram epuizata complet si incepusem sa bat campii)! M-au urcat pe capra, o asistenta de o parte a mea si alta de cealalta si m-au apasat pe burta pana a iesit fetita! Eram ca la spectacol: sala de nasteri era plina de lume, niste asistente practicante imi carau apa in pumni si-mi puneau pe fata sa imi revin! Ceva infiorator, un fel de Freak Show, cu final macabru, credeau toti!

Fetita mea a avut cordonul in jurul gatului, a primit nota 6 si mai apoi 7! A avut 3.500 kg, 52 cm! Eu, harcea-parcea! Astazi este o fetita sanatoasa, perfecta! Sincera sa fiu mi-am jurat ca nu mai fac copii niciodata, dar viata mi-a dat planurile peste cap!
Azi am si un baietel de 11 luni, nascut in strainatate! Travaliu de 16 ore, contractii suportabile timp de 8 ore, apoi am mers la urgente! Nici n-am deschis gura bine si o doamna m-a dus intr-o sala de pre-travaliu unde m-a consultat, m-am schimbat, am fost dusa cu un carucior in salon (unde am si nascut de altfel)!

Toata lumea mi-a zambit, m-a felicitat ca rezistasem atat! Mi s-a pus branula, anestezistul a venit imediat si mi-a pus epidurala! In 10 minute de la sosirea la urgente dormeam linistita! Au mai trecut 6 ore pana la momentul nasterii. M-am trezit cu 15 minute inainte sa nasc, am impins de 3 ori si hop bebele s-a auzi! Un vis! Sa tot faci copii asa! Personal empatic, amabil, zambitor si mereu cu dorinta de a-ti fi de ajutor!

Nu stiu daca povestea mea foloseste cuiva, dar mi-ar placea sa cred ca intr-un viitor apropiat femeile nu voi mai trece prin ce am trecut eu! In momentul de fata inca se mai naste asa in spitalul unde am murit si-am inviat!”

Sursa: totuldespremame.ro

Poveste adevărată: „M-am săturat să fac curat după el în fiecare seară și să-l văd cum se trântește în fața televizorului imediat ce ajunge de la muncă. Voiam să îi spun totul și să divorțez. I-am ridicat bocancii de jos, să dau cu aspiratorul, și le-am văzut talpa…” Atunci a înțeles totul și a început să plângă!

Poveste adevărată: „M-am săturat să fac curat după el în fiecare seară și să-l văd cum se trântește în fața televizorului imediat ce ajunge de la muncă. Voiam să îi spun totul și să divorțez. I-am ridicat bocancii de jos, să dau cu aspiratorul, și le-am văzut talpa…” Atunci a înțeles totul și a început să plângă!

Deirdre Sanford, o femeie din Statele Unite, a postat o imagine cu talpa uzată a bocancilor soțului ei pe Facebook și a spus o poveste. Nu se aștepta ca postarea să se viralizeze.

„Doamnelor, văd că multe dintre voi vă plângeți că soțul nu vă ajută la curățenie, că nu strânge după el sau că nu vrea să mai facă nimic după ce vine de la muncă. (…) Cred că uneori subestimăm cât de mult muncesc soții noștri”, a scris Deirdre Sanford, potrivit spusebuzz.com.

Sanford a continuat, spunând că se săturase să facă curat după soțul ei în fiecare seară, că se săturase să îl vadă pe acesta cum ajunge de la serviciu și se trântește pe canapea, la televizor, unde stă până când vine ora somnului.

„Și eu făceam acest lucru. Până azi, când strângeam iarăși după soțul meu. I-am luat bocancii pe care i-a cumpărat doar acum șase luni și am văzut asta. Ghetele scumpe ale soțului meu erau atât de purtate încât aveau o gaură. Aproape că am izbucnit în plâns’, a spus femeia.

Femeia a explicat că abia atunci a înțeles cu adevărat cât de mult muncește soțul ei si cat de aspru l-a judecat.

Postarea, care a circulat pe grupurile de socializare ale femeilor care su soți în armată a generat multe dezbateri. În vreme ce unele femei au felicitat-o pentru cele scrise, altele au protestat și au atras atenția că soțiile nu trebuie să fie menajerele bărbaților, chiar dacă aceștia muncesc mult.

sursa: http://romaniastar.ro

Copilul se născuse și părea perfect sănătos, dar când medicul s-a uitat la cordonul ombilical, a încremenit și s-a închinat! ,,Așa ceva nu e posibil, aduceți aparatul foto!” Ce a văzut pe cordonul ombilical a uimit o lume întreagă!

Copilul se născuse și părea perfect sănătos, dar când medicul s-a uitat la cordonul ombilical, a încremenit și s-a închinat! ,,Așa ceva nu e posibil, aduceți aparatul foto!” Ce a văzut pe cordonul ombilical a uimit o lume întreagă!

Cele nouă luni de sarcină prin care trece orice părinte care așteaptă un copil, poate fi o perioadă la fel de fericită pe cât poate fi de stresantă. Tot ce se petrece în pântecele matern în acest timp afectează viața care crește acolo. Orice oprire a dezvoltării copilului poate duce la multe complicații și probleme de sănătate.

Sunt atât de multe lucruri care se pot întâmpla în tipul unei sarcini. În uter, mama și fetusul sunt conectați printr-un cordon ombilical care transportă nutirienții de care copilul are nevoie, dar în același timp elimină substanțele nefolositoare, pentru ca bebelușul să aibă doar ceea ce îi trebuie.

Totuși, copiii mai energici pot strica cordonul ombilical, în unele cazuri acesta se înfășoară în jurul gâtului copilului, iar uneori se poate lega și într-un nod.

Există multe povești de groază despre aceste evenimente tragice care pot duce la ceva devastator precum o naștere a unui copil mort.

Un utilizator al rețelei Reddit a postat acolo o imagine și a povestit de ce este fiul său un miracol. Tatăl era nebun de fericire când și-a văzut bebelușul, și era ușurat că fiul lui este sănătos și respiră cum trebuie.

Dar când medicul s-a uitat în jos a descoperit ceva care a făcut ca sunetul din încăpere să se oprească pentru câteva clipe: cordonul ombilical era legat într-un nod perfect și foarte strâns!

La început toată lumea era îngrijorată, dar, din fericire, acest copil era perfect sănătos. După ce a verificat că cel mic este sănătos, medicul i-a spus: ,,Grăbește-te, tăticule, fă o poză copilului tău miracol!”

Medicii și asistentele încă nu își dau seama cum de a putut supraviețui cel mic cu un cordon ombilical legat într-un nod, dar poate că această poveste este încă una care ar trebui să ne amintească de faptul că orice naștere este un mic miracol.

O bătrână abandonată de fiu care locuia într-o casă gata să se prăbușească, a primit cel mai frumos cadou în prag de Sărbători din partea unui grup de motocicliști. Ce surpriză uriașă i-au făcut aceștia:

Impresionați de cazul unei bătrâne de 83 de ani care locuiește singură într-o casă de chirpici ce stă să se prăbușească, mai mulți membri ai unui club de motocicliști au decis să o ajute să se mute într-o casă nouă.

Zeci de voluntari au răspuns apelului lor, iar acum oamenii vin în fiecare zi pentru a pune umărul la construcția unei noi case pentru Rozalia Tamaş din satul Săcămaş, comuna Ilia, judeţul Hunedoara.

„Stă într-o casă veche din chirpici, care stă să se dărâme. Are o parte din acoperiș stricat și plouă înăuntru. La una din camere s-a prăbușit podeaua în beci, cu tot ce era în ea. La singura cameră pe care o are nu are geamuri, doar folie și scânduri bătute. Nu are nici sobă, doar o improvizație”, au explicat membrii clubului de motocicilism, care au mai ajutat în trecut și alte familii sărace din mediul rural, în cadrul proiectului „Ajută satul”.

Când au vizitat-o pe bătrână, poreclită „bunica Tamara”, voluntarii au descoperit că aceasta avea în curte câteva ziduri din BCA. Aici fiul ei voia să ridice o casă nouă, însă până la urmă a renunțat. A plecat de 3-5 ani, iar de atunci bătrâna nu mai știe nimic de el.

Așa că voluntarii din Hunedoara au decis să termine ei construcția începută de fiul bătrânei.

Îi vor face un acoperiș din structură de lemn și țigle, îi vor pune geamuri, îi vor face podea și îi vor monta o sobă în interior. Tinerii vor să termine măcar o cameră cu ziduri din BCA în care femeia să se poată muta înainte de Crăciun.

Cei care vor să ajute, dar nu pot merge până în județul Hunedoara, pot face donații dacă îi contactează pe:

Deva – Marius Achim 0728290701
Hațeg – Ghita Furca 0767779489
Simeria – Adi Bogdan 0763926884
Brad – Hajdu Marius 0740903154

O altă opțiune este să facă donații direct în contul asociației cu mențiunea: „pentru bunica Tamara”, Asociația Club Sportiv Free Bikers Hunedoara, CIF : 25667515, Nr de înregistrare la Judecatoria HD: 13 / 2009, Contul deschis la BCR Hunedoara: RO79RNCB0162110067220001.

Sursa: greatnews.ro

Povestea lui Alex, copilul fără părinţi, crescut de bunică. Visează la un pom de Crăciun plin cu bomboane de ciocolată

Într-un sat din Bihor, la aproximativ 20 de kilometri de Oradea, un copil de numai 12 ani a aflat cum e să lupte pentru supravieţuire. Îl creşte bunica, o bătrânică de 69 de ani, după ce o boală nemiloasă i-a răpit mama, iar tatăl l-a abandonat imediat după naştere.

Într-o curte din satul bihorean Hidişelul de Sus ( satul Sîntelec numărul 87) Alex Cazaciuc, un copil de numai 12 ani, sparge lemne, într-o după amiază rece de decembrie. Îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening, o bluză, şi încălţat cu adidaşi, mereu cu zâmbetul pe buze, Alex ne arată că este un adevărat voinic. Nu-i pasă de frigul ce-ţi taie respiraţia. Ştie că are de dus la capăt o treabă, şi nu se lasă până nu o termină. Nu de alta, dar iarna bate la uşă, iar cămăruţa în care-şi duc zilele el şi bunica trebuie încălzită. “M-am pus să crap lemnele pentru că nu am ce face. O să crap câte pot, numai să nu vină zăpada”, ne-a spus Alex, cu înţelepciunea unui om mare.

Alex la spart de lemne Viaţa nu a fost deloc generoasă cu el. În urmă cu un an, moartea nemiloasă i-a răpit mama, în timp ce tatăl, cel care ar fi trebuit să-i fie sprijin şi model, l-a abandonat. Grija i-o poartă bunica, o bătrână de 69 de ani, atinsă şi ea de bolile vârstei. Cu spatele gârbovit, abia păşind, se sprijnă pe un cadru de mers, fiind operată de curând la genunchi.

Este pentru el nu doar bunică, ci şi mamă, tată, şi prietenă.

Alex si bunica locuiec în aceeaşi cameră “Nu am treabă cu Alex. Mă ascultă, dacă îi trebuie ceva, îi dau, cât pot. Marele bai e că nu pot munci. Când are nevoie de bani pentru un corn, sau pentru chips, îi dau. Îi spun că trebuie să înveţe, să aibă o meserie. Îmi doresc să trăiesc până are 18 ani. Apoi, pot muri liniştită”, ne-a spus tanti Floare. Îşi iubeşte enorm nepotul şi se luptă din toate puterile pentru binele lui. Odată cu moartea mamei, Alex a rămas, legal, al nimănui. Deocamdată. Bunica îşi doreşte să-i fie tutore, dar problemele de sănătate, precum şi condiţiile în care locuiesc, nu-i sunt favorabile. Dor de mama Alex nu vrea şi nici nu ar putea să se despartă de bunica. La cei 12 ani, a învăţat să fie voinic, se mulţumeşte cu ceea ce are, şi este dispus să lupte pentru a reuşi în viaţă. Nu s-a hotărât, deocamdată, ce o să se facă atunci când va fi mare, dar i-ar plăcea să fie şofer pe TIR, pentru că, spune el, îi plac maşinile.

Copilul de 12 ani iubeşte munca “De mama îmi este dor. De lipsit nu-mi lipseşte nimic”, spune un copil care nu duce dorul unui laptop sau al unui joc pe calculator, aşa cum fac copiii de vârsta lui. Pentru Alex ziua începe la ora 06.00 când se trezeştesă meargă la şcoală. Nu mănâncă dimineaţa. “Nu îmi este foame. Aşa m-am obişnuit”, spune senin. La ora 07.00 este la autobuz, după care, în aproximativ 10 minute, ajunge la şcoală. Până la ora 08.00, când încep orele, se joacă sau vorbeşte cu colegii. În jur de ora 14.00, copilul ajunge acasă, mănâncă, îşi face temele şi începe munca de pe lângă casă. “Mai mătur în grădină, pe lângă casă, dau de mâncare la animale, aduc lemne, şi ce mai zice bunica să fac”, spune Alex. E un copil bun, cu vise multe, zâmbeşte, şi ajută.

Împarte cu bunica o cameră cu podele vechi şi două paturi despărţite de o masă. Frigul intră fără milă printre geamurile vechi, în timp ce umezeala se simte în pereţii casei, mai ales că fântâna, dacă poate fi numită aşa o gaură din care îşi trag apa, este săpată în cămăruţa de la intrare. Mai multe carpete stau întinse pe pereţi, iar câteva icoane sunt bătute în cuie, cu speranţa că rugăciunile lor sunt auzite unde trebuie, de către cine trebuie.

Vise şi speranţe Luna decembrie este luna magiei, a sărbătorilor, a familiei, a dăruirii. În timp ce copiii de vârsta lui Alex trimit spre Moş Crăciun liste întregi cu dorinţe, copilul crescut de bunică nu îndrăzneşte să viseze la prea mult. ”Eu, de sărbători, nu vreau nimic special. Poate un telefon şi nişte jucării. Un tractor, sau TIR-uri micuţe, sau maşinuţe. O să mi le aducă (n.r. Moşul) dacă sunt cuminte. Depinde. Uneori sunt mai cuminte, alteori sunt şi mai răuţ”, mărturiseşte copilul. Nu ştie ce este acela brad de Crăciun împodobit. Îşi doreşte unul mare, în care să atârne multe, multe bomboane de ciocolată. Nu ştie când va veni aceea zi, dar îi place să spere.

La 12 ani, Alex este o mână de om care îşi iubeşte bunica enorm de mult, şi care spune că nu oboseşte niciodată. Visează ca atunci când va fi mare o să reuşească să repare casa bunicii, şi o să-şi facă o fermă. “Nu am niciun secret. Nu îmi place să stau toată ziua în casă, la televizor sau în faţa calculatorului. Mie îmi place mai mult să lucrez”, explică puştiul. Cum să-l autăm Alex şi bunica lui au nevoie, în primul rând, de condiţii decente de locuit: o cameră în care să doarmă, o baie şi o bucătărie amenajată omeneşte

Fânâna din casă Peste câteva zile, creştinii sărbătoresc Naşterea Domnului. Întotdeauna, pentru oamenii cu suflet frumos, Dumnezeu şi oamenii buni împlinesc miracole. Cei care doresc să le dea o mână de ajutor pot intra pe pagina de Facebook- Ajuta-l pe Alex sa ramana acasa– creată special pentru ajutorarea voinicului cu zâmbetul pe buze.

Sursa by http://adevarul.ro/

Femeia a observat că pisica de care avea grijă nu mai mânca și ținea mereu în gură punga asta, apoi fugea ca să n-o vadă nimeni! A decis s-o urmeze, să vadă ce face, dar când a văzut asta, nu i-a venit să creadă! Ce a descoperit femeia

Femeia a observat că pisica de care avea grijă nu mai mânca și ținea mereu în gură punga asta, apoi fugea ca să n-o vadă nimeni! A decis s-o urmeze, să vadă ce face, dar când a văzut asta, nu i-a venit să creadă! Ce a descoperit femeia

Nu contează dacă ești mama unui om, câine sau a unei pisici: dragostea maternă este aceeași și iubirea pentru copil este mai puternică decât orice altceva!

Așa se întâmplă și în cazul de față. Dongsuk este o pisică fără stăpân, care trăiește pe stradă, dar care a avut norocul ca cineva să-i poarte mereu de grijă. Pisica e hrănită de multă vreme de o femeie generoasă care mai are în grijă și alte feline.

Într-o zi, când a venit ora la care Dongsuk primea mâncare din partea femeii, pisica a refuzat să mai mănânce. Iar lucrul acesta s-a repetat câteva zile la rând. Dongsuk părea că se comportă ciudat, lucru observat de femeie. Pisica s-ar fi apropiat de mâncare doar dacă era pusă într-o pungă de plastic. Altfel, felina stătea acolo în timp ce alte pisici mâncau, indiferent de cât de foame îi era.

De atunci, femeia a început să pregătească în fiecare zi o pungă cu mâncare pe care urma să i-o ofere lui Dongsuk. De îndată ce primea punga, pisica lua pachetul cu grijă și fugea de la masă.

Femeia a început să se întrebe ce face Dongsuk cu mâncarea pe care o primește și a decis să o urmeze. Abia atunci aceasta a realizat că pisica făcea toate astea pentru puiul ei, de care avea mare grijă și nu voia nicio clipă să-l lase nemâncat.

Cu doare câteva săptămâni mai devreme, Dongsuk a dat naștere la cinci pisoi, dar, din păcate, doar unul a supraviețuit. Norocosul pisoi arată la fel ca mama lui, cu aceeași blană albă, cu portocaliu.

Femeie a fost atât de emoționată de gestul lui Dongsuk, încât a decis că trebuie să facă ceva pentru a-i ajuta.

Copilul sarac lipit din Firijba Valcii a ajuns cercetator la NASA. Toata Romania a fost impresionata de povestea lui

Alexandru Ghimba este un exemplu viu al ambiției, al perseverenței și al statorniciei. Copil sărac din Firijba Vâlcii, provenind dintr-o familie cu 7 frați, acesta a reușit prin forțele proprii să își facă o carieră. Și nu orice carieră. Ci una demnă de un geniu.

Tânărul a ajuns cercetător la NASA. Vă invităm să îi aflați povestea extraordinară în cele ce urmează:
Tatal sau era taietor de lemne iar mama lui nu se dadea la o parte sa ia in carca un bustean cat omul de gros. Inca de pe bancile scolii profesorii au inteles ca Alexandru are ceva special: iubea stelele.

Dupa razboi, la varsta de 11 ani tanarul a fost trimis la Râmnicu Vâlcea sa faca gimnaziul iar drumul l-a purtat spre Bucuresti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriti, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

În anul doi la facultatea de matematică viata lui s-a schimbat total. Alexandru a disparut fara urma chiar inainte de Craciun. Pana in primavara anului 1990 cand in satuc soseste o masina mare, alba, din care coboară un barbat inalt, cu parul grizonat, iar femeile din sat il recunosc.
„Lixandru lui Uca? Tu esti Lixandru a’ lui Uca?”

Alexandru Chimba ajunsese la NASA, traia in Maine. A fost printre cei care au pregatit programul Mars Pathfinder, noteaza râmnicuvâlceaweek.ro. Din pacate, romanii nu au ajuns sa ii afle povestea impresionanta. Povestea de viata a unui tanar care din nimic a ajuns printre stele.

„Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

(foto) Recorduri comuniste: inginerii lui Ceaușescu au tăiat în două un bloc de 7.000 de tone, l-au mutat 70 de metri, în 5 ore și 40 de minute

Pe 27 mai 1987, la ora 8.35, în Alba Iulia pornea la drum unul dintre cele mai grandioase proicete românești din toate timpurile: tăierea și mutarea unui bloc, cu tot cu oameni în el, așezat perpendicular pe Bulevardul Transilvaniei. Ceaușescu a crezut că specialiștii vor să facă loc priveliștii Caterdalei Neamului, dar, până la urmă, a dat OK-ul. Povestea e cunoscută. Ceea ce nu s-a văzut până acum sunt aceste imagini în premieră

E ora 8.35 fix, 27 mai 1987, când blocul A2, parcat pe Bulevardul Transilvania din Alba Iulia pleacă la drum, într-o călătorie de 5 ore și 40 de minute. 7.600 de tone aveau să fie tăiate în două iar o parte dintre ele mutate mai bine de 70 de metri grație unor minți luminate, inginerii români. Povestea este cunoscută, în mare parte. Ceea ce nu s-a difuzat până acum sunt aceste imagini ce arată, pas cu pas, cum s-a făcut mutarea.


Blocul A2 e poziționat prost, perpendicular pe cel mai mare bulevard al orașului. Inițial, se decide demolarea sa și mutarea celor 80 de familii. Dar inginerul Eugen Iordăchescu, de la Institutul ”Proiect” București, a beautiful mind, vine cu ideea translației clădirii, o operație grație căreia, în decurs de numai câțiva ani, va salva 29 de edificii importante, dintre care 13 biserici sau mânăstiri. Se fac calcule, se ajunge la concluzia că este mai ieftin să muți decât să demolezi.

Înainte de începerea propriu-zisă a acțiunii, trebuie luat OK-ul chiar de la Nicolae Ceaușescu. În primă instanță, nu-l dă? ”Ce, bă, vreți să deschideți, nu, să se vadă Caterdala Reîntregirii, aia cu Regii?”, urlă el. I se explică ce și cum, pricepe. Dă avizul. Blocul de 7.600 de tone, 17 metri înălțime și 12 lățime, este tăiat pe rost. Cum privim imaginea de deasupra, o jumătate rămâne ”ascunsă” în spatele blocului din stânga, cealaltă jumătate pleacă la drum, spre partea dreaptă, pentru a elibera bulevardul.

Imaginea ”luată” din partea opusă. În dreapta se observă cum două dintre scări, o parte a blocului, a rămas în dreapta, celelalte două scări, cealaltă parte, s-a mutat în stânga. Pe fundal se distinge turla Catedralei Reîntregirii Neamului, unul dintre locurile cele mai încărcate din istoria neamului nostru. Cunoscută drept ”Catedrala Încoronării de la Alba Iulia”, biserica fusese martora ungeriiRegelui Ferdinand și a Reginei Maria drept ”Întregitori”, suverani ai României Mari, pe 15 octombrie 1922.

Fiecare corp al construcției a fost susținut de un așa numit ”cadru-purtător”, o platformă de beton, ridicat cu ajutorul unor prese.


După aproape șase ore, blocul ”rupt” în două este mutat. ”Zeci de locatari au ieșit la balcoane, consumând o cafea sau o bere”, scriu ziarele vremii, destul de zgârcite în a relata momentul. Așa și era! Cu excepția celor de la parter, ceilalți locuitori au rămas în apartamentele lor, conectate la rețeaua de canalizare ori electrificare.

Opera-i gata! La o privire atentă, totul este aliniat perfect, fostul Bloc A2 nu mai deranjează deloc. Cândva lipite, părțile sale componente au fost despărțite la 55,75 metri, spațiu suficient pentru esplanada Bulevardului Transilvania.Pe fundal, contrar voinței lui Ceaușescu, se vede Catedrala Reîntregirii. Planul lui Iordăchescu reușise. De fapt, ambele planuri…

sursa: stiri.magazinuldecase.ro