Această copilă a rămas gravidă în 1999, la 15 ani, nu a avortat și apoi a mai făcut alți 7 copii, dar abia acum, după zeci de ani și cu 8 copii, povestește prin ce a trecut: ,,Mi-a fost rușine, mă ascundeam”. Uite ai cui erau copiii

Sharon Jabbour este din Melbourne, Australia și abia intrase la liceu când a rămas însărcinată cu primul ei copil, în 1999. Acum, femeia în vârstă de 34 de ani a dezvăluit că a fost încurajată să avorteze și apoi a fost judecată aspru de către toți cunoscuții pentru că refuzase asta și alesese să aibă copilul.

Ea mărturisește: ,,Peste tot erau priviri șocate, dezamăgite, se holbau, dădeau din cap. Așa îmi amintesc că am fost tratată la acea vreme, când eram o mamă tânără. Cei mai mulți mi-au spus că ar trebui să fac ceea ce e corect și să avortez. Purtam intenționat haine foarte largi ca să îmi ascund burta, eram jenată. A funcționat până când copilul putea fi plimbat în cărucior, apoi nu mă mai puteam ascunde nicăieri”.

Sharon s-a căsătorit cu tatăl copilului în anul 2011 și a făcut cu el alți 7 copii, cei doi au în total opt și sunt extrem de fericiți. În ciuda dificultăților pe care le-a avut de înfruntat, mama spune că nu regretă nimic fiindcă și-a dorit mereu o familie mare cu tatăl copiilor ei. Copiilor sunt: Symonne, 18 ani, Celinna, 15 ani, Tifinney, 13 ani, Sebastian 12 ani, și gemenii Alesha și Ethan, 10 ani, Amaliyah, 4 ani și Aliyrah în vârstă de doi ani.

Cei doi soți au fiecare afacerea lui, fiecare mașina lui, femeia muncește cu normă întregă și precizează: ,,Eu sunt dovada vie că a fi mamă nu înseamnă că viața ta s-a sfârșit. Devii lucrurile pentru care ești dispus să muncești. Unii copii sunt jenați de părinții lor, eu, fiindcă sunt atât de tânără, am dezvoltat o adevărată prietenie cu ei”.

Femeia a decis să-și facă publică povestea pentru a lupta împotriva celor care cred că mamele tinere trebuie să avorteze sau sunt batjocorite de către societate: ,,Sunt atât de multe care, la fel ca mine, își pun întreaga ființă în creșterea și educarea corectă a copiilor”.
Iat-o aici pe mamă, alături de fiica ei cea mare, pe care a născut-o la 16 ani:

Și-a uimit soțul când i-a adus un milion de dolari și i-a dat lui: ,,Sunt ai tăi, de fapt”. Când i-a zis cum a făcut rost de ei, bărbatul a început să se dea cu capul de perete: ,,Dacă știam ce faci ți-aș fi dat…” Cum făcuse rost de bani femeia

Un tânăr cuplu foarte îndrăgostit și proaspăt căsătorit era în noaptea nunții, iar mireasa i-a cerut soțului 20 de dolari pentru prima lor noapte drept soț și soție. Bărbatul, nerăbdător și fără să se gândească prea mult, i-a dat.

Dar același scenariu s-a repetat de fiecare dată când au avut relații intime, timp de 30 de ani. Bărbatul credea că acesta era un mod drăguț prin care femeia reușea să își cumpere lucruri frumoase, haine, bijuterii, așa că se obișnuise.

Totuși, ajungând acasă într-o zi, și-a găsit soțul beat, iar în următoarele minute acesta i-a zis că sunt ruinați din cauza nepriceperii conducerii firmei unde bărbatul lucra, firmă care era aproape de faliment și care era pe jumătate a lui.

Soția a rămas calmă și i-a dat un bilanț de la bancă, acolo acesta a văzut că timp de 30 de ani depusese o sumă de aproape un milion de dolari. Arătând dincolo de parcare către banca locală, i-a dat și certificate de la bursă în valoare de 2 milioane de dolari, informându-l că el era cel mai mare deținător de acțiuni din bancă.

Apoi i-a zis că timp de 30 de ani i-a cerut bani când aveau relații, iar rezultatul era această investiție.
Bărbatul părea înmărmurit. Femeia a fost șocată când l-a văzut începând să se dea cu capul de un perete. L-a întrebat: ,,Ce s-a întâmplat? E o veste bună!”

Omul a răspuns: ,,Dacă știam ce faci, te-aș fi pus pe tine să te ocupi de toate afacerile mele.”

S-a întors în țară după mai bine de 15 ani petrecuți în Franța și a construit la câțiva kilometri de Zalău un adevărat colț de rai cu parfum de lavandă! Incredibil cum arată:

S-a întors în țară după mai bine de 15 ani petrecuți în Franța, hotărâtă să își ia viața în propriile mâini și să fie aproape de familie și de oamenii dragi. Dincolo de emoțiile unui nou început, a simțit că poate să facă ceva aici, în Sălajul natal, județ pe care mulți îl consideră lipsit de potențial turistic, dar de care Simona e tare atașată pentru că în aceste locuri încărcate de istorie și-a petrecut copilăria.

Nu a pornit la drum cu un plan concret, ci cu o doză mare de optimism care a făcut-o să treacă peste toate greutățile, ajutând-o să transforme în realitate un vis frumos…cu parfum de lavandă. Da, pentru că Simona a adus aici, în Brebi, la câțiva kilometri de Zalău, o bucățică din regiunea Provence, când s-a apucat să cultive celebra plantă mov.


”La început, nu aveam nici un fel de informație despre cultivarea sau îngrijirea lavandei. Aveam o imagine romanțată, nicidecum detalii tehnice concrete care să mă ajute. Am încercat să fac o documentare pe internet, dar dincolo de site-urile care promit profituri uriașe în timp record dintr-o astfel de cultură, nu am găsit nimic”, spune Simona, amintindu-și de începuturile aventurii sale.

A lucrat ca manager de hotel în Avignon, în regiunea Provence, într-o zonă cunoscută în întreaga lume pentru lanurile sale mov ce se întind cât vezi cu ochii. Prietenii din Franța au fost cei care i-au venit în sprijin cu toate indicațiile despre ce înseamnă îngrijirea lavandei și astfel Simona a reușit să înceapă o cultură experimentală pe cei 2.500 de metri pătrați de teren pe care îi avea.


Nu a fost niciodată genul care să cedeze în fața provocărilor, așa că atunci când nu a găsit oameni care să vină la muncă, a investit într-un motocultor profesional și s-a apucat singură de treabă. Ziua continua să lucreze, de la distanță, pentru hotelul din Franța ca să se poată susține financiar, iar noaptea meșterea decorațiuni și mici obiecte de artizanat tematice pe care a început să le vândă sub brand-ul ”La Lavande”.

Cea mai mare provocare pentru Simona a fost însă renovarea casei de lut în care a stat o vreme, împreuna cu fetița sa, și care a fost transformată, între timp, într-o mică pensiune agroturistică. Era într-un stadiu deplorabil, când a cumpărat-o, dar după câteva luni de lucrări serioase, abia dacă o mai recunoști.

Casa veche de o sută de ani, cu prispă dărăpănată și acoperiș șubrezit, este astăzi ”Cerdacul cu lavandă”, o mândrețe de căsuță, cu pereți văruiți și obloane colorate, cu încăperi primitoare și aer provensal.

”Toți cei care știu cum arăta locul acesta sunt uimiți de rezultat. Oamenii cred că e vorba de cine știe ce investiție, dar nu ăsta e secretul. Ține de felul în care te gestionezi, de implicarea ta și de efortul de a păstra cât mai mult din lucrurile care sunt deja în casă. Mi-am dorit, de exemplu, să păstrez tavanul din lemn, pe care l-am recondiționat. Este, cred eu, un detaliu care fură imediat privirea”, spune Simona.

A pus singură gresia și faianța, pentru că, spune ea, în străinătate nu ajungi să lucrezi din prima ca director, așa că trebuie să știi să le faci pe toate.

Pentru că nu a vrut să ascundă vârsta căsuței, a lăsat la vedere cărămida roșiatică din prispă, aceeași de acum 100 de ani. Din cerdac poți zări, în depărtare, Castrul Roman de la Porolissum. Seara, culmea dealului este învăluită într-o lumină de basm.

”Este un loc în care mă încarc de bine”, spune Simona. ”Și oricâte cumpene aș întâlni în cale, știu că sunt acasă. Aici îmi sunt rădăcinile, aici mă simt împlinită, din toate punctele de vedere. Poate că beneficiile materiale nu sunt la nivelul celor obținute în străinătate, dar mulțumirea sufletească este imensă.

Pun mai mult preț pe experiențele trăite, pe oamenii pe care îi cunosc și pe faptul că pot să trăiesc decent, urmându-mi visul. Sunt valorile pe care vreau să i le transmit și fiicei mele: nimic nu e imposibil în viață când muncești și pui suflet în ceea ce faci. Rezultatele vor veni, poate nu din prima, dar cu siguranță or să apară”.

Povestea Simonei este una despre curaj, perseverență și puterea de a visa cu ochii deschiși, chiar și atunci când lucrurile par imposibil de realizat.

Dovadă că și în România se pot face lucruri frumoase, atâta timp cât reușim să ne desprindem de lamentări și încercăm să schimbăm lucrurile, măcar în dreptul nostru.

Răzvan: ,,M-am îndrăgostit tare de frizerița mea și am reușit să o cuceresc cu o mare minciună. Am făcut dragoste cu ea, și la scurt timp mi-a dat o veste șocantă. Nu, nu era gravidă, mai rău de atât..” De necrezut ce i-a făcut tânăra

Trebuie să încep prin a vă spune că, de dragul unei aventuri romantice, am mințit cu nerușinare, dar ce nu face un bărbat pentru a obține favorurile unei femei frumoase? Până la urmă, nu mă simt chiar atât de vinovat, eu m-am dat doar poet, în timp ce alții se dau milionari! Ce-i drept, și iubita mea s-a dat nemăritată…

Prietenul meu din copilărie, poetul Vasile Stan, își cam pierde mințile când o ia pe ulei. Mă nimerisem în locuința lui – pe la începutul verii trecute – și Vasile, de origine lipoveană, beat fiind, își închipuia că va fi invitat la inaugurarea noului centru cultural rus de la București, astfel că își pregătise o introducere poetică pentru ipoteticul eveniment și pentru cazul că ar fi fost lăsat să vorbească.

Stan e soiul acela de creatură nesuferită căreia i se dă cuvântul numai ca să plece cu el. Mi-a citit două strofe din retorica pe care și-o născocise ca discurs poetic la inaugurare:

„Priveam înalta boltă din galaxii dedusă,

Când mi-a căzut pe casă spectacolul ceresc.

Era nu meteorul, ci bombardeaua rusă

și am rămas în beznă, uimit că mai trăiesc.

M-am dus la ambasada care slujea Kremlinul.

Nici daune plătindu-mi, au zis acolo: duti-n…

și-n loc să-mi deie banii ca să-mi repar căminul,

Am obținut o poză cu Vladimir Rasputin”.

— Ești dus cu parapanta, Vasile! Mi-am exprimat eu părerea.
— Nu-ti plac versurile mele?
— Ba, câteodată, chiar îmi plac, însă trebuie să-ți folosești talentul pentru o cauză mai bună decât bășcălia dilie.
— Și cam la ce cauză te gândești? M-a iscodit el cu aerul acela rarefiat în care se citeau deopotrivă beția și absolutul, tembelismul absolut.
— Mă întreb dacă ai fi capabil să scrii poezii de dragoste pentru mine…
— Nu-mi stârnești sentimente galeșe.
— Nu poezii dedicate mie, ci poezii de care să mă folosesc spunând că sunt scrise de mine. Mi-aș aroga identitatea unui poet. Aș putea zice, de pildă, că sunt Vasile Stan.
— N-ai tu ștaif de Vasile Stan.
— Iubesc o blondă care nu-mi cedează, nu încă. Susține că vrea romantism și că un bărbat trebuie mai întâi să-și câștige sufletul ca să ajungă și-n alte părți.
— Păi… Feblețea ta nu știe cum te cheamă?
— Nu știe. Se pare că biografia mea o lasă rece. Când mă tunde, vorbește numai despre ea și despre visele ei dulcege.
— Te tunde?
— E frizeriță la salonul de înfrumusețare de pe strada mea.
— Auzi, înfrumusețare! Pe tine nu te-ar putea înfrumuseța nici Rodin.
— O să mă ajuți?
— Dar mie… Ce mi-ar ieși la afacerea asta?
— Bube dulci. Sau niște coniac Alexandrion, adoratul tău.
Prefer… Niște. După două zile, Vasile m-a sunat și m-a întrebat:
— Cum o cheamă pe tipă? I-am zis:
— Alis.
Peste încă trei zile, mi-a livrat o poezie superbă, din care nu vă redau decât un fragment:
„Cum cercănatele oglinde, străino, mi te vor aproape…
Doar visul mai sticlește albe clopotnițe din puful pernii,
La ora când un suflet singur porni rătă-citor pe ape,
învăluit ca o nălucă în dulcele Alis al iernii.”.

Mă rog, era vară, dar asta nu m-a împiedicat să mă duc cu poezia la frizerie (printată și vârâtă într-un plic). Aveam la mine și două cărți. Blonda mi-a zâmbit ca de fiecare dată – eram un client privilegiat. M-am așezat să mă tund, deși mă tunsesem recent. îmi jertfeam părul pe altarul dragostei, căci nu mai aveam decât doi centimetri de podoabă capilară.
Când am prins un moment prielnic, i-am spus alesei mele:
— Prințeso, ți-am scris o poezie. Sper că nu te superi…
— Poezie? Tu?
— Nu știai că scriu? Vai, dar e numai vina mea… Ne vedem de atâta vreme și nici măcar nu m-ai prezentat… Sunt poetul Vasile Stan.
— Necăsătorit?
— într-adevăr: necăsătorit.
— E o mare surpriză pentru mine! s-a precipitat tânăra candidată la favorurile mele.

Pe lângă poezie, i-am dat și un volum de versuri (publicat de prietenul meu cu câțiva ani în urmă), menționându-i fetei că era scris de subsemnatul. Frizerița, vizibil impresionată, m-a privit deodată cu alți ochi. Presupun că nu-i puțin lucru să fii curtată de un scriitor consacrat.

Din ziua următoare, am început s-o vizitez la serviciu și s-o vrăjesc poetic, așa cum își dorea. și mi-a cedat în scurt timp, însă relația noastră amoroasă tot de scurt timp a fost. La răscruce de anotimpuri, Alis a hotărât să-mi destăinuie secretul ei, sub forma unui anunț uluitor:

— Soțul meu trebuie să se întoarcă din Afganistan.
N-o văzusem niciodată cu verigheta pe deget… Era măritată cu un subofițer de infanterie, dar mă mințise cum că ea era o femeie liberă, fără obligații. Mi-a frânt inima. Ca să mă răzbun, i-am trântit-o și eu:

— Să știi că nu sunt eu poetul Vasile Stan. Pe mine mă cheamă Răzvan și sunt inginer. Vasile Stan este un prieten de-al meu, care a scris atât cartea cu care te-am dus de nas, cât și poezia aceea hibernală, dacă știi ce înseamnă hibernală. Eu nu sunt decât un șmecher care ți-a tras-o.

— Dar nu mi-a displăcut! a spus ea cu seninătate și a adăugat că mă bănuise de minciună din prima clipă.
— Chiar m-ai bănuit?
— N-ai tu față de poet. Ești un desperado, ca toți ceilalți. și de ce numai unul să mintă și celălalt nu? Te-am mințit pentru că aveam nevoie de tine.
— Serios? Chiar aveai nevoie de mine?
— Pe post de manta de vreme rea. Dar acum se întoarce acasă mantaua cu epoleți și nu vreau să fii prin preajmă. Deci… la revedere, drum bun! 0 să îți amintești de mine, sunt sigură.

— Pot să mai vin la tuns?
— Ar fi bine să mă eviți. Soțul meu e foarte gelos.
N-am mai călcat pe la frizeria respectivă și nici n-am mai sunat-o pe Alis, n-avea rost. Iată, stimați cititori, că dragostea bazată pe minciună are picioare scurte. Alis, în schimb, avea picioare frumoase.

Povestea de mai sus a fost publicată pe site-ul libertatea.ro, deși este ficțională, unele întâmplări au fost inspirate din viața reală, deși numele personajelor, precum și alte aspecte, au fost modificate.
Sursa: libertatea.ro

Acum 30 de ani, soția sa a orbit. Atunci, a luat lopata în mână și a făcut asta pentru ea, timp de 2 ani! Nimeni nu credea că e în stare de așa ceva, uite ce făcuse bărbatul:

În fiecare primăvară, casa familiei Kuroki din satul japonez Sintomi devine un adevărat loc de pelerinaj. mii de turiști vin aici pentru a savura priveliștea minunată din jur. Aici, mii de boboci roz înfloresc și totul devine un covor luminos. Familia Kuroki îi întâmpină pe toți cu căldură și bucurie.
Totul a început cu multe decenii în urmă. În 1956, Tosiiuki și Iasuko s-au căsătorit după înțelegerea părinților. Nu s-au cunoscut până la nuntă, dar au înțeles, în timp, că erau făcuți unul pentru celălalt.

Soții au trăit în iubire și înțelegere. Au făcut trei copii minunați, pe care i-a crescut cu mare grijă și dragoste. Casa lor era întotdeauna plină de veselie și râsete.

Familia era întreținută din producția laptelui de vacă, care le ocupa mult timp și atenție. Totuși, Tosiiuki și Iasuko nu s-au plâns niciodată și s-au susținut reciproc: „Nu îmi amintesc să fi fost o zi, în care soția mea să fie tristă. Niciodată nu i-a lipsit tăria de caracter și întotdeauna a știut să mă înveselească.” a spus Tosiiuki.

După 30 de ani petrecuți împreună, soții au început să se gândească la odihna bine-meritată. Copiii lor deja crescuseră și puseseră bine pe picioare. Deci, au început să trăiască după bunul plac.

Cei doi soți au început să călătorească prin Japonia și să se bucure de frumusețea țării lor. Iasuko visa la asta de mulți ani deja. Se pare că visurile ei au prins viață, dar cei doi aveau să fie încercați de soartă, primind o lovitură grea.

În 1986, vederea lui Iasuko a început să se înrăutățeascp brusc. Doctorii nu au putut face nimic în această privință, și în doar o săptămână, femeia a orbit. Totul s-a petrecut foarte repede, fără ca cineva să se aștepte.
Acest lucru i-a adus multă suferință lui Iasuko. Nu se mai bucura de viață ca altă dată și a devenit depresivă. Văzând starea în care se află, soțul ei a încercat în mai multe feluri s-o aline, dar toate încercările lui au eșuat.

În primăvara anului viitor, Tosiiuki a observat un grup de oameni care privea atent la terenul din jurul casei lui. Și-a dat seama că erau interesați de florile roz care creșteau și se evidențiau pe pământul gri de după iarnă.
Asta i-a dat bărbatului o ideea genială. A decis să răsădească peste tot în jurul casei numai acest soi de flori. De vreme ce soția lui refuza categoric să iasă din casă și să comunice cu lumea, atunci, ceilalți să vină la ei acasă!

Timp de doi ani, Tosiiuki a lucrat din greu pentru a duce la bun sfârșit ideea sa. A trebuit să refacă planul lotului pe care locuiau. A săpat canale pentru apă și a răsădit peste tot phlox-ele.
Ideea soțului grijului a dat roade! Iasuko era din ce în ce mai atrasă de mirosul florilor și a început să petreacă mai mult timp în grădină.

Comunicând cu toți cei care îi treceau pragul ca să vadă minunea din curtea ei, Iasuko a înțeles că viața ei nu s-a încheiat. A realizat că încă mai poate fi utilă și interesantă altora. Și așa, zâmbetul i-a revenit pe buze femeii.

Distribuie și tu această poveste emoționantă despre minunea pe care a făcut-o bărbatul pentru jumătatea sa!

După ce a pus această fotografie pe internet, mulți i-au zis că e prea grasă și nu merită să aibă un iubit slab. Răspunsul acestei fete a făcut înconjurul lumii în numai câteva zile

Melissa Gibson este din Kentucky, Statele Unite ale Americii. Aceasta a postat o fotografie alături de iubitul ei pe o rețea socială, dar fata nu se aștepta să fie atât de criticată pentru acest lucru.

În seara de Revelion, Melissa a publicat pe contul ei de Instagram o imagine alături de iubitul ei, în care amândoi arătau foarte fericiți. Totuși, femeia a fost surprinsă să descopere că imediat au început să curgă în comentariile de sub fotografie mulțime de mesaje negative și critice la adresa greutății ei. Cu alte cuvinte, oamenii îi reproșau că ea nu își merită iubitul, pe motiv că acesta este mult mai slab decât ea.

Ce nu știau însă acești oameni care au atacat-o pe Melissa este că ea este o militantă a gândirii pozitive, că susține o gândire sănătoasă, care nu ține cont de kilograme și de cât de diferiți sunt oamenii când vine vorba de aspectul fizic. Femeia nu a stat pe gânduri și a scris o serie de mesaje surprinzătoare către cei care o criticau în social media. Mai mult, fanii acesteia i-au luat partea și au admirat-o pentru relația fericită pe care o are cu iubitul ei.

Femeia nu s-a descurajat din cauza comentariilor negative postate de necunoscuți, ci le-a transmis că, în ciuda piedicilor puse de oameni, ea și iubitul ei vor lupta pentru dragostea lor, pentru dreptul lor la intimitate și la a se afișa liberi oriunde, a fi acceptați de cei din jur și priviți cu drag.

„Nu voi juca după cum îmi cântați voi”, le-a mai transmis femeia celor care o critică pentru felul în care se afișează, lângă iubitul său mai tânăr. „2018 este anul iubirii, al dragostei care nu este condiționată de greutatea corporală, vârstă, abilități, diferențe de sex, sexualitate, rasă, etnicitate sau religie”, a mai spus aceasta.

Își săpa liniștit pământul din grădină, dar i s-a părut ciudat când și-a văzut câinele schelălăind si dand cu labele disperat în țărână. S-a dus să vadă ce a găsit acolo. Când a băgat mâna, a încremenit: „Doamne, sunați imediat la Poliție”

Un barbat din Australia a facut o descoperire socanta in propria ograda, si nici acum nu si-a revenit din soc.
Totul a inceput in momentul in care a decis, alaturi de sotia lui, sa reamenajeze gradina din spatele casei. A inceput sa sape cu lopetile pana cand, la un moment dat, a observat ca patrupedul familiei, un caine lup, era foarte preocupat de o anumita zona.

Curios, s-a dus in dreptul lui ca sa vada ce face, si a inceput sa sape impreuna cu el. S-a mirat cand a dat de ceva tare, dar la scurt timp i s-au inmuiat picioarele: barbatul realizase ca ceea ce descoperise animalul de companie era un craniu uman.

Speriat, a alertat autoritatile, si le-a spus sotiei si copiilor lui sa paraseasca zona. Dupa lungi investigatii, omul a primit o veste socanta: casa lui fusese contruita deasupra unui cimitir.

Ultima inmormantare in acea locatie fusese efectuata in anul 1872. Acum barbatul nu stie daca sa vanda casa sau nu, si este urmarit mereu de imaginea scheletelor ce au fost gasite in curtea lui.

Voi cum ati proceda?

Si-a lasat amanta gravida si a platit-o sa dispara. Amanta era o italianca frumoasa si a lasat-o gravida din greseala. I-a cerut doar sa-i trimita o vedere cand se naste copilul. Peste 9 luni a primit acest mesaj si a lesinat

El avea o căsnicie fericită, cel puțin așa părea din afară. Din păcate, el nu mai era așa fericit, deși își iubea soția, dar avea nevoie de un pic de pasiune în viața lui, un pic de piper, să se simtă iar apreciat. Considera că soția lui se ocupă mai mult de cei doi fii și pe el îl ignoră.

Așa că a întâlnit-o pe ea, o italiancă focoasă. S-a ciocnit de ea în timp ce era în supermarket trimis de soție să ia ulei și zahăr. Italianca, Giovanna l-a fermecat din prima. Era frumoasă, tânără și interesată de el. Aventura lor n-a durat prea mult. El inventa diverse scuze acasă, o scotea în oraș pe Giovanna, se distrau, iar el uita de pamperși și colici câteva ore pe zi.

Soția lui bănuia de ceva vreme că el are pe altcineva și chiar era dispusă să-l ierte dacă era adevărat, dar nu avea nicio dovadă că el a fost infidel.
Într-o zi, Giovanna i-a trimis un sms, trebuia să vorbească urgent! El a venit la întâlnire, ca de obicei cu zâmbetul de buze. N-a durat prea mult. Giovanna i-a spus că a rămas gravidă.

A căzut cerul pe el, se simțea încolțit și nu găsea cale de scăpare. Ceva sau cineva i-a luminat mintea. O s-o plătească pe Giovanna să plece din țară, să se ducă la părinții ei din Sicilia. Da, o să scape de ea.

El avea o sumă de bani importantă ascunsă de soția sa pe care i-a oferit-o Giovannei. Ea a acceptat suma mare de bani și a plecat în Italia. El a rugat-o doar să-l anunțe când va naște, să-i trimită o vedere și să scrie pe ea Spaghete.

După 9 luni, soția găsește în cutia poștală vederea de la italiancă și i se pare tare ciudată. Îi citește soțului ce scria pe vedere:

“Spaghete, spaghete, spaghete, spaghete, spaghete. Trei cu chiftele, două fără. Trimite sos de roșii.”
Soțul a leșinat.

La 3 luni de la căsătorie a rămas însărcinată, dar la prima ecografie, doctorii au rămas șocați când s-au uitat la ecran: „Așa ceva se întâmplă o dată la 15 milioane de nașteri” Ce avea femeia în ea e unic, nici acum nu-i crede nimeni!

De fiecare dată când un copil se naște, este, desigur, un miracol, un eveniment unic pentru părinți. Totuși, există unele nașteri care sunt un pic mai unice decât altele.

Cuplul care face subiectul acestui articol a știut întotdeauna că vor să aibă o familie. Nu mult după ce s-au căsătorit, au aflat că vor fi părinți. Însă ceea ce nu-și puteau imagina niciodată era faptul că sarcina lor va fi una la un milion.

Bethani și Tim Webb din Hythe, Alberta, s-au întâlnit cu doi ani înainte să se căsătorească. Trei luni mai târziu, Bethani a rămas însărcinată, iar trei luni mai târziu, cei doi au mers la prima ecografie. Dar când medicul a văzut imaginea de pe ecran, nici ea nici viitorii părinți nu-și puteau crede ochilor. În pântecul femeii erau 4 fete identice, iar șansa ca așa ceva să se întâmple este una la 15 milioane.

Bethany mărturisește: „Nu puteam crede, eram în șoc. Sincer, am crezut că medicul glumește. Nu-mi venea să cred.” La 33 de săptămâni de sarcină, femeia a născut prin cezariană patru fete sănătoase tun: Abigail, McKayla, Grace și Emily. Ceea ce e și mai ciudat este că niciunul dintre noii părinți nu aveau cazuri de gemeni în familie, iar copiii au fost concepuți natural, nu prin fertilizare in vitro.

Nu a fost ușor pentru părinți să facă diferența între fetele identice, pentru asta au găsit o soluție creativă: le-au pictat unghiile de la picioare în culori diferite. Deși cei doi părinți spun că uneori este foarte greu, se simt incredibil de binecuvântați.

 

Există o legendă potrivit căreia la fiecare dintre noi o dată în viață vine Dumnezeu. Momentul în care vine:

Există o legendă potrivit căreia la fiecare dintre noi o dată în viața vine Dumnezeu.
Mai mult decat atat, acesta poate apărea în orice formă: un pisoi flăm’nd sau un cerșetor din stradă, respectiv și destinul nostru va fi în funcție de modul în care ne comportăm la o astfel de întalnire.

Există și o istorie în acest sens:
Odată a existat pe lume un om. Și a avut trei vise: să aibă un loc de muncă bun și bine plătit, să se căsătorească cu o fată frumoasă și să devină cunoscut în întreaga lume.

De-a lungul vieții, multe lucruri s-au înt’mplat cu el, dar iată una din istorii:
Iarna într-o dimineață rece eroul nostru se grăbea foarte tare la un interviu de angajare într-o companie. Pînă la înt’lnire au ramas doar 5 minute dar el mai avea mult de mers. Dintr-o dată, chiar în fața lui a alunecat și a căzut om în v’rstă.

Eroul nostru se uită la om, a decis că el era beat și în grabă a mers mai departe. Din fericire, el a reușit la interviu de angajare la timp, însă din păcate, nu a primit jobul mult dorit.
În final eroul nostru a trăit o viață nefericită și a murit.

Plecat la cer, el s-a înt’lnit cu îngerul său păzitor.
– Știi, am trăit o viață foarte nefericită și fără valoare. Am avut trei vise, dar nici unul dintre ei s-a îndeplinit. Ce păcat
– Hmm … Prietenul meu, eu am făcut totul pentru a face ca visele tale să devina realitate, dar pentru aceasta a trebuit măcar odata să îți deschizi sufletul și să ajuți oamenii la nevoie.

– Ce ai in vedere?
– Îți amintești omul care a căzut pe drum într-o iarnă rece? O să-ți arăt imaginea … omul respectiv a fost CEO al companiei la care așa te grăbeai să ajungi . Dacă l-ai fi ajutat te aștepta o carieră de succes. Tot ce se cerea de la tine era să îi acorzi o mana de ajutor.

Morala: Fii atent la lumea care te inconjoară pentru că ea îți oferă o mulțime de oportunități. Nu trebuie doar să cerem ajutor de la alții dar și singuri să fim în stare să acordăm ajutor celor care au nevoie.
Sursa: devorbacutine.eu