Tânărul s-a apropiat de ea la metrou şi i-a spus deschis: Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu si n-am prieteni deloc. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur. Ce a urmat

Tânărul s-a apropiat de ea la metrou şi i-a spus deschis: Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu si n-am prieteni deloc. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur. Ce a urmat

Nu v-am scris pentru a vă pune la curent cu povestea mea de dragoste, până la urmă, una ca oricare alta, ci pentru a vă mărturisi cum am descoperit eu că nimic, dar absolut nimic pe lumea asla nu e întâmplator și că noi suntem doar niște simple marionete, manevrate de mâna dibace a destinului. Vă las plăcerea să descoperiți singuri…

Acum doi ani, de Mărțișor, am primit un cățeluș ca o jucărie. Nu mai avusesem până atunci vietăți și mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc să fiu mai puțin egoistă și să am grijă de Oblio, cum l-am botezat, în amintirea unui personaj dintr-un film de desene animate care mi-a plăcut foarte mult cândva. Deși era atât de mic, Oblio mi-a umplut sufletul și viața. Mă durea sufletul când trebuia să plec dimineața la serviciu și să-l las singur.

Avea jucăriile lui, nu-i lipsea nimic, dar el avea nevoie de mine. Când a venit vara, am început să ne plimbăm cu bicicleta. Oblio era foarte încântat în coșulețul pe care i-l prinsesem de bicicletă și privea foarte mândru la cei din jur. N-am reușit să-l obișnuiesc cu ham și, din cauza asta, într-o zi, inevitabilul s-a produs… L-am pierdut. N-am înțeles pentru nimic în lume ce s-a putut întâmpla. Am umplut cu afișe tot cartierul, am bătut pe la porți, degeaba. Oblio parcă intrase în pământ. Am plâns, am suferit ca un câine. Dar nu l-am mai găsit. Mi-am jurat să nu mai accept alt animal, de vreme ce nu am fost în stare să am grijă de un suflețel atât de puțin pretențios.

In cele din urmă, n-am avut încotro, a trebuit să-mi văd de viață, dar nu era seară în care să nu adorm plângând. știu că, poate, par ridicolă, dar sunt sinceră. Oblio era cel mai bun și drag prieten al meu, asta și pentru că nu sunt o persoană foarte sociabilă.

La un moment dat, la vreo trei luni după ce-l pierdusem pe Oblio, la noi la firmă s-a angajat un tânăr, un IT-ist foarte priceput la meseria lui, dar extrem de puțin sociabil, la fel ca mine. Își petrecea tot timpul cu nasul în treburile lui, ciugulea câte ceva și pleca întotdeauna ultimul. O vreme, m-am întrebat dacă nu cumva e mut, pentru că nu-l auzisem niciodată spunând nimic. Făcea tot ce i se spunea, rezolva totul cât ai clipi, toată lumea era mulțumită de el, dar la asta se reducea relația lui cu ceilalți.

Într-o seară, am lucrat mai mult ca de obicei și am plecat aproape odată cu el. Afară era încă vreme frumoasă, deși era octombrie, și am observat că și el circula cu bicicleta. Ca să intru în vorbă, a doua zi, am așteptat până când l-am văzut pregătindu-se de plecare, iar în parcarea firmei m-am prefăcut că ceva nu mergea la bicicletă și l-am rugat să mă ajute. A meșterit ceva, s-a uitat la mine lung și mi-a făcut semn că totul era în regulă. I-am mulțumit, a dat din cap și a așteptat să plec. „Halal stil de intrat în vorbă mai am și eu”, mi-am spus și am lăsat-o baltă. Era limpede că Horia, aflasem că așa îl cheamă, nu avea chef de socializare și mi-am văzut de ale mele.

Vremea începuse să se strice, așa că am renunțat la bicicletă și am început să circul cu metroul. Într-o după-amiază, l-am zărit și pe el în metrou. Nu m-am apropiat, l-am lăsat în pace, m-am gândit că poate l-ar enerva insistența mea. Numai că s-a apropiat el de mine.

— Anul ăsta cred că trebuie să ne lăsăm acasă bicicletele. Nu-mi place deloc să circul la înghesuială, să văd atâtea chipuri obosite și plictisite în fiecare zi, dar n-am încotro. Mașină n-aș avea curaj să-mi iau. Cu bicicleta mă simt în siguranță. șoferii se tem să nu mă lovească și mă feresc chiar ei. N-ai vrea să mergem la un film?

Eram absolut uluită. Era prima oară când îl auzeam vorbind și am constatat că are o voce frumoasă, caldă, prietenoasă și, în plus, mă invita la film. Așa că, de data asta, am amuțit eu.

— Dacă nu-ți face plăcere să ieși cu mine sau ai pe altcineva, poți să fii sinceră și să-mi spui, n-am să te mai deranjez a doua oară.

și a dat să plece în celălalt capăt al vagonului.

— Stai, stai! Nu aveam de gând să te refuz. Eram doar… Nu te-am mai auzit niciodată vorbind.

— Ah, da, știu. Lumea zice să sunt mut și unii mă compătimesc. Nu prea îmi pasă de părerea celorlalți. știu că sunt cam sălbatic, dar ăsta sunt. Cum spun americanii: „Take it or leave it”, altfel spus, îți convine – bine, nu – la fel de bine.

— Doamne, dar repezit mai ești! Nici eu nu sunt un model de persoană sociabilă, dar dă-mi și mie voie să mă mir că… m-ai invitat.

— Ai pe cineva? Nu vreau să-ți stric ploile! Sau, dacă nu-ți place de mine, spune-mi-o în față. Suport!

— Sunt singură și accept cu plăcere să ieșim împreună. Mulțumesc de invitație!

— Ce filme îți plac? Dar să nu-mi spui că filmele bune…

— Exact asta voiam să spun, mi-ai ghicit gândurile.

— Atunci, ar trebui să te invit la mine. Poți vedea ce film vrei, dar bănuiesc că nu ești genul să accepți să vii acasă la un necunoscut. Ar trebui să încercăm mai întâi ne cunoaștem mai bine. Dacă era vreme frumoasă… Nu prea am idee unde am putea merge: să bem o cafea, să stăm de vorbă. Ai încredere în mine?

— Parcă ziceai că ești un necunoscut.

— Uite, îți fac un rezumat. Ce vrei să știi despre mine? E simplu… Pe urmă, poți verifica informațiile la HR și ai să vezi că nu te mint. Am 28 de ani, sunt bucureștean din tată în fiu, am fost strălucit la învățătură, dar n-am prieteni deloc. Nu-mi place să mă amestec cu turma, nu-mi plac petrecerile și nici glumele proaste. Încă din liceu, colegii mei erau mânați de un singur interes: să facă multe victime printre fete. Mi s-a părut umilitor și pentru ei, și pentru ele. N-am avut nicio iubită, ai mei mi-au cumpărat un apartament, în speranța că poate se va lipi vreo fată de mine, dar locuiesc de 4 ani singur, iar unicul personaj care s-a lipit de mine e cățelușa mea, Mara, care sunt sigur că, dacă ar putea, mi-ar vorbi. Când le-am vorbit alor mei despre Mara, am uitat intenționat să menționez că e vorba de o cățelușă. Au fost fericiți la culme și ne-au invitat pe la ei, ca să o cunoască. Dacă i-ai fi văzut ce dezamăgiți au fost…

Pe urmă, au îndrăgit-o și ei. În mare, cam asta e tot. Nu am o viață secretă, sunt un sălbatic plicticos. Poți să fii sigură însă că nu mint niciodată, ba chiar am obiceiul să le trântesc tuturor adevărul în față fără ocolișuri, așa încât cei mai mulți ajung să mă urască. Până și cu fratele meu m-am certat din cauza asta. Am văzut-o pe soția lui giugiulindu-se pe o terasă cu cel mai bun prieten al lui, așa că m-am dus țintă la el și i-am spus tot. Ea l-a aburit cu tot felul de minciuni, el a iertat-o, deși eu sunt convins că și-a continuat relația cu celălalt și sunt bine mersi, iar pe mine mă urăște de moarte. Fratele meu! Ah! Am avut acum câțiva ani o tentativă de a-mi face o prietenă. Era o fată frumușică, dar cam sărăcuță cu duhul, ca să fiu delicat. Mi-am spus că nu contează, important era să țină la mine așa cum sunt. Angelica era din provincie și venise să se căpătuiască. Aflase ea de la colegii noștri de facultate că ai mei sunt oameni cu bani și-mi pusese gând rău.

Sărăcuță cu duhul, dar hotărâtă și pusă numai pe rele. Am fost câteva luni împreună, mă rog, era așa și așa, dar biata de ea nu s-a putut abține să-și împartă farmecele și cu alți bărbați. Până la urmă, l-a obligat pe unul din asistenți s-o ia de soție. Când a rămas însărcinată, s-a dus la nevasta lui și i-a spus tot. Fată bună, draga de Angelica! Ai să râzi, dar acum cochetează cu politica. și nu m-aș mira să aibă succes.

— Ești foarte amuzant! Cred că n-am mai râs cu atâta poftă de o mie de ani… îți place să te iei peste picior. Cred că ai fi un actor foarte convingător.

— Da, și eu cred asta. Am fost în echipa de teatru a liceului și am avut un succes nebun. Erau moarte fetele după mine… Glumesc! Da, îmi place să fac haz de necaz și haz de mine, să nu-i las pe alții să o facă în locul meu. Pentru mine, faptul că părinții mei au bani a fost un handicap. Am fost ani de zile o țintă, atât și nimic mai mult. Nu-mi place să fiu în bătaia puștii, detest vânătorii, fie că au fustă, fie că nu. Te-am convins? Ai avea curajul să-mi faci o vizită? Sunt absolut inofensiv! și, în plus, tata mi-a adus o bâtă autentică de baseball, ți-o dau de cum intrăm în casă, pentru orice eventualitate. Dacă mă pălești în moalele capului, nu mă mai ridic de jos. în plus, o să-ți fac cunoștință cu Mara. și am și o surpriză.

Am acceptat. Am intrat într-un magazin, am luat ceva de-ale gurii, apoi într-un Petshop și am luat mâncare pentru Mara și ne-am urcat în lift. Tot timpul am avut o presimțire. Presimțeam că mi se va întâmpla ceva bun. Horia îmi inspira încredere, deși nu știam mai nimic despre el. Mă simțeam de parcă l-aș fi cunoscut de când lumea.

Când am ajuns în dreptul apartamentului, am auzit niște gheruțe zgâriind ușa. Mara nu mai avea răbdare, era limpede. Numai că păreau a fi mai multe perechi de gheruțe. Horia a deschis încet ușa, și atunci am văzut o întreagă familie de cățeluși. La un moment dat, unul dintre ei a țâșnit spre mine, mi s-a urcat în brațe și a început să mă lingă cu frenezie. Pe urmă, mi-a dat de înțeles că trebuie să-l las jos și s-a dus lângă familia lui: Mara și puișorii lor. Ați ghicit? Tatăl familiei era Oblio al meu!

Horia a înțeles că eu și Oblio ne cunoaștem și mi-a spus cum s-a întâmplat.

— Mă plimbam cu Mara cu bicicleta. Ea era în perioada aceea… știi tu, favorabilă împerecherii, așa că o țineam în coș, n-am lăsat-o pe jos. Ne-am făcut plimbarea obișnuită și, când am ajuns acasă, am constatat cu uimire că aveam doi câini, numai că unul era mascul. S-au tot drăgălit multă vreme și… uite cu ce m-am ales. Am lipit afișe prin zona în care ne plimbam, fiindcă mi-am dat seama că Musiu, cum îi spun eu, s-a pierdut, dar nimeni nu m-a sunat. Așa că l-am adoptat și mi-am sporit familia. După cum vezi, suntem o familie fericită.

— Dumnezeule, cum o fi ajuns Oblio până aici?

— Oblio îl cheamă?

și Horia s-a pus pe râs.

— Eu cred că Musiu i se potrivește mult mai bine.

Așa l-am regăsit pe Oblio, pardon, pe Musiu și mi-am reîntregit și eu familia. Nu m-a lăsat însă inima să-l iau din sânul familiei lui, așa că, după vizite regulate, m-am mutat și eu la Horia. Relația noastră a fost destul de dificilă la început, nici nu putea fi altfel. Cum se pot înțelege doi oameni care au zeci de tabieturi și care au trăit tot timpul singuri, nefiind obligați să împartă nimic cu nimeni? Numai că Horia s-a deschis, încetul cu încetul, ca o floare, chiar dacă mai avea și spini pe ici, pe colo. Era foarte sincer, nu mă mințise, și uneori trântea câte un adevăr care te uluia. Mi-a spus, de pildă, că el a preferat întotdeauna să doarmă în pijama și că ar vrea să fac și eu la fel. Am râs și l-am întrebat de ce.

— Pentru că sexul nu e totul într-o relație. și mă enervează că în jurul lui se învârte totul. Doi oameni trebuie să se iubească, să se înțeleagă și abia apoi… Până și Musiu știe ce înseamnă delicatețea.

Mi-am dat seama că, la vârsta lui, Horia nu mai făcuse niciodată dragoste cu o femeie și-i era teamă, teribil de teamă, să nu mă dezamăgească. Nu mi s-a părut deloc deplasat că și-a dorit să facă dragoste cu femeia pe care o iubește. Tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult la el, că nu este ca ceilalți. știu că nu trebuie să-mi las hainele, după ce mă dezbrac, aruncate prin cameră, fardurile la vedere și multe altele, dar toate astea sunt un fleac dacă pun în balanță toată dragostea pe care mi-o dăruiește Horia.

Peste câtva timp, ne-am mutat la bunica lui Horia. Locuia într-o casă mare și-i era teamă singură. Mie mi-a venit ideea să facem acolo un mic cămin pentru câini, nu de alta, dar deseori ne pomeneam cu câte o cutie plină cu pui în curte. M-am înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, dar, până când termin, o asociație ne dă căsuțe pentru noii chiriași, iar oameni de bine ne ajută cu hrana. știu că ceea ce facem noi e o picătură într-un ocean, dar orice gest contează. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că am să-mi întâlnesc sufletul-pereche datorită micului meu prieten, plecat și el să-și caute iubirea.

Poate că povestea mea vi se pare caraghioasă, simplistă, pentru că nu se referă la probleme grave de viață, dar credeți-mă că, până atunci când l-am întâlnit pe Horia, am avut senzația că nu sunt întreagă, că nu pot fi eu însămi. Horia mi-a dăruit exact ce îmi lipsea ca să pot fi o ființă întreagă și fericită. Am vrut doar să vă descrețesc puțin frunțile cu povestea mea. Să nu credeți că pentru noi viața e doar o joacă.”

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Poveste adevărată. „Soţul meu vrea asta…Mi-e frică să mă mai bag în pat cu el….După numai un an de căsnicie am ajuns să aştept nopţile cu spaimă şi să mă rog ca mariajul meu să se sfârşească pentru că…

Poveste adevărată. „Soţul meu vrea asta…Mi-e frică să mă mai bag în pat cu el….După numai un an de căsnicie am ajuns să aştept nopţile cu spaimă şi să mă rog ca mariajul meu să se sfârşească pentru că…

Sotul meu vrea perversiuni. Mi-e frica sa ma mai bag in pat cu el….”

Nici cand m-am maritat, nici inainte nu m-a pregatit nimeni acasa sau la scoala pentru ce a urmat. Nu stiam ca unii barbati au astfel de porniri si nevoi, si nici ca voi nimeri unul care sa ma supuna la asemenea perversiuni. Dupa numai un an de casnicie am ajuns sa astept noptile cu spaima si sa ma rog ca mariajul meu sa se sfarseasca pentru ca am impresia ca nimic nu-l va aduce pe sotul meu pe calea cea dreapta.

Nici cand m-am maritat, nici inainte nu m-a pregatit nimeni acasa sau la scoala pentru ce a urmat. Nu stiam ca unii barbati au astfel de porniri si nevoi, si nici ca voi nimeri unul care sa ma supuna la asemenea perversiuni. Dupa numai un an de casnicie am ajuns sa astept noptile cu spaima si sa ma rog ca mariajul meu sa se sfarseasca pentru ca am impresia ca nimic nu-l va aduce pe sotul meu pe calea cea dreapta.
Am fost domnisoara cand l-am cunoscut pe Ionut. Fusesem colegi la un loc de munca la care eu am facut o perioada de stagiu in timpul facultatii si am pastrat legatura si dupa aceea. La inceput parea ca suntem foarte diferiti si nu mi-a trecut prin cap ca o sa fim iubiti. Dupa cateva luni ne-am apropiat neasteptat si am inceput sa iesim impreuna. Am descoperit un Ionut foarte dragut, tandru si serios, diferit de poza pe care o afisa la serviciu, unde parea mai smecheras.

Mi-a spus din start ca apreciaza dorinta mea de a ramane neprihanita pana la casatorie, si ca oricarui barbat i-ar conveni sa-si ia o nevasta pura. Asa ca pe durata prieteniei noastre nici nu s-a pus problema de mai mult de niste saruturi pasionale si mangaieri. Cinstit mi-a fost greu si mie sa rezist, pentru ca stia sa ma aduca de multe ori pe punctul de a ceda ispitei. Imi placeau mangaierile lui, iar cand ne atingeam buzele simteam ca ma curenteaza in cele mai adanci zone ale fiintei mele.

Duhovnicul meu m-a incurajat si m-a spijinit sa rezist si am ajuns si la nunta. Dupa aproape un an de curte si prietenie, am facut o nunta frumoasa, cu rude si prieteni, in oraselul de unde venea el si unde parintii lui sunt destul de instariti. Familia lui m-a primit cu bratele deschise de prima data si nici acum nu am a ma plange de vreun neajuns de la ei.

Toate bune si frumoase, in noaptea nuntii Ionut aproape ca nu s-a atins de mine, desi eram pregatita sufleteste si un pic chiar imi doream sa se intample o data, ca sa vad ce am pierdut pana la 25 de ani. Dar era prea obosit dupa nunta si am lasat-o pe a doua noapte. Care nu a fost exact ce ma gandeam eu, dar si mama si duhovnicul mi-au spus ca la inceput va fi rau.

Ionut era foarte dornic si chiar daca s-a straduit sa ma faca si pe mine sa simt ce simtea el nu a reusit, poate pentru ca eram prea stresata de ce avea sa se intample. Asa ca s-a bucurat doar el de cateva ori.

Cosmarul a inceput la nici o luna de la nunta, dupa ce Ionut a considerat ca am „invatat” cum e sexul normal, si trebuie sa incercam ceva diferit. Nu m-a prevenit inainte, iar cand a incercat sa ma penetreze prin spate am sarit din pat ca arsa si m-am ascuns in baie.

Au urmat nenumarate incercari de a ma convinge sa fac diverse alte lucruri cu care eu nu eram de acord, si care mi se pare ca nu au nicio legatura cu dragostea dintre doi oameni, ci cu deviatiile animalice. N-am cedat, dar el insista si de multe ori simt ca ma murdareste cu dorintele si incercarile astea scarboase. Dumnezeu nu ne-a dat gurile ca sa le spurcam si nici voie sa ne varsam samanta in alte locuri.

Mi-e rusine sa va descriu tot ce ar vrea Ionut sa facem in patul conjugal, binecuvantat de Dumnezeu si de biserica. Dar sunt disperata. I-am povestit si mamei si duhovnicului. Mama si-a facut cruce si mi-a spus ca nu poate sa vorbeasca asa ceva cu ginerele ei, nici macar tatei nu-i poate spune. Iar duhovnicul mi-a sugerat sa merg cu Ionut la el ca sa discute, ca de la barbat la barbat. Dar Ionut nici nu vrea sa auda. M-a certat ca am spus unor straini ce e la noi in pat.

Asa ca acum nu stiu pe ce cale sa apuc. Mi-e frica sa ma bag in pat cu el cand vine seara si ma rog la Dumnezeu ori sa-l opreasca pe el, ori sa termine casnicia noastra, desi asta mi se pare un pacat si mai mare.

Aceasta femeie își spune „devoratoarea de bărbați” si a băgat in patul sau peste 1500 de bărbați:

Aceasta femeie își spune „devoratoarea de bărbați” si a băgat in patul sau peste 1500 de bărbați:

Aceasta femeie se lauda cu un nou record personal. Crystal Warren sustine ca a avut relatii amoroase cu 2000 de barbati, iar pana la varsta de 50 de ani isi doreste ca acest numar sa creasca la 3000.

Dincolo de apetenta exagerata pentru relatii intime, femeia de 48 de ani, mai are o latura la fel de controversata. Aceasta recunoaste ca nu le-a marturisit partenerilor sai faptul ca s-a nascut baiat, iar asta spera sa nu o impiedice sa isi atinga target-ul de 3000 de parteneri.

În 2001, Crystal a început terapia cu hormoni și câțiva ani mai târziu, ea și-a făcut o operaţie de schimbare de sex.

”E o aventură de noapte în general, de ce le-aş spune? Întotdeauna mă protejez şi nu am cum să rămân gravidă, deci care e problema? Din bărbat am devenit devoratoare de bărbaţi”, a declarat ea pentru The Sun.

După operaţia din 2004 se culcase cu câteva sute de bărbaţi iar până acum, numărul partenerilor a ajuns la 1.500.

Chiar asteptam părerile voastre in legătură cu aceasta „Femeie” , păreri sincere asteptam!

 

Citeste si: Caz incredibil! Și-a părăsit logodnica pentru o blondă sexy întâlnită pe internet, dar când a aflat cine era și-a dat palme și a început să plângă de disperare. Ce i-a făcut blonda depășește orice imaginație

Rebecca Lewis, o femeie în vârstă de 30 de ani, din Marea Britanie, și-a găsit logodnicul trimițând mesaje altei femei. Paul, logodnicul ei, în vârstă de 26 de ani, se îndrăgostise de o străină pe Facebook, iar Rebecca a acuzat-o că este o escoacă.

Rebecca a fost devastată de faptul că la doar câteva săptămâni de la logodna ei, a aflat că Paul avea o adevărată relație pe internet cu o altă femeie. Aceasta își spunea Kristen și nu voia nimic altceva decât să profite de naivitatea bărbatului.

Rebecca și Paul s-au întâlnit în timp ce lucrau amândoi într-un supermarket, în 2010, iar de atunci au fost mereu împreună. Dar Paul a acceptat invitația de prietenie a acestei femei chiar după logodna lor. Conversația inițială dintre cei doi a fost banală, vorbeau despre faptul că ar trebui să se întâlnească și în viața reală.

Dar la un moment dar Rebecca a devenit suspicioadă și s-a logat pe Facebook de pe contul lui Paul. Iată ce spune chiar ea despre asta: ,,A fost cel mai mare șoc din viața mea. Știam că ceva nu e în ordine cu Paul de când a început să fie indiferent și neinteresat de mine. Era mult mai ocupat cu telefonul și calculatorul. Am fost confuză – Paul tocmai mă ceruse de soție în urmă cu câteva luni iar acum nici nu se mai uita la mine.”

Apoi Paul i-a mărturisit că o iubește pe blonda frumoasă de pe Facebook, ceea ce a făcut-o pe Rebecca să se mute. Paul îi trimitea mesaje celeilalte femei de aproape 10 ori pe zi. Apoi Rebecca i-a trimis un mesaj lui Kristen în care îi spunea că i-a distrus viața, la care aceasta a răspuns că acum Paul o iubește pe ea. Dar noua femeie din viața lui Paul nu era ceea ce părea: spunea că era fiica unui multimilionar, dar apoi zicea că nu-și permite un bilet de avion pentru a-l vizita pe Paul. În ianuarie 2002, Rebecca a găsit pe un forum informații despre această femeie care era doar o escroacă.

La început Paul nu a crezut, dar a recunoscut că femeia îi ceruse 2.000 de lire sterline pentru un bilet de avion cu destinația Marea Britanie. Din fericire bărbatul nu-i plătise încă banii, în cele din urmă i-a trimis escroacei un mesaj în care îi spunea că a fost descoperită, dar aceasta i-a răspuns că a găsit deja un alt bărbat și că Paul nu o mai interesează.

După această pățanie, Paul și-a șters contul de Facebook, acum el declară: ,,Mă simt ca un idiot. Am fost flatat că o fată frumoasă era interesată de mine. M-a făcut să simt că sunt nefericit cu Rebecca, ceea ce nu era adevărat. Am fost foarte supărat când am aflat adevărul pentru că mi se părea o fată reală și sinceră. Mi-aș dori să nu fi avut niciodată un cont de Facebook, pentru că mi-a distrus viața. Acum, că am o a doua șansă cu Rebecca, nu o mai las să plece.”

www.rol.ro

A pus o poză cu ea și soțul ei în costum de baie și a fost aspru criticată. I-au spus ca e prea

A pus o poză cu ea și soțul ei în costum de baie și a fost aspru criticată. I-au spus ca e prea grasa si nu merita sa aiba un soț frumos și atrăgător. Raspunsul ei a făcut înconjurul lumii:

Jenna Kutcher, o fotografă, în vârstă de 29 de ani, din Hawaii, este căsătorită de 10 ani cu un instructor de fitness, Drew Kutcher. Cei doi sunt extrem de fericiți împreună, însă după ce a publicat o imagine cu ei la plajă, aceasta a primit o mulțime de comentarii răutăcioase în care i se spune că nu-l merită pe soțul ei, pentru că ea este grasă și el este foarte atrăgător.

Răspunsul femeii s-a viralizat imediat pe rețelele de socializare.

Jenna Kutcher a publicat o fotografie în care apare alături de soțul ei pe o plajă, iar aceasta a devenit imediat virală, pentru că ea este o femeie cu forme, iar soțul ei are corpul foarte bine lucrat la sala de fitness. Corpul său cu forme voluptuoase a fost comparat cu corpul tonifiat al soțului său, iar internauții nu s-au putut abține să arunce tot felul de remarce răutăcioase, iar diferențele dintre cei doi au stârnit un val de reacții negative în social media, iar femeia a fost jignită în fel și chip de internauți.

Aceștia îi spuneau că nu merită un bărbat așa de frumos și de atrăgător pentru că ea este urâtă și grasă. „Nu pot să cred că și-a găsit un soț atât de sexy!”, a scris un internaut.
Răspunsul femeii s-a viralizat imediat

Femeia nu s-a lăsat intimidată și le-a dat un răspuns cu care a reușit să le închidă gura tuturor. “Sunt mult mai mult decât un corp, la fel și soțul meu și tu. Dragostea adevărată nu ține cont de mărimea hainelor. Acest bărbat m-a acceptat cu tot cu formele voluptoase, cu celulita, kilograme în plus și coșuri și face asta de mai bine de 10 ani.

Îmi reamintește mereu că sunt frumoasă, chiar și atunci când nu mă simt deloc așa. De-asta l-am ales pe el, pentru că poate să mă accepte așa cum sunt și vede mai departe de aspectul exterior. Acest om a îmbrățișat fiecare formă sau kilogram din ultimii zece ani și mi-a amintit mereu că sunt frumoasă atunci când încrederea în mine lipsea cu desăvârșire.

Așa că da, coapsele mele se lipesc, brațele mele sunt mari și posteriorul meu este imperfect, dar dragostea nu ține cont de aceste lucruri și mă iubește pentru alte calități. De asta am ales bărbatul care poate să mă vadă pe mine, dincolo de corpul meu imperfect.

Vă dați seama că nu îmi voi cere niciodată scuze pentru faptul că m-am măritat cu o o asemenea frumusețe. Femeile voluptuoase de pe Instagram nu își cer scuze pentru că s-au măritat cu bărbați sexy”, a scris Jenna. După acest răspuns, Jenna a reușit să atragă și reacții pozitive: “Ești frumoasă. Cui pasă de ce cred oamenii. Sunteți un cuplu foarte frumos”. „Ești frumoasă și e minunată să vezi că dragostea adevărată există” , „Când mă uit la tine nu văd o măsură de haine.

Văd o femeie frumoasă care își iubește soțul, iar el o iubește pe ea”, “Îți mulțumesc pentru faptul că ești atât de reală și o adevărată sursă de inspirație”, “Sunteți amândoi superbi atât la exterior, cât și la interior”, au fost câteva dintre reacțiile internauțiilor.

Iată cum arată cea mai bogată localitate din România, în care sătenii și-au construit case de milioane de euro cu banii trimiși de rudele plecate în străinătate! Nu o să-ți vină să crezi ce vile au! Mai ceva ca-n Beverly Hills!

Iată cum arată cea mai bogată localitate din România, în care sătenii și-au construit case de milioane de euro cu banii trimiși de rudele plecate în străinătate! Nu o să-ți vină să crezi ce vile au! Mai ceva ca-n Beverly Hills!

Imigranții români care muncesc în Marea Britanie au trimis în țară, anul trecut, aproape 700 de milioane de euro. O investigație a celor de la The Sun relevă faptul că această sumă aproape s-a triplat în ultimii doi ani.

Tabloidul britanic sugerează că mulți dintre cei plecați la muncă, în Regat, ar fi cetățeni de etnie romă, o parte dintre ei provenind din satul Buzescu, din județul Teleorman. Peste 90% dintre localnici au luat drumul statelor bogate din Uniunea Europeană iar țiganii, din banii câștigați, și-au ridicat adevărate palate.

Sursa foto: click.ro

Satul Buzescu este recunoscut drept un Beverly Hills în miniatură, depopulat. A ajuns un loc fantomă pe harta României iar casele cu turnulețe sunt, în mare parte, părăsite sau chiar neterminate.

Reporterii de la The Sun au stat de vorbă cu unul dintre localnicii de etnie romă, care a preferat să rămână anonim. „Lucrez în Londra de 10 ani și nu intenționez să vin acasă, indiferent ce zic politicienii. Vreau să mulțumesc că Uniunea Europeană mi-a dat această oportunitate”.

Sursa foto: click.ro

Majoritatea celor intervievați de The Sun susțin că sunt în România doar în trecere și că sunt nerăbdători să ajungă înapoi în Marea Britanie. Cu banii obținuți din diverse activități, aceștia reușesc să își finanțeze palatele ridicate în acest sat pestriț.


Sursa foto: click.ro

Numărul cetățenilor români care muncesc în Marea Britanie s-a triplat în 2015, crescând în doi ani de la 128,000 de oameni la 383,600. Reportajul celor de la The Sun a fost realizat în contextul în care premierul David Cameron este criticat în termeni duri pentru că ezită să impună restricții privind dreptul imigranților de a solicita ajutoare sociale. Numai că, tot The Sun notează, este că sursele bănești ale țiganilor din Buzescu nu provin din ajutoarele de stat.

 

,,Am făcut avort la aproape 5 luni și nu regret. A fost cea mai bună decizie. Când am ajuns acasă, tatăl copilului și-a pus capul pe burta mea și a zis…”

Avortul sau întreruperea sarcinii este o decizie extrem de controversată. În timp ce unele persoane consideră că nu trebuie sub nicio formă să faci un avort, altele nu sunt nici pe departe atât de vehemente atunci când au un motiv pentru a lua această decize. Sunt însă și cazuri în care avortul pare a fi singura soluție.

O mamă a povestit cum a ajuns să renunțe la sarcină, deși nu fusese niciodată de acord cu avortul:
Deși sunt o persoană care crede în dreptul fiecăruia de a alege, nu am fost niciodată de acord cu avortul, își începe ea povestea. Întreruperea de sarcină nu a reprezentat niciodată pentru mine o alegere. Asta până în ziua în care am făcut-o.

La 19 săptămâni, când am fost la un control amănunțit, în cadrul ecografiei am realizat că era foarte mare liniște. Încercam din răsputeri să mă conving pe mine însămi că sunt paranoia, dar s-a dovedit că nu eram. Ne-am uitat la inima micuță care bătea și am aflat că era o fetiță. Am fost foarte fericiți, și eu și soțul meu.

Doctorul însă ne-a spus că fetița noastră avea displazie scheletală. Soțul meu mi-a strâns mâna și a zâmbit către mine. Fetița noastră suferea de nanism, dar noi nu aveam nicio problemă cu asta. Nu era ceva cu care nu ne-am fi putut descurca. Nu pot spune că nu am fost șocați, dar aveam convingerea că totul va fi ok. Apoi l-am auzit pe doctor pronunțând cuvântul ”letal”. Și asta ne-a înmuiat picioarele și mie, și soțului meu. Micuța noastră Violet nu avea să trăiască.

Copiii care suferă de nanism nu arată, de obicei, diferit la ecografie. Abia în cel de-al treilea trimestru se observă diferențele, câteodată diagnosticul este pus abia după naștere. Dar faptul că Violet avea în mod evident mâinile și picioarele mai scurte, încă de la 19 săptămâni, era semnul cel mai important al gravității bolii sale

Starea ei continua să se agraveze pe măsură ce sarcina înainta, iar dacă rezista până la naștere, imediat ce ar fi venit pe lume, plămânii ei ar fi fost împiedicați să funcționeze din cauza structurii osoase. Nu ar fi rezistat decât cel mult câteva ore ventilată artificial.

Aveam două posibilități: să fac un avort acum, sau să duc sarcina până la final știind că va trebui să o privesc cum se va sufoca la câteva ore după naștere. Practic, nu aveam nicio alegere de făcut. Nu ar fi fost traumatizant numai pentru noi să vedem cum crește în pântec, dar și pentru ceilalți doi copii ai noștri, care ar fi așteptat o surioară și pe care cu toții am fi văzut-o cum se stinge. Așa am ajuns să fac avort.

Nimeni nu se gândește că ar putea fi ceva în neregulă cu copilul atunci când își dorește să rămână însărcinată. M-am surprins dorindu-mi mai mult ca orice să pot naște un copil cu nanism, dar să supraviețuiască. Ajunsesem că consider asta o binecuvântare. Am fi iubit-o la fel de mult și pentru noi ar fi fost perfectă așa. Dar nu am putut să o nasc doar pentru ca în cele câteva ore de viață pe care le-ar fi avut să sufere cumplit.

Familia și prietenii ne-au susținut foarte mult. Mulți dintre apropiații noștri, care erau vehemenți împotriva avortului, ne-au spus că facem bine ceea ce facem, nu exista altă opțiune.

Și chiar nu exista. Să ne privim bebelușul de câteva ore cum se sufocă nu era o variantă. Nu renunțam la ea pentru că nu ne-o doream așa cum e, pentru că noi am fi iubit-o oricum. Noi o vrem în continuare, dar ea nu era făcută pentru lumea asta. Cu toatea astea, existau o mulțime de voci care ne învinovățeau pentru ceea ce urmam să facem.

Am fost internată două zile. În prima zi eram împietrită. Nu exista nimic pe lumea asta care să mă consoleze. Am plâns toată dimineața. Când am fost așezată pe masa de operație, soțul meu și-a pus capul pe burta mea și a zis ”Tati te iubește, Violet!„. Atunci am simțit că inima mi s-a sfărâmat complet.

Mi-au făcut ceva anestezie, apoi i-au injectat inima ca să se oprească, pentru ca eu să nu o mai simt deloc mișcând. Am fost într-o stare de inconștiență pentru restul zilei. A doua zi m-am trezit cu dureri și mă simțeam goală din toate punctele de vedere. După câteva ore, crampele s-au transformat într-un travaliu.

Afară erau oameni cu pancarte, cu imagini cu bebeluși avortați, care țipau și ne spuneau ce crimă facem. Ei nu știau că eu deja văzusem imaginile alea, știam ce se întâmplă cu fetița mea, de-asta eram în starea în care eram, aproape inconștientă.

În momentul în care am intrat în sală, mi s-a rupt apa și imediat a început procedura. Nu mai eram speriată. Violet murise deja.
Ultima parte a fost cel mai mare coșmar. Asistentele m-au curățat, iar medicul mi-a adus copilul să-l văd. Fața ei micuță fusese traumatizată de procedură și doctorul mi-a recomandat să nu mă uit la ea. Am urmat sfatul lui, i-am lăsat fața acoperită, dar timp de 10 minute m-am uitat la piciorușe și mi-am spus că era perfectă.

În zilele următoare m-am surprins de multe ori vorbind despre ea ca și cum încă mai era cu noi. Încă nu puteam să accept că nu mai este. Nu am văzut-o niciodată ca pe un ”făt” sau ca pe o ”sarcină întreruptă”. Pentru mine era Violet și așa avea să rămână.

Sunt de acord că toată lumea are dreptul la o opinie, dar nineni nu are dreptul să mă judece pentru ceea ce am făcut. A fost cea mai terifiantă experiență din viața mea. Mă gândesc mereu că măcar a simțit căldura din pântecele meu și atingerea mâinii tatălui ei, plină de dragoste.
Sursa: scarymommy.com, unica.ro

Cele mai multe femei prefera un barbat mai gras în locul unuia musculos. Motivul este uimitor

Cele mai multe femei prefera un barbat mai gras în locul unuia musculos. Motivul este uimitor

Chiar dacă pare surprinzător, 3 din 4 femei ar prefera ca partener stabil un bărbat mai plinuţ în locul unuia musculos, cu corpul perfect.

Studiul a fost realizat pe femei din Marea Britanie, înainte de lansarea pe DVD a unui film, „Bad Neighbours”, în care apar doi protagonişti: unul gras şi altul musculos.

Desigur, studiul se bazează pe declaraţiile femeilor şi nu înseamnă că dacă ele aleg un partener mai gras, nu se vor uita după un bărbat cu corpul bine tonifiat şi nu vor avea fantezii cu el.

Dar, în viaţa reală, femeile nu vor de fapt un iubit cu trupul perfect.

Tracey Cox spune că femeile se simt stânjenite în intimitate dacă au un partener musculos, bine făcut. Asta le va scoate lor în evidenţă defectele fizice, le va face să se simtă prost.

În cadrul studiului, 74 dintre femei au recunoscut acest lucru. Totodată, ele se tem că partenerii sportivi şi atrăgători nu vor fi mulţumiţi de înfăţişarea lor, nu le vor aprecia corpul, pentru că ele nu arată perfect.

Presiunea la care sunt supuse femeile ca să fie slabe şi să arate bine este oricum foarte mare şi uneori ele ajung să aibă o imagine deformată, greşită, despre frumuseţe.

Iar atunci când sunt stresate din cauza greutăţii lor, femeile încep să aibă probleme şi cu viaţa amoroasa..

Michael Alvear, autorul unei cărţi despre problemele de cuplu, spune că 50 dintre femei au declarat că de multe ori au refuzat să facă sx, deşi ar fi avut chef, din cauză că se simţeau grase.

Alteori, ele acceptă să facă amor doar cu lumina stinsă sau îmbrăcate, pentru ca partenerul lor să nu le vadă grase. În timp, din cauza acestor obsesii, va dispărea şi apetitul.

Alvear spune că femeile ar trebui să înveţe de la bărbaţi cum să fie mulţumite de propriul lor corp: aceştia se uită de obicei în oglindă la părţile corpului care arată bine, nu la cele care nu corespund standardelor.

7 imagini care artată DIFERENȚELE dintre COPILĂRIA ta și a lor

„Noi nu aveam așa ceva când eram mici!” Auzim de multe ori această expresie din partea celor care au copilărit în anii 90 sau mai înainte. Și e adevărat! Dacă te uiți la cum trăiesc copiii din ziua de azi, poți găsi multe diferențe. Iată câteva imagini care ilustrează diferențele dintre atunci și acum – sigur vei deveni și tu puțin nostalgic/ă privindu-le:

1. Jocurile

2. Pedeapsa


3. Adolescentele

4. Coșmarul copilăriei tale

5. Telefonul

6. „Mamă, încă cinci minute, te rog!”

7. „Dragă, am găsit o fotografie cu bunicul tău.”

Dacă vrei să ai niște copii fericiți, iată ce poți face:

1. Fii tu fericită

Probabil ai auzit de o mie de ori că, dacă părinții sunt fericiți, și copiii sunt fericiți. „Dacă mama nu este fericită, nimeni nu este fericit.” Pune-ți mai întâi ție masca de oxigen. În plus, copiii fac ce faci tu, nu ce spui, așa că arată-le cum să se îngrijească și cum să se iubească.

2. Lasă-i să fie nefericiți

Nicio persoană normală la cap nu este fericită tot timpul și e perfect normal să ai zile proaste. Furia, tristețea și durerea sunt părți esențiale ale experienței umane. Cu cât copiii tăi gestionează mai bine aceste emoții negative, cu atât se vor putea bucura mai mult de cele pozitive.

3. Învață-i să fie recunoscători

A spune mulțumesc nu ține numai de bunele maniere. Cercetările arată că oamenii care sunt recunoscători sunt cu 25% mai fericiți decât ceilalți. E drăguț să fii conștient de tot ce e bun în viața ta. Poți să îi înveți pe copii să scrie lucrurile care îi bucură într-un jurnal sau să le spună la cină.

„M-am dus la Sergiu, colegul meu. Voiam să-i cer o părere și cum secretara nu era, am intrat direct. Pe cine credeți că am găsit acolo? Pe Laura, soția mea! Ea şi Sergiu…” Asta nu-i nimic, mai grav ce-a urmat cu mama lui, cu alte trei femei:

Am fost un bărbat egoist. Nu m-am gândit decât la mine, să-mi fie mie bine, să fac eu ce vreau cu viața mea. Laura mi-a tot spus de zeci de ori, în cei nouă ani de când eram împreună, că viața noastră e searbădă şi că relația noastră se destramă, dar eu n-am avut timp s-o ascult şi să-i dau atenție, chiar dacă o iubeam, în felul meu. Aşa că, într-o bună zi, când lucram deja intens la teza de doctorat şi-mi petreceam cea mai mare parte din timp prin bi blioteci şi în fața calculatorului, am venit spre seară acasă şi am găsit un bilet lipit de ecranul calcu latorului:

„Nu are rost să mă cauți, nu am de gând să mă mai întorc. Găseşti mâncarea în frigider, iar de acum înainte, te priveşte! M-am săturat să tot aştept să fii pregătit pentru o viață normală de cuplu şi am găsit un bărbat care-şi doreşte de la viață aceleaşi lucruri pe care le doresc şi eu.“

Nu credeam că ceea ce mi se în tâmplă era adevărat. Am pus mâna pe mobil şi am sunat-o. Nu mi-a răspuns, fireşte, dar i-am lăsat, în câteva ore, zeci de mesaje. Zadarnic. Am sunat-o pe mama, i-am povestit ce am pățit şi am rugat-o să mă primească o vreme la ea. Eram unicul ei fiu, m-a primit, ce era să facă?!

— Ți-am spus să nu te însori până când nu te simți în stare să-ți asumi responsabilitatea unei familii! O femeie nu e o mobilă, trebuie să-i acorzi atenție… O înțeleg pe Laura, să ştii, şi mai bine las-o să-şi vadă de viața ei, dacă n-ai fost în stare s-o asculți la timp.

— Dar o iubesc, mamă! Cum să trăiesc fără ea?

— Dacă ai fi iubit-o cu adevărat, nu ai fi stat tot timpul cu nasul în cărți. Mai ții minte de când n-ați mai fost şi voi într-un concediu? De când n-ați mai ieşit într-o seară undeva? Te-a suportat prea mult, să ştii, eu n-aş fi rezistat atâția ani, te lăsam de mult în locul ei…

— Mulțumesc de înțelegere, mamă! Dacă nici propria mea mamă nu mă înțelege…

— Sper că n-ai venit să-mi plângi în poală, pentru că n-am timp de aşa ceva! De când am ieşit la pensie, am o mulțime de treburi, mă văd cu prietenele mele, mergem la masaj, la câte un restaurant bun… A, vezi că vine zilnic aici o fată, Ana, care face curat, calcă rufe, mă rog, se întreține biata de ea singură şi lucrează pe unde poate. Să nu-i faci zile fripte, are cheie, se descurcă. Tu vezi-ți de ale tale şi totul o să fie în regulă.

— Mai nou faci opere de caritate?

— Nu te priveşte pe tine ce fac cu banii mei! Fata e singură, n-are părinți sau alte rude apropiate şi se întreține singură la facultate. Să nu cumva să te iei de ea, că nu ştiu ce-ți fac, m-ai auzit?

Aveam 39 de ani şi locuiam din nou cu mama. Asta numai din comoditate, ca să nu-mi fac singur de mâncare şi, pe de altă parte, trebuie să recunosc, şi pentru că mi-era îngrozitor de urât în apartamentul în care locuisem atâta timp cu Laura. Am încercat să dau de ea de câteva ori, fără succes însă, aşa că am renun țat. M-am dus să vorbesc cu un fost coleg de facultate, care lucra la o editură şi îmi promisese că-mi publică lucrarea când e gata; Sergiu era singurul dintre colegii mei cu care mă mai vedeam din când în când. Îl plăcuse până şi Laura. Când am ajuns acasă, am găsit-o trebăluind pe Ana. Era tocmai în camera în care lucram eu şi-mi făcea ordine printre hârtii. M-am năpustit ca un nebun asupra ei.

— Cine ți-a dat voie să intri aici? Te-am rugat eu să-mi faci ordine prin lucruri? Dacă te mai prind că-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, nu ştiu ce se întâmplă, să ştii!

— Dar n-am făcut nimic, am pus doar hârtiile mototolite în coşul de hârtii, n-ai decât să ți le pui pe pâine, dacă vrei! Mi-a spus doamna Vlaicu că nu prea eşti în apele tale, dar nu am crezut că poți fi aşa furios… Era praf de un deget peste tot, trebuia să-l şterg. N-ai decât să-ți faci singur curat de acum înainte şi nu e nevoie nici măcar să mă bagi în seamă, n-am nevoie de atenția ta.

„Ce nebun!“, am mai auzit-o mormăind în timp ce se ducea în altă cameră. O vreme n-am mai văzut-o. Nu m-a pârât maică-mii că m-am luat de ea, aşa că n-am avut niciun fel de probleme.

— Dragul meu, ştie tot oraşul că te-ai întors acasă. Cine crezi că m-a sunat azi? Nu-ți spun, ghiceşte!

— Habar n-am, mamă, şi, drept să-ți spun, nici nu mă interesează. Trebuie să-mi termin lucrarea, nu mă mai bate şi tu la cap!

— Ciufut mai eşti! Nu uita că aici e casa mea şi, dacă ai de gând să faci pe nebunul, mai bine întoarce-te la tine. Aici eu dictez. Prin urmare, m-a sunat Crina, prima ta iubire, e medic stomatolog şi e divorțată. Vrea neapărat să vă vedeți. Parcă spuneai că te doare o măsea. Ăsta cred că e cel mai bun prilej să reînnodați relația.

— Ce tot vorbeşti, mamă? Laura o să se întoarcă până la urmă acasă, nu mă interesează alte femei…

— Te înşeli amarnic, dragul meu. Laura nu se mai întorce la tine. M-a sunat acum două zile şi mi-a spus că vrea să divorțeze. Aşteaptă un copil şi nu e al tău. Bravo ei! Fata asta a ştiut întotdeauna ce vrea!

— Ce ai spus, mamă? Mai spune o dată…

— Cu dragă inimă: Laura divorțează pentru că e însărcinată cu copilul altuia. Acum ai înțeles?

— Stai că nu înțeleg… Tu eşti mama mea sau mama ei? În loc să-ți pară rău de mine, tu te bucuri pentru ea?

— Fireşte că mă bucur, dacă tu n-ai fost în stare să-i faci un copil, fata şi-a găsit unul care a vrut să i-l facă. Asta mi-a plăcut întotdeauna la ea: ştie ce vrea şi face orice ca să-şi atingă scopul.

— Prin urmare, mă înşela de o bună bucată de vreme, nu-i aşa?

— Uite ce este: Laura mi s-a plâns şi mie de multe ori că o tratezi ca pe o mobilă. E vina ta dacă şi-a căutat pe altul. Trebuia să te mai ocupi şi de ea, e femeie tânără, are şi ea nevoile ei…

— Şi cine e fericitul tată?

— Asta nu pot să-ți spun, mi-a zis că-ți spune ea.

— Dar ştii despre cine e vorba?

— Da, dar nu vreau să mă bag între voi. Vezi că-ți sună mobilul…

La telefon era Crina, prima mea iubită, care a vorbit preț de un sfert de oră fără oprire şi, până la urmă, am acceptat să ne vedem. M-am dus mai întâi la ea la cabinet, să-mi plombeze măseaua care mă înnebunea de câteva zile. Cu Crina, într-un fel, era foarte uşor. Vorbea numai ea tot timpul, iar eu mă puteam gândi la ale mele. Se mai întâmpla uneori să mă între be câte ceva. Atunci era mai greu, trebuia să găsesc un pretext, că n-am înțeles sau că n-am auzit bine, şi s-o rog să repete ceea ce mă întrebase. Uneori se plângea că nu o ascult, dar nu se supăra. Din ziua în care am acceptat s-o revăd, n-am mai putut să scap de ea. Mă suna de câte şase, şapte ori pe zi, deşi îi spusesem că sunt foarte ocupat. Venea fără să mă prevină, cică să mă vadă, iar mama era foarte încântată. De parcă Crina nu mi-ar fi fost de ajuns, m-am pomenit că începe să-mi facă curte, după o vreme, şi o altă vecină a mamei, divorțată, cu câțiva ani mai mică decât mine şi foarte fâşneață. Ea vorbea foarte puțin, dar a trecut foarte repede la acțiune. M-a chemat într-o zi la o cafea, iar eu m-am jenat s-o refuz. Îi schimbasem cu o zi înainte o roată la maşină şi a vrut, pasămite, să-mi mulţumeascț.

Am băuut cafeaua, că m-am pomenit în dormitor, cu ea goală în pat.

Am încercat eu să scap, dar nu mi-a mers. Cristina era foarte hotărâtă şi nu m-a mai scăpat din gheare. Ajunsesem să-mi petrec tot timpul încercând să scap de cele două, când de Crina, când de Cristina, iar Ana se amuza copios pe seama mea.

— Nici n-ai apucat să divorțezi bine, că ai devenit bărbatul ideal pentru o droaie de femei. Norocul tău! Unde mai pui că toate sunt frumoase, deştepte, educate, numai una şi una, muc şi sfârc, cum spun băieții de cartier. Brava!

— Cine te crezi să-ți bați joc de mine? Dacă mama face pe caritabila cu tine, ți-ai luat nasul la purtare? Cu mine nu-ți merge, să ştii!

N-am apucat să-mi termin bine vorbele, că nu ştiu ce s-a întâmplat cu calculatorul şi am pierdut un fişier întreg. Am crezut că turbez, mai ales că şi-aşa eram deja în întârziere.

— Uite ce-am pățit din cauza ta, ți-am spus să nu mai intri în camera asta!

— Mare scofală! Dacă te dai la o parte, rezolv eu problema…

— Te pomeneşti că te pricepi şi la calculatoare, nu numai la mătură!

— Nu sunt atât de proastă pe cât crezi tu! Hai, dă-te la o parte, să văd ce pot face! În câteva minute, mi-a recuperat fişierul.

— Acum, dacă tot ți-am rezolvat treaba, pot să-ți spun că mi-am permis să arunc un ochi pe lucrarea ta, e interesantă, dar extrem de plicticoasă, era să adorm citind-o. Şi mai e şi foarte lungă, nici n-o să aibă răbdare comisia s-o citească, o să-şi piardă răbdarea. Trebuia să foloseşti un stil mai antrenant.

— Asta e prea de tot! Cine naiba te crezi? De unde ai tu habar cum se scrie o lucrare? Nu crezi că ai o părere prea bună despre tine? Am înțeles că faci o nenorocită de facultate particulară, eşti studentă la 30 de ani, nici măcar n-ai învățat carte la timpul potrivit. Vezi-ți de treaba ta şi nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala!

— Am vrut să te ajut, oricum recunoştința ta nu are limite, îți jur că nu mai intru aici, poți să şi crăpi!

A doua zi, m-am dus la Sergiu să-şi spună şi el părerea, era cel mai avizat şi, oricum, urma să fie editorul meu. Cum secretara era în altă încăpere, am intrat direct. Pe cine credeți că am găsit acolo? Pe Laura, soția mea! Ea şi Sergiu erau îmbrățişați…

— Tu eşti tatăl copilului? Nu ți-e ruşine? Ai abuzat de încrederea mea! Şi tu nu ți-ai putut găsi altul, tocmai pe el trebuia să-l alegi? Cât pot să fiu de prost, eu v-am făcut cunoştință… Halal nevastă şi halal prieten!

— Hai să fim sinceri, dragul meu… a început Laura

. — Nu mă lua cu dragul meu! V-ați bătut joc de mine. Unde naiba îmi mai public acum lucrarea?

— Vezi, pe tine asta te preocupă mai mult decât că am făcut un copil cu prietenul tău… Nu mă mai iubeşti de mult, altfel nu te gândeai la lucrarea ta.

— Da, poate ai dreptate, te-am neglijat atâția ani, mi-am imaginat că nu duci lipsă de nimic, dar nu m-am gândit că eu am fost absent mai tot timpul. Mă bucur pentru voi, poate el o să-ți dea ceea ce eu n-am fost în stare. Sper să fiți fericiți împreună.

Am ieşit din birou. Am uitat şi de lucrare, şi de tot. Peste câteva zile, m-a sunat Sergiu.

— E foarte bine, cu două mici observații: e interesantă, dar, în acelaşi timp, extrem de plicticoasă şi e foarte lungă, o să adoarmă toată lumea citind-o.

Sergiu nu făcea decât să repete cuvintele pe care mi le spusese Ana! Parcă vizionam un film. Doar n-o fi cunoscând-o şi pe ea? Ar fi chiar culmea!

— Trebuie puțin periată, pe ici, pe colo, şi încearcă un stil mai antrenant. Lumea are tot mai puțin timp pentru citit în ziua de azi şi, dacă îți prinzi cititorul de la primele pagini, păcat de atâta muncă, mi-a mai spus Sergiu.

M-am repezit la calculator, hotărât să şterg totul şi s-o las baltă. Eram sătul şi de lucrare, şi de modul lamentabil în care îmi eşuase căsnicia, dar şi de asiduitatea cu care mă curtau două femei deodată. Nici nu mai ştiam ce vreau. Am deschis calculatorul şi am găsit pe desktop un folder nou. Când l-am deschis, mi-am găsit cartea rescrisă de la un capăt la altul, dar într-un stil de-a dreptul captivant. Mi-a făcut mie însumi plăcere s-o citesc. Nu mai înțelegeam nimic.

— Mamă, azi nu vine Ana? Aveam o treabă cu ea…

— Cum, nu ştii? A plecat. S-a dus la nunta unei verişoare a ei, în Italia. Nici nu ştiu dacă se mai întoarce, se pare că vara ei i-a găsit un băiat. Dacă se plac, cred că rămâne acolo. Păcat, mă înțelegeam aşa de bine cu ea…

— De ce ai lăsat-o să plece, mamă?

— Tu chiar ți-ai pierdut mințile? Eşti om în toată firea şi te porți ca un copil răzgâiat. Cum era să n-o las? E viața ei!

— O iubesc, mamă. Abia acum îmi dau seama, m-am îndrăgostit de ea. Mi-a scris din nou toată lucrarea, exact cum trebuia – ce fată deşteaptă! – şi eu i-am vorbit ca unei proaste tot timpul. Este exact femeia de care am nevoie, mamă. Cred că e prima femeie din viața mea care mă înțelege.

— Atunci, n-ai decât să te lupți pentru ea, dragul meu! Mai descurcă-te şi singur şi mai mişcă-te şi tu dacă vrei să nu-ți treacă viața chiar degeaba…

Se pare că m-am trezit, totuşi, la timp. Laura s-a căsătorit cu Sergiu, au gemeni, o fată şi un băiat minunați. Cartea mea, închipuiți-vă, a avut un mare succes; de fapt, cartea rescrisă de actuala mea soție, Ana, care a terminat facultatea, a făcut un masterat şi acum se pregăteşte de doctorat. Între timp, l-a născut şi pe Mihnea, băiețelul nostru.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Alerga și ea în parc, când un bărbat a oprit-o și i-a zis să-și pună sutien. ”Nu vezi că ai sânii deja lăsați?” Ce a făcut această femeie e foarte tare:

Alerga și ea în parc, când un bărbat a oprit-o și i-a zis să-și pună sutien. ”Nu vezi că ai sânii deja lăsați?” Ce a făcut această femeie e foarte tare:

Michelle Kirk, o femeie din Statele Unite se antrena pentru maratonul de la New York din noiembrie când a fost oprită de un bărbat care avea să-i spună ceva despre sutienul sport.

Mămica de 28 de ani, originară din Florida a fost șocată să audă că “sânii tăi sunt lăsați, nu vezi că au început să o ia spre sud, nu cred că vrei asta” plus câteva indicații medicale despre importanța purtării sutienului sport.

Femeia a fost oprită brutal de bărbatul aflat pe bicicletă și nu i-a putut răspunde așa cum și-ar fi dorit pentru că, o avea în căruț pe fiica sa de 18 luni.

Michelle nu s-a lăsat. Ajunsă acasă, a abordat problema pe un grup de pe Facebook unde a lăsat un mesaj pentru bărbatul care nu și-a putut păstra opiniile pentru sine.

“Tu ești motivul pentru care femeile au insecurități. Dacă nu îți plac sânii mei lăsați, nu te uita! Niciodată nu voi înceta să fac ceea ce iubesc. Mă iubesc prea mult ca să las ura ta să mă dărâme!”
Mesajul ei a ajuns la sute de femei care i-au scris mesaje de încurajare.

Michelle a mulțumit tuturor celor care i-au scris și a menționat că dacă mesajul ei a putut ajuta cel puțin o femeie să realizeze că nu trebuie să asculte lucrurile negative pe care le spun unii atunci misiunea ei este completă. “Nu suport oamenii care încearcă să dărâme alte persoane. Dacă nu ai nimic frumos de spus, mai bine taci.”