Dupa Ileana Ciuculete si Denisa Raducu, hepatita a mai facut inca o victimă! A crezut initial ca e racita, dar de fapt… despre cine este vorba:

Cazul Ilenei Ciuculete si cel al Denisei Raducu au fost indelung dezbatute in presa, dupa ce cele doua artiste au contactat un virus hepatic care a dus la sfarsitul lor fulgerator.

Ipotezele imbolnavirii au fost diverse, insa in ambele situatii s-a vorbit despre constractrea virusului hepatic la salonul de manichiura, din cauza ustensilelor nesterilizate.

Publicatia Total Impact a relatat cazul Marilenei, o femeie in varsta de 28 de ani, care s-a trezit peste noapte slabita, iar dupa ce si-a facut analizele, medicii au diagnosticat-o cu hepatita.

In prezent, Marilena urmeaza un sir lung de tratamente, insa organismul ei se simte in continuare slabit.

Marilena are 28 de ani. A plecat din Alexandria de şase ani, pentru că aici nu avea nici un viitor. A mai venit, sporadic, la rude!

Ultima vizită a costat-o sănătatea, care se deteriorează de la o lună la alta, in ciuda tratamentelor pe care le urmează.

„Am venit în Alexandria pentru o petrecere! La serviciu aveam un program încărcat care nu îmi permitea, cel puţin în ziua respectivă, să mai ajung la salonul la care mergeam, de obicei, pentru manichiură, în Bucureşti.

Aşa că, în drum spre Alexandria, am căutat pe internet un loc în care aş putea merge a doua zi, sâmbătă, pentru o manichiură.

Aveam unghii cu gel şi nevoie urgentă de o întreţinere. Nu voiam să merg la acea petrecere neîngrijită!

O simplă căutare pe facebook m-a scos din impas! Este plin pe facebook de fete care oferă astfel de servicii, aşa că mi-a fost destul de uşor să găsesc.

Am ales una, am sunat-o şi m-a programat imediat. Am fost încântată, vorbea frumos şi era cu 20 de lei mai ieftin decât la salon. M-am bucurat! Oricum, nu prea aveam bani şi mi s-a părut o ofertă bună.

A doua zi, am luat un taxi şi m-am dus la programare, într-un bloc din oraş. Mă aştepta în uşă, zâmbitoare! Am intrat într-o cameră, un fel de loc amenajat cu o masă de lucru, unit cu holul de la intrare.
Am început să vorbim. Nu am luat în seamă, la vremea aia, câteva amănunte care mi-ar fi salvat sănătatea! Nu ştiu şi nu cred că sterilizase pilele, forfecuţele şi ce mai folosea ea!

Am plecat încântată, îmi făcuse şi un model frumos pe unghii, totul era perfect.

M-am întors la Bucureşti, după petrecere, şi totul a fost normal!
Până într-o zi, când am început să mă simt rău, ca şi cum m-ar lua răceala! Am neglijat, iniţial, am luat ceva de la farmacie şi mi-am continuat viaţa.

Cu toate astea, mă simţeam slăbită, din ce în ce mai rău, nici la serviciu nu mai dădeam randament.

Am decis să imi fac analize. La început, mi-au spus să iau vitamine! Am luat, dar nici o schimbare, şi tot rău mă simteam.

Am mers la o clinică privată! Alte analize, altă aşteptare! Aici mi-au spus că sunt suspectă de hepatită.

Evident, am întrebat cum e posibil. Nu am avut niciodată probleme de sănătate. Eram cu analizele la zi. Nu fumez, nu consum alcool, am o viaţă echilibrată.

M-au intrebat dacă am suferit vreo intervenţie chirurgicală sau dacă am urmat vreun tratament, dacă mi s-au făcut injecţii, şi, ceea ce mi-a deschis ochii, unde îmi fac MANICHIURA!

În acel moment mi-au trecut prin cap tot felul de lucruri. Mi-am adus aminte de cazul Ciuculete, şi, din ce auzisem, ei i s-a tras de la o manichiură. La fel ca ea, nu mă încadram în alte situaţii care ar putea transmite virusul!

M-am speriat! Şi acum sunt speriată! Nu mă simt mai bine! În fiecare zi mă trezesc cu frica de a nu îmi fi mai rău.

Am acceptat să vorbesc despre această problemă, cu gândul de a trage un semnal de alarma asupra riscurilor la care ne supunem din cauza inconştienţei!

SĂNĂTATEA mea a costat DOUĂZECI DE LEI! Ştiu că nu m-a obligat nimeni să merg la manichiură, într-o garsonieră, unde nimeni nu vine în control pentru că nu e ceva oficial, deşi internetul este plin de oferte cu unghii false care funcţionează ilegal!

A fost greşeala mea, dar plătită scump. Mult mai scump decât cei 20 de lei la care m-am bucurat!

AVEŢI GRIJĂ, fetelor, UNDE MERGEŢI PENTRU ASTFEL DE SERVICII!
Niciu eu, ca oricine, nu mi-am imaginat că mi se poate întâmpla ceva, sau că poţi lua o boală de la o simpla pila!

sursa: cancan.ro

M-am înşelat! Şi regret, însă mult prea tarziu.”, a povestit ea.

Irina Columbeanu face dezvăluirea-șoc despre tatăl ei! Afaceristul are cel mai scârbos obicei: ,,E atât de dezgustător. Se…” Face asta de față cu fiica lui. Ce a declarat Irina

Irina și Irinel Columbeanu au fost invitați în cadrul unei emisiuni televizate, iar fata, acum o adolescentă în toată regula, a spus tuturor despre obiceiul scârbos care o deranjează cel mai mult la tatăl ei.

Se pare că afaceristul are un obicei care pur și simplu o dezgustă pe fiica sa: ,,Se scobeşte în nas şi îi mai şi place. E atât de dezgustător”, a spus Irina Columbeanu la TV.

Cu tot cu obiceiul lui ciudat, Irinel Columbeanu are grijă de educația Irinei ca de ochii din cap: fata este înscrisă încă din clasa I la Liceul Francez „Anna de Noilles”, instituție privată din nordul Bucureștiului, unde taxele de școlarizare sunt o mică avere. Potrivit site-ului, taxa de înscriere este de 1.600 de euro, iar taxele anuale la clasele primare sunt de 4.980 de euro, la care se adaugă 438 de euro pentru masa servită la cantină, ceea ce înseamnă un total de 5.418 euro, conform wowbiz.ro.

Dacă Irina a terminat în vara care tocmai a trecut clasa a patra, ar însemna că afaceristul a achitat până acum suma de 23.272 de euro pentru studiile fiicei sale. În prezent fata este elevă în cadrul aceleiași instituții, în clasa a cincea.

Sursa: wowbiz.ro

STOP! Opreste-te din tot ce faci si citeste asta. Ea si-a pierdut copilul din cauza unei greseli pe care a facut-o pe Facebook! Atentie mare, parinti!

Toată lumea își dorește copilul să fie în siguranță. Toți părinții se străduiesc să protejeze copiii de orice pericol care ar putea fi ascuns în jurul lor. Unul dintre locurile care sunt cele mai periculoase este internetul, și mai exact rețelele sociale.

Rețelele de socializare ne oferă posibilitatea de a păstra legătura cu oamenii din jur. Cu toate acestea, aceste rețele sociale sunt adesea frecventate de diferite tipuri de oameni cu intenții nu tocmai bune.

Una dintre aceste rețele sociale este de Facebook. Mulți oameni, în special copii nu știu cum să se protejeze atunci când se conectează pe astfel de rețele sociale și nu știu ce anume să urmărească și ce să evite.

Este și cazul unei femei care și-a lăsat copilul să navigheze pe Facebook fără restricții fără însă să bănuiască la ce risc se expune.

Într-o zi, fetița ei a primit o cerere de prietenie de la o persoană necunoscută. A acceptat cererea de prietenie fără să se gândească că se poate întâmpla ceva rău. Chiar și poza de profil a persoanei respective dădea asigurări că totul este în regulă.

Mama fetei a fost destul de entuziasmată că fiica ei mergea la școală și posta în mod frecvent mesaje pe Facebook cu ea, menționând chiar și numele școlii pe care o frecventează. La scurt timp însă va realiza ce greșeală colosală a făcut.

Utilizatorul de Facebook care era prieten cu fiica femeii și care aparent părea inofensiv, a descărcat imaginea fetei de pe Facebook și apoi a încărcat-o pe un site web alături de următoarele cuvinte:

„Fată americană, de doar 6 ani! Costă 10.000 de dolari!”

Nimeni nu a bănuit vreodată că prin încărcarea unei imagini inofensive cu copilul tău și o imagine a școlii unde studiază poate să determine o asemenea tragedie. Totul s-a schimbat într-o zi, când femeia a mers la școală pentru a-și lua fiica și a aflat că nu era acolo. Nimeni nu o văzuse în jur. Fiica ei a fost răpită și de acel indiid care își crease pe Facebook o identitate falsă.

Deși pare șocant și de neconceput, această tragedie ne învață o lecție pe care părinții ar trebui să aibă grijă asupra a ceea ce posteaza pe rețelele de socializare și are legătură cu datele personale.

Dacă aveți pe contul personal imagini cu copiii voștri sau informații despre ce școli frecventează, asigurați-vă că vă securizați contul, astfel ca nicio persoană străină să nu poată să avdă aceste informații. Nu vă împărieteniți cu nici o persoană pe care nu o cunoașteți, chiar dacă imaginea sa pare una sigură.

Nici un părinte nu ar dori ca niște pedofili și molestatori să descărce imagini cu copiii lor și să le folosească pentru propriile lor scopuri bolnave. Distribuiți acest articol pentru a afla cât mai multă lume.

preluare frumusetile.com

„Eram tânără, aveam 20 de ani. Am venit la oraș pentru a îmi găsi un loc de muncă, însă nimeni nu a vrut să mă angajeze. Nu aveam cu ce să îmi plătesc chiria, așa că proprietarul m-a dat afară din apartament. M-am plimbat pe străzi zile întregi, când….”

A văzut un bătrân ponosit la colțul unei străzi și s-a îndreptat către el. A încercat să îl convingă să o urmeze până într-o cafenea, dar bărbatul a refuzat-o spunând că va fi dat afară și nu mai vrea o umilință.

Cu ajutorul unui polițist care trecea prin zonă, femeia a reușit să îl ia pe bătrân pe sus și să îl ducă în cafenea. Când i-a văzut, patronul a venit fix la ei și le-a cerut să părăsească locația, pentru că îi va alunga clienții. Atunci femeia i-a spus: “Domnule, vedeți firma de peste stradă?”
Patronul: “Bineînțeles că o văd. O și știu. Ei organizează reuniuni săptămânale într-una dintre camerele restaurantului”. Femeia: “Ei bine, domnule, eu sunt președintele companiei.”

Apoi femeia s-a întors către bătrân și a început să-i spună povestea ei: „Eram tânără, aveam 20 de ani. Am venit la oraș pentru a îmi găsi un loc de muncă, însă nimeni nu a vrut să mă angajeze. Nu aveam cu ce să îmi plătesc chiria, așa că proprietarul m-a dat afara din apartament. M-am plimbat pe strazi zile întregi. Era februarie, eram înghețată și aproape moartă de foame. Am văzut acest loc și am intrat în speranța că voi primi măcar o supă caldă”.

Bătrânul a început să își amintească: „Eram în spatele tejghelei de servire. Ai venit și m-ai întrebat dacă poți lucra câteva ore la noi pentru ceva de mâncare. Ți-am spus că este împotriva regulilor restaurantului.”

Femeia a continuat: “Știu… atunci mi-ai făcut cel mai mare sandwich cu fripturaă de vită pe care l-am văzut în viața mea, mi-ai oferit un ceai cald și mi-ai spus să mă așez la masă pentru a mă bucura de ele. Mi-era teamă ca vei avea probleme. În acea zi am fost angajată. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. În cele din urmă, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat”, a povestit femeia, potrivit allforromania.eu.

Evident, femeia i-a cerut bătrânului să o caute după ce termină de mâncat și cu siguranță îi va găsi un loc de muncă.

sursa: antena3.ro

Copilul și părinții au intrat în panică atunci când au văzut mulți polițiști la ușa casei lor. Imediat le-au spus că au venit pentru băiatul lor de 10 ani. Ce se întâmplase cu copilul e uimitor

Când Toxey a împlinit frumoasa vârstă de 10 ani era foarte fericit, însă, din păcate, nu avea pe nimeni cu care să își poată împărtăși fericirea fiindcă niciunul dintre copiii invitația la petrecerea de ziua lui nu a venit!

Însă două zile mai târziu s-a întâmplat ceva incredibil: un grup de polițiști din localitate s-au prezentat în fața casei băiatului cu un tort și cadouri.

Se pare că polițiștii aflaseră despre ziua copilului dintr-o postare a mamei lui pe Facebook. Femeia scrisese despre cât de importante sunt astfel de situații în viața și dezvoltarea unui copil, și îi încuraja pe părinți să accepte astfel de invitații. 21 de copii fuseseră invitați, toți copiii din clasa lui, dar niciunul nu venise.

Dar totul s-a îmbunătățit odată ce polițiștii au venit la cel mic, ziua s-a transformat într-o petrecere surpriză, cea mai bună zi de naștere pe care o va avea vreodată un copil! La finalul clipului pe care îl puteți urmări mai jos, Toxey spune aproape în lacrimi: ,,Mereu îmi voi aminti de ziua asta pentru că a fost singura mea zi de naștere la care au venit oameni”.

Cu astfel de polițiști, cine mai are nevoie de prieteni!

Raluca: “Când aveam 15 ani, am rămas însărcinată, m-am culcat cu unul dintre profesori, un bărbat însurat, firește. L-am iubit, am păstrat secretul, n-am vrut să pățească nimic, dar nici la…

Raluca: “Când aveam 15 ani, am rămas însărcinată, m-am culcat cu unul dintre profesori, un bărbat însurat, firește. L-am iubit, am păstrat secretul, n-am vrut să pățească nimic, dar nici la copil n-am vrut să renunț. Am reușit să trec neobservată, am lipsit de la liceu doar o lună, dar într-o zi…” De necrezut cum s-a terminat totul, ce-a facut peste ani chiar FIICA Ralucăi.

Oare voi fi vreodată fericit cu altă femeie?

„Dacă i-aș fi spus Ralucăi că o iubesc? Dacă aș fi rugat-o să rămână cu mine? Dacă aș fi smuls-o de lângă soțul ei abuzator?” Mintea mea e permanent bântuită de aceste întrebări și cred că îmi voi regreta toată viața lipsa de curaj. Tot timpul mă voi întreba cum ar fi fost dacă aș fi fost mai bărbat… Din păcate, nu cred că voi afla niciodată…

într-o seară, am jucat ping-pong cu niște prieteni până târziu. Tatăl unuia dintre ei amenajase în subsolul casei un loc de relaxare: câteva rafturi cu cărți, un CD-player, un hamac, un balansoar, masa de ping-pong și o masă de biliard.

Tatăl prietenului meu Horia era un om extrem de ocupat și simțea nevoia să petreacă măcar o jumătate de oră pe zi în compania celor doi fii ai lui. Ideea o preluase de la un cunoscut și se ocupase singur de amenajarea încăperii. Acesta a fost darul lui pentru băieți de Crăciun, când fiii lui au împlinit 14 ani. De atunci, am petrecut și eu mult timp acolo.

Ne adunam în aproape fiecare weekend mai mulți prieteni, uneori ni se alătura și tatăl lui Horia. Fetele nu erau acceptate. Cu toate astea, îmi amintesc că tatăl lui Horia ne povestea uneori mici întâmplări din tinerețea lui; n-am știut niciodată dacă erau adevărate sau doar erau menite să ne învețe să ne purtăm frumos cu fetele, să le respectăm și să fim niște adevărați cavaleri.

Dintre toți băieții din grupul nostru eu eram cel mai pricăjit, cel puțin așa am fost multă vreme. Poate tocmai de aceea simțeam nevoia deseori să-mi demonstrez curajul. în seara despre care vreau să vă vorbesc, am plecat printre ultimii de la Horia și am pomit-o agale spre casă.

Nu locuiam departe, aveam de mers cam un sfert de oră pe jos. Era o noapte senină și nu era deloc frig, deși era, exact ca acum, început de decembrie. La un moment dat, am auzit niște zgomote înfundate, un foșnet de frunze și parcă niște gemete.

Cartierul era liniștit, îl străbătusem de multe ori noaptea și niciodată nu mi se întâmplase nimic. M-am oprit și m-am uitat în jur. N-am văzut nimic. Am pomit din nou la drum, dar zgomotele s-au repetat. Mi s-a făcut cam teamă.

M-am întrebat dacă nu cumva cineva mă urmărește și mă va ataca. Am grăbit pasul, dar am auzit din nou gemete. Mi-am luat inima în dinți, m-am întors și m-am apropiat de locul de unde veneau zgomotele. „Fie ce-o fi!”, mi-am spus, și aproape imediat am dat peste cineva.

Ochelarii mi-au zburat de pe nas și am primit și un pumn, care m-a umplut de sânge. Instinctiv, am început să lovesc și eu cu mâinile și picioarele, să strig cât mă țineau puterile, pentru că știam că undeva, la vreo două străzi distanță, era un punct de pază.

La scurt timp, am văzut pe cineva fugind. De undeva de jos, cine-va mi-a întins ochelarii. Mi i-am pus la ochi și atunci am văzut o fetișcană. Am ajutat-o să se ridice și să-și scuture hainele și ne-am dus spre lumină. Când am privit-o mai bine, mi-am dat seama că era sora unui coleg de liceu.

— Raluca, ai pățit ceva?

— Nu, nu, stai liniștit, noroc cu tine! Dacă nu erai tu… Nici nu vreau să mă gândesc… Adevărul este că mi-am căutat-o singură. Am fost la ziua unei colege, Maria, nu departe de aici, și am intrat în vorbă, deși ea m-a avertizat că nu e prudent, cu un amic al fratelui ei Ovidiu, cam golănaș.

Maria a împlinit 18 ani, așa că părinții au fost de acord s-o lase să facă o petrecere în lipsa lor. Fratele ei însă și-a invitat și el niște amici și ne-au cam stricat petrecerea. S-au îmbătat și s-au dat la fete. Eu am crezut că Maria exagerează.

Am acceptat ca unul dintre ei să mă conducă acasă și m-am pomenit apoi că mă înghesuie aici. Mi-a tras un pumn în față și m-a trântit la pământ. Nu știu cum să-ți mulțumesc… Puteai să nu te bagi, altul în locul tău așa ar fi făcut. Mi-e și groază acum să mă duc acasă. Nu știu ce să le spun alor mei, precis m-am învinețit.

Așa a început relația mea cu Raluca, în clasa a Xll-a, când am salvat-o de un posibil viol. Am dus-o pe Raluca la mine, am trezit-o pe sora mea și am pus-o să-i sune pe părinții Ralucăi și să le spună că ea va rămâne la noi peste noapte. Marilena și Raluca erau colege de clasă, dar nu erau prietene.

Sora mea s-a purtat admirabil, îi voi fi veșnic recunoscător. A doua zi, a fardat-o pe Raluca atât de artistic, încât vânătaia nu putea fi observată de un ochi neavizat. După noaptea aceea, ele s-au împrietenit, iar noi am devenit un cuplu.

Deși nu voia să recunoască, din mândrie, pe Raluca a afectat-o mult întâmplarea aceea. Multă vreme am crezut că îmi spune că mă iubește numai din recunoștință. Raluca era una dintre fetele populare de la noi din liceu, iar eu nu eram în niciun caz genul de băiat la care s-ar fi uitat una ca ea.

Drumurile noastre s-au despărțit la un moment dat. în anul II de facultate, eu am obținut o bursă și am lipsit din țară aproape doi ani. între timp, Raluca s-a măritat cu unul dintre foștii ei iubiți, fiul unui om de afaceri.

Mai nimeni nu avea o părere prea bună despre Raluca, chiar și prietenii mei mă avertizaseră încă de la începutul relației noastre că n-are rost să-mi fac iluzii. Eram conștient că nu sunt o partidă și nici un bărbat fatal, așa că mi-am văzut de viața mea.

Sora mea a păstrat însă legătura cu Raluca. Deseori, când venea în vizită, îmi povestea, fără s-o întreb, ce mai face Raluca. Mi-a dezvăluit că soțul ei este un bărbat brutal, că se poartă urât cu ea, iar după fiecare episod, o copleșește cu daruri, ca să-și ceară iertare.

— Raluca e nefericită, dar e convinsă că-și merită soarta.,,Nu degeaba are toată lumea o părere atât de proastă despre mine”, asta repetă tot timpul. Ea își dorește copii, dar soțului ei nu-i plac copiii. E și foarte gelos și de multe ori nici nu-i dă voie să iasă din casă, trebuie să mă duc eu s-o văd, n-o lasă nici să lucreze. E prizonieră într-o colivie aurită. Singura ei bucurie este că-și ajută părinții. Nu spui nimic?

— Ce-aș putea spune? A fost alegerea ei.

— De ce nu i-ai spus niciodată că o iubești?

— Pentru că, așa cum ți-am spus de atâtea ori, am crezut că m-a acceptat în viața ei numai din recunoștință.

— Ea chiar te iubește, să știi.

Sora mea a fost întotdeauna o romantică și nu puteam pune mare preț pe impresiile ei. întâmplarea a făcut însă ca eu și Raluca să ne revedem tot într-o împrejurare nefericită. Ori de câte ori aveam timp liber, când eram plecat la bursă, încercam să călătoresc. îmi dorisem asta dintotdeauna.

La un moment dat, am ajuns în Italia, împreună cu niște colegi. Ne-am cazat la un hotel și făceam excursii în apropiere în fiecare zi. La un moment dat, ceilalți s-au dus să viziteze „Casa Julietei”, din Verona. Eu le-am spus că n-am chef și rămân să-mi odihnesc picioarele.

După plecarea lor, am pus ceva ușor pe mine și am ieșit să beau un espresso. în celălalt capăt al terasei pe care stăteam, un cuplu se certa de zor, îndeajuns de zgomotos încât să atragă atenția. Am avut senzația că vorbesc românește, dar nu m-am întors să mă uit la ei.

Strigătele lor au continuat, iar la un moment dat, l-am văzut pe unul dintre băieții care serveau repezindu-se într-acolo. M-am întors și eu și l-am vă-zut pe bărbatul de la masă lovindu-și soția. Ea suporta supusă loviturile. Doi italieni au intervenit, iar patronul l-a rugat politicos pe individ să plece.

— Mișcă-te, ce mai stai?! l-am auzit spunând pe individ.

Dintr-un salt, am ajuns lângă masă. Abia atunci am văzut că femeia era Raluca. Am parat o nouă ploaie de lovituri a soțului ei și, adunându-mi toate puterile, l-am ajutat pe unul dintre italieni să-l alungăm pe individ de pe terasă. Raluca stătea nemișcată la masă, cocârjată de durere. într-un târziu, după ce a mai strigat de câteva ori la ea, soțul Ralucăi s-a urcat într-o mașină și a plecat.

— Vorbim noi acasă! a mai amenințat-o înainte să dispară.

— îmi cer scuze că a trebuit să asiști la așa ceva. M-ai salvat a doua oară!

— Nu ai de ce să te ; scuzi. Stai liniștită!

Abia atunci am privit-o mai atent. Afară era cald, iar Raluca purta mâneci lungi… Mi-am dat seama de ce. Chiar și fața purta semnele i violenței pe care o suporta fără să crâcnească.

— De ce faci asta? De ce trebuie să-l suporți? Te-ai putea întreține și singură, ce Dumnezeu?!

Raluca n-a spus nimic.

— Să nu vorbim despre asta. Dacă ai puțin timp liber, stai cu mine, povestește-mi despre tine.

Ne-am plimbat până spre seară. Am vorbit aproape tot timpul numai eu. Mobilul ei suna din când în când și primea întruna mesaje.

— Ar trebui să plec, a spus la un moment dat. 0 să-mi închiriez o mașină.

— Te întorci la bruta aia?!

— Ce altceva aș putea face? Unde să mă duc?

— Tu n-ai auzit de divorț?

— Lucrurile sunt mai complicate…

— Cum adică? în ce fel?

— Am nevoie de bani, de mulți bani. Soțul meu nu știe, dar am un copil. E la părinții mei, îl cresc ei. Trebuie să le trimit bani tot timpul, să nu-i lipsească nimic. Când aveam 15 ani, am rămas însărcinată, m-am culcat cu unul dintre profesori, un bărbat însurat, firește. L-am iubit, am păstrat secretul, n-am vrut să pățească nimic, dar nici la copil n-am vrut să renunț. Am reușit să trec neobservată, am lipsit de la liceu doar o lună, la sfârșit, când nu mi-am mai putut ascunde burta. Fetița mea are acum 6 ani. De dragul ei trebuie să suport orice. Cine și-ar complica viața cu una ca mine?

Am fost laș, n-am avut puterea să-i spun că eu aș lua-o așa cum e, cu copil cu tot. O să-mi regret lașitatea de atunci câte zile oi avea. Am strâns-o în brațe, dar am lăsat-o să plece. Am privit în urma mașinii… Am mai aflat câte ceva despre Raluca doar de la sora mea, singura persoană pe care soțul ei o accepta. Marilena nu știa însă nimic despre fiica Ralucăi. Nici măcar ei nu-i vorbise despre secretul ei.

De groază ca nu cumva soțul ei să afle, probabil. Raluca îmi spusese că e foarte „norocoasă” că soțul ei nici măcar nu vrea să-i cunoască părinții. Bătăile și umilințele au continuat, firește. Au trecut de atunci mai bine de zece ani. Eu m-am întors în țară pentru câteva luni, apoi mi-am depus CV-ul la tot felul de universități și am fost acceptat pentru doctorat la una dintre ele.

Chiar și gândul că aș putea-o întâlni întâmplător pe Raluca îmi făcea rău, mă simțeam vino-vat față de ea și am dat bir cu fugiții. Am muncit, mi-am făcut prieteni… Timpul a trecut… Am preferat să-i chem pe ai mei la mine, să le arăt și lor lumea. Am revenit în România pentru câteva zile când s-a măritat Marilena, dar Raluca n-a apărut la nunta ei, deși fusese invitată. Am răsuflat ușurat.

După ce sora mea a devenit mamă, n-a mai avut timp de vizite, iar dacă ea n-a mai căutat-o pe Raluca, ea nici atât. Acum sunt profesor la universitatea unde mi-am dat doctoratul și îmi petrec cea mai mare parte din timp în campus cu studenții.

Acum vreo lună, într-o noapte, după miezul nopții, mă întorceam de la un meci de baschet prelungit și mă îndreptam agale spre apartamentul meu. Eram frânt de oboseală, avusesem o săptămână grea, iar efortul din timpul meciului mă pusese la pământ.

Abia așteptam să pun capul pe pernă. Dintr-odată, am auzit niște zgomote ciudate și niște gemete. M-am oprit și am ascultat. Nu s-a mai auzit nimic. Mi-am continuat drumul, dar am auzit iar gemete.

M-am repezit spre locul de unde veneau zgomotele, cineva mi-a pus însă piedică și am primit o lovitură zdravănă la cap. Din fericire, în seara aceea primisem cadou de la un coleg de catedră o bâtă de baseball.

M-am sprijinit în ea, am reușit să mă ridic și, înainte să primesc o nouă lovitură, am apucat să lovesc eu primul. Am auzit un trup căzând la pământ și am vrut să lovesc din nou.

— Nu, opriți-vă! 0 să-i spargeți capul! am auzit un glas de femeie. 0 vreme nu se va putea ridica de jos.

Am văzut ridicându-se o tânără, o studentă, probabil. Vorbea americana cu un accent ciudat. Când i-am văzut fața, am înlemnit, semăna teribil cu Raluca. Aș fi putut jura că e ea. Mi-a întins mâna și a spus în românește:

— Bună seara, domnule profesor!

— Ne cunoaștem? am întrebat.

— E mult spus, vin la cursurile dumneavoastră. Mă simt ca acasă, deși nu vorbiți românește.

— Sunteți de mult aici?

— De aproape doi ani. Mama a ținut morțiș să vin aici. Am avut norocul să fiu printre puținii studenți care au obținut bursă. Anul trecut era cât pe ce să pierd bursa. Sunt cam năbădăioasă și m-am luat în gură cu șefa catedrei de…

De fapt, ce vă plictisesc eu cu poveștile mele? Mersi că m-ați salvat! Nu era mare lucru, iubitul meu s-a îmbătat, a mai și fumat ceva iarbă. Voia să facem dragoste sub cerul liber. Oricum, i-ați aplicat o corecție zdravănă! și-a meritat-o.

S-a aplecat, l-a ajutat pe iubitul ei să se ridice și au pornit încet spre cămin. Am încercat să fiu mai atent la cursurile următoare, să văd dacă este printre studenții mei. încă n-a apărut. Mă tot întreb de atunci: să fie lumea atât de mică, încât să fie fiica Ralucăi?

Caz incredibil! Și-a părăsit logodnica pentru o blondă sexy întâlnită pe internet, dar când a aflat cine era și-a dat palme și a început să plângă de disperare. Ce i-a făcut blonda depășește orice imaginație

Rebecca Lewis, o femeie în vârstă de 30 de ani, din Marea Britanie, și-a găsit logodnicul trimițând mesaje altei femei. Paul, logodnicul ei, în vârstă de 26 de ani, se îndrăgostise de o străină pe Facebook, iar Rebecca a acuzat-o că este o escoacă.

Rebecca a fost devastată de faptul că la doar câteva săptămâni de la logodna ei, a aflat că Paul avea o adevărată relație pe internet cu o altă femeie. Aceasta își spunea Kristen și nu voia nimic altceva decât să profite de naivitatea bărbatului.

Rebecca și Paul s-au întâlnit în timp ce lucrau amândoi într-un supermarket, în 2010, iar de atunci au fost mereu împreună. Dar Paul a acceptat invitația de prietenie a acestei femei chiar după logodna lor. Conversația inițială dintre cei doi a fost banală, vorbeau despre faptul că ar trebui să se întâlnească și în viața reală.

Dar la un moment dar Rebecca a devenit suspicioadă și s-a logat pe Facebook de pe contul lui Paul. Iată ce spune chiar ea despre asta: ,,A fost cel mai mare șoc din viața mea. Știam că ceva nu e în ordine cu Paul de când a început să fie indiferent și neinteresat de mine. Era mult mai ocupat cu telefonul și calculatorul. Am fost confuză – Paul tocmai mă ceruse de soție în urmă cu câteva luni iar acum nici nu se mai uita la mine.”

Apoi Paul i-a mărturisit că o iubește pe blonda frumoasă de pe Facebook, ceea ce a făcut-o pe Rebecca să se mute. Paul îi trimitea mesaje celeilalte femei de aproape 10 ori pe zi. Apoi Rebecca i-a trimis un mesaj lui Kristen în care îi spunea că i-a distrus viața, la care aceasta a răspuns că acum Paul o iubește pe ea. Dar noua femeie din viața lui Paul nu era ceea ce părea: spunea că era fiica unui multimilionar, dar apoi zicea că nu-și permite un bilet de avion pentru a-l vizita pe Paul. În ianuarie 2002, Rebecca a găsit pe un forum informații despre această femeie care era doar o escroacă.

La început Paul nu a crezut, dar a recunoscut că femeia îi ceruse 2.000 de lire sterline pentru un bilet de avion cu destinația Marea Britanie. Din fericire bărbatul nu-i plătise încă banii, în cele din urmă i-a trimis escroacei un mesaj în care îi spunea că a fost descoperită, dar aceasta i-a răspuns că a găsit deja un alt bărbat și că Paul nu o mai interesează.

După această pățanie, Paul și-a șters contul de Facebook, acum el declară: ,,Mă simt ca un idiot. Am fost flatat că o fată frumoasă era interesată de mine. M-a făcut să simt că sunt nefericit cu Rebecca, ceea ce nu era adevărat. Am fost foarte supărat când am aflat adevărul pentru că mi se părea o fată reală și sinceră. Mi-aș dori să nu fi avut niciodată un cont de Facebook, pentru că mi-a distrus viața. Acum, că am o a doua șansă cu Rebecca, nu o mai las să plece.”

www.rol.ro

O veche vorbă spune „Fereşte-te de omul însemnat de Dumnezeu!”. Ce înseamnă, de fapt, acest lucru

O veche vorbă spune „Fereşte-te de omul însemnat de Dumnezeu!”. Ce înseamnă, de fapt, acest lucru
Se spune în popor că omul însemnat este un om rău şi că este bine să te fereşti de persoane care poartă pe corp anumite semne din naştere, cum ar fi petele sau cicatricile.

De câte ori nu aţi auzit la bunici îndemnul „Fereşte-te de omul însemnat!”, făcând referire la o persoană care are din naştere pe corp un semn? Această credinţă populară are drept temei solid o pildă din Noul Testament, unde, la „Faptele Apostolilor”, se vorbeşte despre „Vrăjitorul Simon”, care se declara, atunci când a ajuns în cetatea Samaria, drept „om însemnat”.

Superstiţiile legate de semnele din naştere
Urâte, dispreţuite, ba chiar temute în veacurile întunecate ale Evului Mediu, semnele din naştere au ţesut superstiţii şi mituri fabuloase. Credinţe vechi spun că ele vorbesc despre dorinţele neîmplinite ale mamei, dar şi despre viitorul copilului.

Spaniolii şi arabii credeau că semnele din naştere sunt norocoase şi, dacă le atingi, îţi vor împlini o dorinţă. Pe de altă parte, în Franţa medievală, oamenii credeau că sunt semnele diavolului şi copilul atins de demoni trebuie exorcizat.

În America, vânătoarea de vrăjitoare a sacrificat pe rug femei fără nicio vină, doar pentru că aveau aluniţe mari pe faţă şi se credea că unelteau la porunca necuratului. Arabii legau apariţia petelor la bebeluşi de fazele Lunii sau de eclipse. Dacă mama însărcinată atingea o anumită parte a corpului în timp ce se uită la eclipsa, copilul ei avea să fi e însemnat pe viaţă.

De la o cultură la altă, semnele ciudate care apăreau pe corpul copiilor, adesea urâte şi temute, au căpătat semnifi caţii diverse şi greu de explicat.
În Orient şi în India, unde credinţă în călătoria sufletului de la o viaţă la altă este o adevărată religie, semnele din naştere au fost legate de experienţele din vieţile anterioare. Petele diforme şi puternic colorate erau asociate cu păcate din trecut, pe care sufletul trebuie să le ispăşească în această viaţă.
Superstiţiile spun că semnele ar putea fi cicatrici ale trupului din viaţă anterioară, dar şi semnele unor suferinţe sufleteşti mari. În schimb, alunitele frumoase, care dau un farmec aparte trăsăturilor fetei, sunt semne de viaţă lungă, prosperitate şi căsnicie fericită. Nu degeaba, în cultură indiana, femeile îşi împodobesc fruntea cu aluniţe false din praf de aur sau henna, scrie unica.ro.

Superstiţiile legate de semnele din naştere s-au păstrat nealterate secole de-a rândul, ba chiar s-au îmbogăţit în timpurile moderne cu simboluri noi. Spre exemplu, în Occident, se crede că bebeluşii capătă pete de culoarea cafelei cu lapte pe faţă pentru că mamele lor au consumat prea multă cafea sau ciocolată în timpul sarcinii. În credinţă populară românească dăinuie un sfat de care ar trebui să ţină cont toate tinerele însărcinate.
Oricât de mult le-ar fi pot a de vreun fruct sau de ceva dulce, nu trebuie să fure, altfel copiii lor vor fi “însemnaţi” pe nedrept. În Moldova, avertismentul era şi mai explicit: să nu furi şi să nu duci mâna la faţă, altfel copilul va purta pe chip însemnul lucrului furat.

De asemenea, femeia însărcinată trebuie să-şi ferească privirea, dacă-i apar în faţă oameni cocoşaţi, diformi, fără vreo mâna sau vreun picior. Dacă mama se uită lung la defectul acelei persoane, bebeluşul capătă un semn urat pe corp, chiar în locul cu pricina. Nici să mănânce un măr început de altul nu avea voie, că apărea un semn că o muşcătura pe faţă copilului.
Sursa: www.realitatea.net

Cel mai bogat rus şi-a donat averea şi trăieşte ca în Biblie. S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, limuzine, yachturi, avioane private, dar… acum locuieșe la țară. Cum arată casa:

S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.

„Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte ca am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui”.

La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislatie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar.

În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi sotia sa trăiau în permanenţă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. “În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime”, îşi aminteşte Alyona, soţia miliardarului.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare ca oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. „Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzii înarmaţi până-n dinţi. Dupa ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor.

Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar odată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei”, a continuat aceasta, în timp ce soţul său a dat afirmativ din cap. „Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat”, a completat German.

Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţîn, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui German în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin.

Au ales ca locaţie o zona împădurită, aflata la 100 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.
În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în numar de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.

După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.

Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor.
Altfel spus, eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.

Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.

După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.

„Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor…Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.
Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.

Orașul, supranumit „tigrul economiei românești”, care vrăjește străinii! Aici sunt cele mai bine plătite locuri de muncă din țară!

Orasul Cluj-Napoca a devenit, in ultimii ani, „tigrul” economiei romanesti. Locurile de munca bine platite, tehnologia folosita la tot pasul si modernizarea continua sunt doar cateva dintre atuu-rile pe care orasul din Ardeal le are in fata capitalei.

Orasul cu „vino ‘ncoa” a avut, anul trecut, mai multi turisti decat locuitori: fie ca sunt americani, indieni sau germani, toti pica in mrejele metropolei din Ardeal!

Farmecul aparte al orasului e dat nu doar de cladirile de poveste si de strazile cochete. Atmosfera primitoare, despre care un turist din Serbia vorbea de curand, ar putea fi explicatia starii de bine care te inconjoara aici de cum pui pasul!

Pe portalul sau online, un fost angajat Google a plasat Clujul in topul oraselor din lume in care se traieste bine. Potrivit clasamentului, noi clujenii o ducem mai bine decat parizienii sau newyorkezii.

-Traiul de viata este cu mult mai placut din alte parti a tarii. De exemplu eu vin din Bacau si oamenii sunt mai placuti, din foarte multe puncte de vedere.

—— din „cluj oras atractiv” – VOX 06:15 De ce te-ai muta aici? 06:16 musca 06:18 din cauza oportunitatilor, a jobului, a culturii, sunt multe posibilitati si oportunitati aici 06:28

-Daca cineva nu gaseste ceva de lucru, nu vrea sa gaseasca ca aici daca nu gasesti, nu vrei sa gasesti.

Oana Buzatu- purtator de cuvant Primaria Cluj Napoca: Cresterea numarului de turisti care viziteaza Clujul sau numarul de oameni care se muta la Cluj pentru un loc de munca mai bun, nu sunt decat rezultatui unei munci pe care o facem de 4-5 ani de a ridica nivelul calitatii vietii in orasul nostru.

Clujul sta bine in privinta indicatorilor de bunastare: la intocmirea clasamentului, s-a tinut cont de pretul imobilelor, siguranta cetatenilor, calitatea serviciilor medicale, intensitatea traficului si gradul de poluare; iar de cand companii gigant precum Facebook si Google si-au deschis sedii aici si au recrutat sute de angajati, Clujul si-a castigat renumele peste hotare ca Silicon Valley al Europei.

Peste 15 000 de tineri lucreaza in Cluj Napoca,in domeniul IT. Au salarii comparabile cu cele din afara, iar beneficiile de care se bucura sunt pe masura muncii lor!

Sincron Bianca Muntean – Cluster IT manager: ajung la mii de euro. Asta si datorita firmelor active care au crescut si s-au dezvoltat foarte mult in ultima vreme in Cluj si ofera salarii atractive si oportunitati de cariera foarte interesante pentru tinerii din toata tara si nu numai.

Munca multa, distractie pe masura: TIFF, Electric Castle si Untold sunt evenimente de neratat in orasul care nu doarme! Reteta de succes descoperita in ultimii ani de autoritati e aducatoare de fericire si…sa nu uitam, costa!

Cine vrea sa devina clujean cu acte in regula n-are nevoie de nimic altceva decat … un cont gras in banca. Un apartament in acest cartier nou costa intre 80.000 si 300.000 de euro.

Una peste alta Clujul este un oras frumos, dar scump! Merita sau nu, decideti dumneavoastra!

Sursa: stirilekanald.ro