SOCANT!!! Un experiment plin de cruzime, depaseste orice imaginatie

Cercetatorii rusi, în 1940, au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile, folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti într-o camera închisa, pentru a le putea monitoriza cu atentie volumul de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul în cantitati mai mari era toxic.

Totul se petrecea înainte de camerele cu circuit închis, deci ca monitorizare aveau doar microfoane împânzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara saltele, aveau apa curenta, toaleta si destula mâncare uscata sa le ajunga 30 de zile.

Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial, declarati inamici ai statului. Experimentul anti somn a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plângeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea (minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, în care reuseau sa stea trezi.

Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie si s-a notat ca începeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce în ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai întunecat, dupa a 4 a zi.

Dupa 5 zile au început sa se plânga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia. Au încetat sa mai vorbeasca unul cu celalalt, si au început sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de staff-ul rusesc pentru monitorizare. Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La început cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului.

Dupa 9 zile fara somn, unul din ei a început sa tipe cât îl tineau plamânii, si nu s-a oprit timp de 3 ore în continuu. În tot acest timp a alergat în jurul camerei fara oprire. A mai încercat sa tipe dar nu a mai reusit, decât câte un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gândit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore.

Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat, sau de fapt nu au reactionat. Au continuat sa sopteasca în microfoane, pâna când al 2 lea subiect a început sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau, rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au încetat brusc. La fel si soaptele în microfoane.

Dupa alte 3 zile, cercetatorii anti-somn au verificat microfoanele în fiecare ora, pentru a fi siguri ca functioneaza, din moment ce credeau ca e imposibil sa fie liniste completa, într-o camera cu 5 oameni. Consumul de oxigen combinat cu gaz din camera indica ca toti cei 5 erau înca în viata.

De fapt, era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma în urma unor exercitii fizice foarte greoaie. În dimineata zilei a 15 a, laboratorul rusesc a facut ceva ce nu credea ca va face, pentru a obtine o reactie de la subiecti. Au folosit intercomul din camera, pentru a obtine o reactie de la ei, si pentru a afla ca nu s-au transformat în “legume”, sau sa fie morti.

Au anuntat prin intercom: „Vom deschide usile pentru a verifica microfoanele, îndepartati-va de usi si puneti-va pe burta cu mâinile la spate, sau veti fi împuscati. Faceti ce zicem si unu din voi îsi va câstiga libertatea.”

Spre surprinderea lor, au auzit o singura fraza, din camera: “Nu mai vrem sa fim liberi”.

Imediat au început dezbaterile între staff-ul rusesc si militarii care sustineau financiar experimentul anti somn. Neputând sa obtina o reactie prin microfoane, au hotarât sa intre înauntru si sa verifice.

Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz si aer proaspat curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au început sa implore, sa cerseasca si sa plânga, sa le bage înapoi oxigenul cu gaz. Camera a fost deschisa si soldati au fost trimisi înauntru pentru a recupera subiectii de test. Au început sa tipe mai tare ca înainte, si la fel si soldatii când au observat ce era înauntru. Patru dintre subiecti erau în viata, desi nu stiu daca cineva putea numi starea în care se aflau, viata.

Ratia de mâncare începând cu ziua a 5 a nu a mai fost atinsa. Erau bucati de carne de la subiectul mort, bagate în canalizare, înfundu-se, astfel adunându-se 10 cm de apa, desi nimeni nu a putut afla cât era apa si cât era sânge. Toti cei 4 subiecti din experiment ”în viata” aveau si ei bucati de carne, muschi si piele rupta de pe corpul lor. Distrugerea de carne si lipsa ei de pe degetele subiectilor dovedea ca aproape daca nu toata distrugerea a fost facuta de ei însisi (automutilare).

Organele abdominale de sub cusca toracica erau scoase. Inima, plamânii si diafragma înca mai erau la locul lor, pielea si muschii de pe coaste erau îndepartate, astfel ca se putea vedea organele prin cutia toracica, printre coaste. Toate vasele de sânge si organele erau intacte, asezate pe podea, în jurul corpurilor eviscerate dar înca în viata din care erau scoase. Partea digestiva la toti cei 4 subiecti era la locul ei, functionând, digerand mâncare. A devenit evident ca au mâncat carne din subiectul cel mort, de aia nu s-au atins de ratiile de mâncare.

Majoritatea soldatilor implicati in experiment erau pregatiti pentru operatiuni speciale, dar totusi, majoritatea au refuzat sa intre în acea camera ca sa scoata subiectii. Prizonierii de razboi au continuat sa tipe, si în acelasi timp implorau sa le dea drumul la gaz în continuare.

Spre uimirea tuturor acestia au depus foarte multa rezistenta, când se încerca sa îi scoata din camera. Un soldat a murit pentru ca i-au scos beregata, un altul a fost ranit foarte grav dupa ce i-au fost scoase testiculele, si o artera de la picior, de catre un subiect de test, cu dintii. Alti 5 soldati si-au pierdut viata, daca îi punem la socoteala si pe cei care s-au sinucis în saptamâna care a trecut.

În lupta de a-i scoate din camera, unul din cei 4 subiecti de test, si-a rupt splina si a sângerat pâna la moarte imediat. Medicii au încercat sa îl readuca la viata, dar fara folos. Au încercat sa îl sedeze, dar fara folos, deoarece sedativele nu îsi aveau efectul. A fost sedat cu de 10 ori doza normala pentru un om, si tot nu si-a facut efectul, tot se lupta cu soldatii de parca era un animal încoltit, rupând coastele si bratul unuia din doctori.

Inima i-a fost vazuta ca batea timp de 2 minute, dupa ce a sângerat de tot, pâna în momentul în care în vene era doar oxigen, fara sânge. Chiar si dupa ce s-a oprit inima, el a continuat sa se lupte timp de 3 minute cu soldatii si doctorii si se chinuia sa tipe:” mai mult” referindu-se la gaz, din ce în ce mai încet, pâna când într-un final s-a oprit.

Cei 3 subiecti de test care au supravietuit, erau legati foarte strâns, si mutati la o facilitate medicala, în tot acest timp cei doi care înca mai aveau corzile vocale, implorau în continuare sa fie bagati înapoi în camera cu gaz. Cel mai ranit din cei 3 a fost mutat în singura camera de operatie din acea cladire, pentru a i se baga organele înapoi în corp. S-a observat foarte repede ca era imun la sedativul dat pentru a-l pregati de operatie.

S-a luptat furios când au încercat sa îi puna masca cu sedativ pe fata, chiar reusind aproape sa rupa legaturi late de 7 centimetri si groase de 5 cm, si cu un soldat de 170 kg, care îl tinea. Dupa ce au marit doza de anestezic, i-a luat sub un minut sa se linisteasca, si în momentul în care i s-au închis ochii, inima s-a oprit.

În corpul subiectului care a murit pe masa de operatie, s-a observat ca nivelul de oxigen din sânge s-a triplat, muschii care înca mai erau atasati de corpul lui se rupsesera, si îsi fracturase 9 oase, luptându-se sa nu fie legat si sedat. Al doilea supravietuitor din experiment era primul care începuse sa tipe puternic si îsi rupsese corzile vocale. Neputând sa obiecteze vocal, doar dadea din cap în semn de obiectie când încercau sa îl sedeze pentru operatie. Dadea din cap în semn de da, când cineva sugera sa se faca operatia fara anestezic.

Asta au si facut, desi doctorul care opera nu credea posibil ca cineva sa suporte operatia pe viu fara anestezic. Subiectul doar mai dadea câte un zâmbet când îsi întâlnea ochii cu o asistenta de lânga masa de operatie. Când operatia s-a terminat, subiectul încerca sa miste buzele, fara oprire. Medicul crezând ca vrea sa vorbeasca, i-a dat un pix si o foaie. Acesta a scris doar: “Taie în continuare”.

Amândoi subiecti au primit operatia pe viu, fara anestezic, desi au trebuit sa fie injectati cu un drog paralitic, pentru a-i paraliza, deoarece râdeau fara oprire pe durata operatiei. Când drogul paralitic si-a facut efectul, pacientii putea urmari miscarile corpului medical rusesc doar cu ajutorul ochilor.

Acesta a disparut din sistem neobisnuit de repede, începând sa se lupte iar cu medicii. Din momentul în care puteau vorbi, au început iar sa ceara gaz. Cercetatorii au încercat sa afle de ce s-au ranit singuri, de ce si-au scos organele, si de ce doreau sa primeasca gaz din nou. Pacientii spuneau doar:” Trebuie sa ramân treaz”.

Toti pacientii ramasi în viata au fost legati, si pusi înapoi în camera de gaz, asteptând sa se decida ce vor face cu ei. Cercetatorii aflându-se în fata furiei celor care le-au platit cercetarile pâna acum, pentru ca au esuat sa descopere telul experimentului, s-au gândit la eutanasiere.

Comandamentul rusesc care conducea acel experiment, fost NKGB, s-a împotrivit si a vazut potential. A dorit sa afle ce se întâmpla când le da gaz iar. Cercetatorii s-au împotrivit si au obiectat, dar nu au fost luati în considerare. Pregatind pacientii pentru închidere pe termen lung, cercetatorii au legat pacientii la monitoare EEG, pentru observatie.

Spre surprinderea tuturor, pacientii s-au oprit din tipete si lupte, în momentul în care s-a introdus iar gazul în camera. Era evident în acest moment ca toti depuneau efort foarte mare pentru a ramâne trezi. Unul din subiecti murmura ceva tare si în continuu, pacientul mut lovea legaturile cu picioarele, când cu stângul, când cu dreptul iar pacientul al 3 lea îsi tinea capul ridicat de pe perina si clipea rapid. Acesta fiind primul legat la monitoarele EEG, cercetatorii priveau cu surprindere.

Liniile de la monitoarele EEG erau normale în majoritatea timpului, dar uneori picau de tot. Parea ca sufera în continuu de moarte cerebrala, apoi revenea la normal. Fiind concentrati pe hârtiile de la monitoare, doar o asistenta a observat ca în momentul când capul atingea perina, ochii se închideau. Liniile cerebrale se schimbau imediat în cele de somn adânc apoi moarte cerebrala, apoi normale. Apoi când liniile cerebrale au picat, inima s-a oprit si ea.

Pacientul ramas, care putea vorbi, tipa întruna sa fie bagat în camera si sa i se dea gaz. Activitatea cerebrala era identica cu cea a pacientului care murise în somn. Comandantul a dat ordin sa fie închisa camera cu cei 2 pacienti si 3 cercetatori. Unul din cei 3 cercetatori numiti sa intre, si-a scos imediat pistolul si l-a împuscat pe comandant între ochi. Apoi si-a îndreptat pistolul catre pacientul mut si l-a împuscat în cap, împrastiind creierii peste tot.

A îndreptat pistolul catre pacientul ramas în viata, în timp ce toti ceilalti medici au parasit sala, si a zis:” Nu voi fi închis aici cu aceste chestii! Nu cu tine!” Apoi a tipat la omul legat de masa: “Cine esti?! Trebuie sa stiu!”

Pacientul a zâmbit.

“Ai uitat asa de repede?” a întrebat subiectul.” Noi suntem voi! Noi suntem nebunia care salasluieste în voi toti, implorând sa fie eliberata în orice moment în cel mai adânc colt al mintii voastre animalice! Noi suntem acel ceva de care va ascundeti în pat în fiecare noapte. Noi suntem ceea ce voi sedati si paralizati când va puneti sa dormiti, si când va duceti în raiul viselor, unde noi nu va putem urmari.”

Cercetatorul a facut o pauza, apoi a îndreptat pistolul catre inima pacientului si a tras.

În timp ce monitorul EEG scria liniile, se auzi un murmur întrerupt din partea pacientului” Atât… de… aproa… pe.. de… liberta… te!

sursa: inspatelecortinei.wordpress.com

A fost ales CEL MAI BUN BANC DIN LUME, iar acum este vedeta la BANCUL ZILEI. Usor sec, DAR FOARTE AMUZANT

A fost ales cel mai bun banc din lume, iar acum este vedeta la „Bancul zilei”.

În 2010, revista Reader’s Digest organizat un concurs international pentru a desemna „Cel mai bun banc din lume”. Câstigatorul a fost un banc trimis de un suedez, care a luat astfel 1.000 de dolari pentru umorul lui.

Cel mai bun banc din lume:

La o partida de vanatoare, un barbat elegant din Stockholm impusca o rata. Pasarea cade insa in ograda unui fermier, care sustine ca vanatul ii apartine.

– E pasarea mea, insista oraseanul.

Fermierul sugereaza sa fie transata disputa in stil vechi, cu un „sut neaos”:

– Eu iti trag un sut cat pot de tare in boase, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urla mai putin ia pasarea.Barbatul e de acord. Fermierul ii trage un sut strasnic in partile sensibile. Cand isi revine, oraseanul sopteste cu greu:

– Bine. Acum e randul meu.

– Lasa, zice taranul. Poti sa pastrezi rata.

Cum ar putea ajunge 3,86 milioane de masini ale românilor simple obiecte de colectie

De bucuria soferilor care îsi vedeau masina mult visata în fata casei s-a ales praful în mai putin de o luna de la eliminarea timbrului de mediu. Aceea masina pe care si-o puteau permite românii, din banii putini pe care îi au în marea lor majoritate, a disparut.

Promisiunile ferme ale guvernantilor, cum ca nu vor introduce o alta taxa, se dovedesc a fi apa de ploaie. Pentru puzderia de români care s-au calcat în picioare pentru a-si înmatricula automobilul adus din Germania lovitura va fi si mai mare când vor afla ca chilipirul pe care au pus mâna nu va mai putea circula prin orase. Chiar daca ei locuiesc în aceste orase.

Când e vorba de impunerea de noi taxe se pare ca guvernantii români, de orice culoare, se grabesc ca importe rapid din UE orice fel de forme de biruri existente. Cu un timbru de mediu abrogat din ratiuni de nelegalitate conforma cu normele europene în materie de concurenta, dar îmbracat frumos într-o haina politicianist-electorala, Guvernul s-a vazut nevoit sa încropeasca rapid o forma de taxare care sa umple imensa gaura lasata de timbrul de mediu.

Si pe baza unor studii mostenite de la tehnocratii lui Ciolos, Ministerul Mediului a prezentat ca cea mai probabila varianta asa-numitul certificat de calitate a aerului. O ecovigneta care ar urma sa fie platita de cei care vor sa intre cu masina proprietate personala în orase. Declarativ este vorba de grija guvernantilor pentru un mediu curat, pentru sanatatea populatiei. Doar ca la o analiza rapida, daca ar fi sa ne luam dupa declaratii, ne-am imagina imediat un Bucuresti în care nu vom mai vedea nici un mijloc de transport în comun care lasa în urma o dâra de fum negru, nici un vehicul antic de tractare a epavelor RATB, nici o masina de Armata din vremea Pactului de la Varsvoia, nici un taxi care risca sa se dezintegreze la prima curba si care are kilometrajul dat peste cap.

Nici n-ar mai fi nevoie de o vigneta de mediu pentru a descongestiona circulatia în Capitala europena cu cel mai infernal trafic si a reduce nivelul de poluare pentru care România se afla în atentia organismelor europene de mediu. Dar ca si vechile taxe, este foarte probabil, din aceleasi ratiuni politicianiste, ca toti adevaratii poluatori sa fie exceptati de la plata viitoarei vignete de mediu.

Una se promite, alta se face

În discurs politicianist, varianta vizata de Ministerul Mediului arata cam asa: „Intentia noastra a fost si ramâne aceea sa facem tot posibilul ca în perioada urmatoare sa degrevam cât mai mult populatia de ceea ce înseamna taxe si impozite. Plecând de la acest considerent, sigur ca nu vom înlocui taxa de timbru pe care am avut-o cu o alta taxa, ci cu un concept pe care începem sa-l introducem gradual. În perioada imediat urmatoare vom pregati legislatia asa cum ea a fost agreata si cum va fi reformulata în grupul de lucru de la nivelul Ministerului Mediului sa introducem acel certificat de calitate a aerului, acele vignete de care s-a vorbit în aceasta perioada care vor avea un cost redus”, a afirmat ministrul Daniel Constantin. Despre ce va fi vorba de fapt. Conform intentiilor exprimate de ministrul Mediului, sarcina colectarii noilor taxe va trece din seama ANAF în cea a autoritatilor locale. Guvernul, prin lege, nu va face decât sa stabileasca un cadru legal adecvat pentru strângerea unor noi taxe. Va exista un sistem de zonare pentru orase care va fi stabilit la nivel local pentru ca autoritatile sa poata impune noi taxe.

Cine da ecovigneta

Ecovignetele urmeaza a fi eliberate în momentul în care se face Inspectia Tehnica Periodica, iar costurile, într-o prima faza, vor fi simbolice. Pentru masinile noi se vor elibera la înmatriculare, pentru cele înmatriculate cu ocazia ITP-ului, dar nu mai târziu de doi ani de la intrarea în vigoare a legii. Pretul ar fi egal cu „costul de printare a ecovignetelor”, daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile ministrului Mediului. „Dupa care, sigur, prin cadrul legislativ pe care îl vom crea, autoritatile publice locale vor fi cele care vor hotarî o eventuala taxa sau nu”, a devoalat ministrul într-o conferinta de presa adevaratul scop al legii. Practic, daca ar fi sa urmam modelul european introdus în câteva dintre statele UE, vor exista situatii când anumite automobile – forte probabil non-Euro, Euro 1, Euro 2 si chiar Euro 3 – pur si simplu nu vor mai avea acces în anumite zone ale oraselor. Chiar si în situatia în care proprietarii locuiesc în acele zone. Pentru ceilalti vor exista taxe al caror cuantum urmeaza a fi stabilit de catre consiile locale. Iar ecovigneta va fi perfect legala si neatacabila în justitie din punct de vedere al legislatiei UE, ea functionând în Germania sau Franta. Pentru ca este gândita pe principiul de baza al Dreptului mediului „Poluatorul plateste”. Pe lânga o acoperire a gaurilor la bugetul vaduvit de timbul de mediu, solutia îi va multumi si pe producatorii si importatorii auto care vor pune la dispozitia consumatorilor masini cu taxe zero sau cât mai mici, plus tichetele Rabla care în 2017 ar putea atinge 8.000 de lei.

 

Ce nu a spus ministrul Mediului

Masura anuntata de Daniel Constantin este combatuta de asociatiile automobilistice care avertizeaza ca o ecovigneta facuta pe genunchi va transforma mare majoritate a masinilor care circula prin România în rable bune de casat. Ce a omis sa spuna ministrul Mediului este ca în conformitate cu ultimele statistici ale DRPCIV din cele 5,47 milioane de unitati care compun parcul auto national al României peste 3,86 milioane sunt mai vechi de 11 ani si imposibil de a fi acceptate în vreun oras care reclama protectia mediului pe baza ecovigentelor. Norma Euro 4 a fost introdusa obligatoriu din ianuarie 2006, iar în Franta, spre exemplu, circulatia automobilelor Euro 3 mai este acceptata doar pâna la 1 iulie 2017. De celelalte sub Euro 3 nici nu poate fi vorba. Automobil Club Român denunta într-un comunicat argumentele guvernantilor pentru un nou bir de mediu. „Nu l-am auzit pe Ministrul Mediului sa ne spuna ca au fost efectuate masuratori în trafic pentru determinarea volumelor de autovehicule care circula în aceste zone, sau câte dintre acestea sunt vehicule grele. Nu l-am auzit pe Ministrul Mediului spunând ca transportul public va fi dezvoltat si ca vor fi implementate sisteme inteligente de trafic (care au printre obiective si scaderea poluarii prin cresterea vitezei medii de deplasare si reducerea numarului de accelerari si decelerari bruste). L-am auzit numai ca se doreste ca toate autovehiculele sa efectueze o noua verificare pentru a se putea încasa bani pe un banal autocolant colorat, cu scopul doar de a agresa automobilistii prin noi taxe si a ignora disponibilitatea de timp a acestora (din nou cozi ca la înmatriculari si pierdere de timp din viata oamenilor)”, se arata în comunicatul ACR.

Cum functioneaza sistemul în UE

Ecovignetele functioneaza deja în Germania, Franta, Ungaria sau Marea Britanie. Însa în aceste state, mai precis în orasele aglomerate, au ca scop strict reducerea poluarii si a smogului. În Germania exista asa numitele zone verzi Umweltzone în care nu se poate intra fara vigneta de mediu. Sunt concepute special pentru depoluarea mediului si au valoarea de 10 euro. Trebuie platite chiar si atunci când închirieazi o masina, fie ca esti rezident sau în tranzit. Lipsa ecovignetei atrage aplicarea unei amenzi de 40 de euro – de fiecare data când se constata lipsa tichetului verde de pe parbriz, chiar daca acesta a fost achizitionat, dar nu a fost afisat. Fara tichet verde nu poti intra în multe dintre orasele germane sau zone importante ale acestora, indiferent de cât esti dispus sa platesti. Mai mult, germanii intentioneaza sa introduca si ecovignete albastre Stickoxid care sa masoare, taxeze si specifice emisiile de NOx, celebrele noxe din scandalul Dieselgate. Francezii au introdus ecovignetele în zonele cu probleme de poluare. Din 16 ianuarie 2017 acestea sunt obligatorii pentru masinile care circula prin Paris si sunt obligatorii inclusiv pentru autobuze si autocare. Circulatia vehiculelor Euro 3 va fi permisa pâna la 1 iulie 2017. Vigneta costa 4,14 euro, iar amenda pentru lipsa ei 135 de euro. În Budapesta exista 11 zone protejate si 15 zone restrictionate. Zonele protejate sunt acele zone în care se gasesc monumente istorice sau zone ecologice de agrement si unde traficul rutier este total interzis. Zonele restrictionate sunt zonele în care au fost impuse restrictii de circulatie în functie de normele de poluare a autovehiculelor, dar si de masa totala maxima autorizata a acestora. Restrictiile au fost impuse numai vehiculelor grele, respectiv a celor peste 3,5 tone.

Înca un bir

Dar lucrurile s-ar putea sa nu se opreasca doar la ecovigneta. Ministrul Mediului a mai declarat ca exista si varianta sistemului de impozitare diferit de cel actual pentru automobile. „În momentul de fata impozitul pe autoturisme se plateste la nivel local si el se bazeaza doar pe capacitatea cilindrica. Exista o discutie daca nu ar trebui ca acest impozit sa ia în calcul si norma de poluare si emisiile de CO2. Asta e discutia, nu neaparat ca ar creste sau ar scadea. Astea sunt lucruri care se vor analiza în perioada urmatoare. Daca se va ajunge la o concluzie, o vor prezenta dânsii. Deocamdata discutam doar despre ipoteze”, a spus Daniel Constantin.

1. Parcul auto national a ajuns în 2016 la 5,47 milioane de autovehicule. Doar 3% sunt mai noi de doi ani, iar peste 20% sunt mai vechi de 20 de ani. 61% sunt pe benzina, 39% sunt diesel

2. Cei care s-au grabit sa-si aduca masini sub implusul eliminarii taxelor de mediu s-ar putea trezi ca nu le vor putea folosi

3. Dupa ecovignetele verzi introduse pentru Umweltzone, germanii ar putea introduce si stickere albastre pentru taxe pe emisia de NOx

 

Doar 7,58% din parcul auto al României din 2016 sunt mai noi de 6 ani, fiind în norma de poluare Euro 5 sau Euro 6

Peste 70% din parcul auto al României din 2016 este mai vechi de 11 ani, încadrate la non-Euro, Euro 1, 2 sau 3

sursa: jurnalul.ro

Monumentul MISTERIOS care stabilește numărul maxim de oameni pe Terra, în viitor- Pietrele îndrumătoare din Georgia

Ghidul de piatră din Georgia este un monument enigmatic din granit, situat în regiunea Elberton, statul Georgia. Cunoscut și sub numele de American Stonehenge, monumentul are aproape 6 metri înălțime și este alcătuită din 6 plăci de granit, cântărind în total circa 109 tone.

Dar detaliul cel mai uimitor al monumentului nu este dimensiunea lui, ci ceea ce e gravat pe el: Zece reguli pentru o „epocă a rațiunii”. Aceste reguli sunt asociate cu Noua Ordine Mondială, depopularea masivă a planetei, un guvern mondial unic, introducerea unui nou tip de spiritualitate etc.

Autorii acestor îndrumări au cerut să rămână anonimi și, până în prezent, dorința lor a fost respectată. Pe monument este gravată totuși o semnătură: R.C. Acestea sunt inițialele Ordinului Rozicrucienilor (Rosenkreutz Christian în germană, sau Rose Croix în franceză), adică Crucea Trandafirului, un ordin al Cavalerilor Templieri, precursorii masonilor.

Iar broșura Ghidului de piatră din Georgia menționează că Joe H. Fendley Senior, președintele companiei Elberton Granite, precum și alte persoane implicate în construirea monumentului au fost masoni. Să fi fost acesta motivul pentru care acești oameni au fost selectați de către sponsorii anonimi ai monumentului?

Misterioșii finanțatori au lăsat un text care explică motivele din spatele acestui ghid în piatră, scopul lor devenind foarte clar. Textul descrie o lume ideală, la fel cu cea imaginată de societățile oculte. Monumentul este deci dovada legăturii dintre societățile secrete, elita mondială și planul pentru o Nouă Ordine Mondială.

Monumentul

Sculptat în granit albastru, monumentul din Georgia este menit să reziste testului timpului şi să comunice cunoştinţe pe mai multe nivele: filozofice, politice, astronomice etc. Este compus din patru blocuri mari de piatră, pe care sunt gravate zece reguli de viaţă în opt limbi: engleză, spaniolă, rusă, swahili, hindusă, ebraică, arabă și chineză.

Pe partea de sus a structurii este inscripţionat un mesaj mai scurt, în patru limbi antice: babiloniană, greaca clasică, sanscrită şi hieroglife egiptene. Trebuie ştiut că aceste patru limbi antice au o mare importantă în învăţăturile şcolilor de mistere oculte, precum Francmasoneria şi Rozicrucienii.

Cele patru pietre mari sunt aranjate într-o configuraţie de „roată cu zbaturi”, orientate în așa fel, încât să capteze mișcarea soarelui pe tot parcursul anului, marcând poziţiile extreme de răsărit şi apus ale soarelui, în ciclu său de 18,6 ani. Piatra din centru are două caracteristici aparte.

Prima este aceea că Steaua Nordului este întotdeauna vizibilă printr-un orificiu special, forat de la sud spre partea de nord a pietrei din centru. A doua caracteristică este deschizătura care se aliniază cu poziţia soarelui la momentul solstiţiului de vară şi de iarnă şi la echinocţiu.

La baza Ghidului de piatră se află o tabletă explicativă, pe care sunt listate detalii ale structurii. Se menţionează de asemenea şi o capsulă a timpului îngropată sub ea. Conţinutul acestei capsule (dacă există) este un mister. Tableta descrie caracteristicile monumentului şi precizează care sunt autorii acestuia. Însă data de deschidere a capsulei timpului a fost lăsat necompletată.

Legătura cu fenomenele astronomice a fost de o mare importanță în proiectarea Ghidului. Într-o relativ nouă naţiune, cum sunt Statele Unite ale Americii, monumentele care sunt aliniate cu corpuri cereşti sunt adeseori operele societăţilor secrete, cum ar fi francmasonii. Preluând din învăţăturile şcolilor de mistere din Egiptul Antic și Grecia sau de la celții druizi, francmasonii sunt cunoscuţi pentru încorporarea în monumente a unor „cunoștințe sacre”.

Cele zece „porunci” pentru o Nouă Epocă a Raţiunii sunt următoarele:

Menţineți umanitatea sub 500.000.000 de indivizi, într-un echilibru perpetuu cu natura.
Controlați reproducerea cu înţelepciune – îmbunătăţind conformitatea şi diversitatea.
Uniţi umanitatea printr-o limba nouă.
Manifestați credinţa, tradiţia şi toate lucrurile cu judecată echilibrată.
Protejaţi oamenii şi naţiunile cu legi cinstite şi tribunale corecte.
Lăsaţi naţiunile să guverneze intern, rezolvându-şi disputele externe într-un tribunal mondial.
Evitaţi legile mărunte şi oficialii inutili.
Echilibraţi drepturile personale cu îndatoririle sociale.
Preţuiţi adevărul, frumuseţea, dragostea, căutând armonia cu infinitul.
Nu fiţi un cancer al pământului, lăsaţi loc naturii.
După cum vedeți, ghidul face apel la o reducere drastică a populaţiei lumii, adoptarea unei limbi mondiale și crearea unui tribunal mondial şi face aluzie la eugenie. Cu alte cuvinte, un model pentru o Nouă Ordine Mondială.

Depopulare, maternitate planificată şi eugenie

Prima „poruncă” este de-a dreptul şocantă, pentru că, în esenţă, stipulează că 12 din 13 persoane de pe Pământ n-ar mai trebui să existe. Practic, asta ar însemna ca toată lumea să dispară, în afară de un număr egal cu jumătate din populația Indiei. Dacă populaţia lumii de astăzi este de 6,8 miliarde de oameni, înseamnă că avem un surplus de 92,54%. Să iei în considerare asemenea cifră este înspăimântător.

Dar să ne gândim: câţi oameni au supravieţuit în filmul „2012”? Nu mulţi. Cine au fost ei? Cei mai bogaţi oameni ai planetei. Este aceasta o programare predictivă? Ultima regulă de pe Ghidul de piatră – „Nu fiți un cancer pe pământ, lăsaţi loc naturii” – este deosebit de îngrijorătoare, deoarece compară viaţă umană cu o plagă pentru pământ. Cu acest tip de gândire, e logic să ți se pară rezonabil să dispară aproape toată populaţia lumii.

Depopularea masivă este un obiectiv recunoscut de elita mondială şi mulţi oameni importanţi au declarat-o în mod deschis. În 1988, Prinţul Philip al Marii Britanii spunea că, dacă ar fi să se reîncarneze, şi-ar dori să fie un „virus mortal”, care să reducă populaţia lumii. Mai recent, Bill Gates a spus: „Lumea de azi are 6,8 miliarde de oameni… tinzând să ajungă la 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu noile vaccinuri, am putea reduce populaţia lumii cu 10-15%”.

Alături de donaţiile de sume enorme de bani (deductibile fiscal) pentru cauza depopulării, „întâlnirile secrete” ale elitei mondiale au avut drept scop discutarea modului prin care ar putea fi utilizată averea lor pentru a stopa creşterea populaţiei lumii şi a îmbunătăţi sănătatea şi educaţia.

Filantropii, convocați în 2009 într-un summit organizat la inițiativa lui Bill Gates (fondatorul Microsoft), s-au reunit în secret pentru a discuta felul în care ar putea depăși obstacolele politice și religioase rezistente la schimbare. Întâlnirea, descrisă ca Good Club (Clubul Bun) i-a inclus pe David Rockefeller Jr. (patriarhul celei mai bogate dinastii din America), finanţatorii Warren Buffett and George Soros, primarul New York-ului Michael Bloomberg şi mogulii de presă Ted Turner şi Oprah Winfrey.

A două regulă, „Ghidaţi reproducția cu înţelepciune, îmbunătăţind diversitatea şi conformitatea” solicită practic crearea unei legi privind numărul de copii per familie. Mai mult, „îmbunătăţirea diversităţii şi conformităţii” nu pot fi obţinute decât printr-o „reproducere selectivă”, adică sterilizarea membrilor nedoriţi ai societăţii. Aceasta se numea pe vremea naziștilor „eugenie”, până când a devenit… incorectă politic.

Un guvern mondial

În cartea „Memoriile lui David Rockefeller”, la pagina 405 acesta scria: Unii chiar cred că facem parte dintr-o conspiraţie secretă, care lucrează împotriva intereselor Americii, caracterizându-mă pe mine şi familia mea drept „internaţionalişti” care conspiră cu alţii din lume la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez vinovat şi sunt mândru de ea”.

Majoritatea celorlalte reguli ale Ghidului de piatră, practic, fac apel la crearea unui guvern mondial, condus de „câţiva luminaţi” care să reglementeze toate aspectele vieţii umane: credinţa, îndatoririle sociale, economia etc. Această idee este departe de a fi una nouă. Ea a fost enunțată cu secole în urmă, în cadrul Şcolilor de mistere.

În cartea sa The Secret Teachings of All Ages, Manly P. Hall scria în 1917:

„Când mulţimea guvernează, omul este condus de ignoranţă; când biserica guvernează, e condus de superstiţie; şi când statul guvernează, el este condus de frică. Pentru ca oamenii să trăiască în armonie şi înţelegere, ignoranţa trebuie transformată în înțelpciune, superstiţia într-o credinţă iluminată şi frică în dragoste. În ciuda afirmaţiilor contrare, Masoneria este o religie care caută să-l unească pe om cu Dumnezeu, prin înălţarea iniţiaţilor ei la acel nivel de conştiinţă de la care ei pot avea o viziune clară a lucrărilor Marelui Arhitect al Universului.

Din generaţie în generaţie se păstrează viziunea unei civilizaţii ideale pentru omenire. În mijlocul acelei civilizaţii va sta o universitate mare, unde ambele ştiinţe sacre şi seculare privind misterele vieţii vor fi predate în mod deschis tuturor celor ce-şi vor asuma o viaţă filozofică. Aici, credința şi dogma nu-şi vor avea locul; superficialitatea va fi înlăturată şi numai esenţialul va fi păstrat. Lumea va fi condusă de către cele mai luminate minţi şi fiecare va ocupa poziţia pentru care va fi cel mai potrivit”.

În cartea The Secret Destiny of America, același Manly P. Hall explică visul vechi pentru un guvern mondial, așa cum a fost el prezentat de către Societăţile Secrete:

„Democraţia lumii a fost visul secret al marilor filozofi clasici. Pentru îndeplinirea acestei mari idei în istoria omenirii, ei au propus programe de educaţie, religie, şi conduită socială, în vederea creării unei frăţii universale. Pentru realizarea practică a acestor obiective, aceşti erudiţi antici s-au organizat în confrerii. Școlile de mistere din Egipt, Grecia, India şi China, precum și ordinele preoților filozofi inițiați au format un organism suveran, cu scopul de a-i instrui, consilia și direcționa pe conducătorii statelor”.

Explicaţiile autorilor anonimi

De la inaugurarea monumentului, în 22 martie 1980, mulți cercetători au încercat să interpreteze argumentele din spatele acestor zece recomandări. Sunt ele parte a unui plan pentru o Nouă Ordine Mondială, sau doar niște simple reguli de pus în aplicare în cazul unei catastrofe majore?

Calea cea mai bună pentru a obţine un răspuns ar fi să-i întrebăm pe înșişi autorii lor. Dar, din moment ce aceştia au vrut să rămână anonimi, este imposibil să facem acest lucru. Ei au lăsat totuşi indicații importante, care au fost trecute cu vederea de aproape toţi cercetătorii.

Compania de construcții care a ridicat monumentul de granit a produs și un ghid-manual al acestuia, o broșură în care explică în detaliu motivele pentru care a fost realizat. Chiar de la început, autorii solicită crearea unei Noi Ordini Mondiale. Aceasta nu este o teorie a conspiraţiei. Stă scris în termeni clari şi fără echivoc. Dar iată detalierea celor 10 reguli ale Ghidului de piatră, direct din peniţa autorilor secreţi:

Este foarte probabil ca omenirea să posede acum cunoştinţele necesare pentru a stabili un guvern mondial eficient. Într-un fel, această cunoaştere trebuie însămânţată pe scară largă în conştiinţa întregii omeniri. Foarte curând inimile familiei noastre umane trebuie atinse şi încălzite, ca să întâmpinăm o regulă globală a raţiunii. Conştiinţa de grup a rasei noastre este oarbă, perversă, şi distrasă uşor de fleacuri când ar trebui să se concentreze asupra fundamentelor. Intrăm într-o eră critică.

Presiunile populaţiei vor crea în curând crize politice şi economice în întreagă lumea. Acestea vor face mai dificilă şi în acelaşi timp mai necesară înfiinţarea unei societăţi raţionale globale. Un prim pas ar fi convingerea unei lumi care se îndoieşte că o astfel de societate este acum posibilă. Să atragem atenţia asupra problemelor fundamentale. Să stabilim priorităţi adecvate. Trebuie să ne ordonăm casă noastră aici, pe pământ, înainte de a ajunge la stele.

E greu să sădești înţelepciune în minţi umane închise. Inerţiile culturale nu sunt uşor de depăşit. Derularea evenimentelor mondiale arată deficienţele mijloacelor tradiţionale de guvernare. Crizele care se apropie pot determina omenirea să fie dispusă să accepte un nou sistem de legi mondiale, care va solicita responsibilitatea fiecărei naţiuni în reglementarea problemelor interne, ceea ce le va ajută în gestionarea paşnică a conflictelor internaţionale. Cu un astfel de sistem am putea elimina războiul și am putea oferi fiecărei persoane o șansă de a-şi clădi o viaţă cu rost şi împlinire. Există alternative la Armageddon. Ele sunt realizabile. Dar ele nu se vor întâmpla fără efortul coordonat a milioane de oameni dedicaţi, din toate neamurile pământului.

Noi, sponsorii Ghidului de piatră din Georgia, suntem un mic grup de americani care vor să atragă atenţia asupra problemelor prezente ale omenirii. Avem un mesaj simplu pentru ființele umane de acum și din viitor. Noi credem că acesta conţine adevăruri evidente şi nu ne-am propus un anumit crez sau filozofie. Cu toate acestea, mesajul nostru este în unele domenii controversat. Am ales să rămânem anonimi pentru a evita dezbateri şi dispute care ar putea arunca în confuzie sensul spuselor noastre şi întârzia aplicarea lor. Noi credem că principiile noastre sunt solide.

Stonehenge şi alte vestigii antice ne-au stârnit curiozitatea, însă acestea nu transmit niciun mesaj pentru îndrumarea noastră. Pentru a transmite ideile noastre şi fiinţelor umane din viitor, am ridicat un monument – un grup de pietre cioplite. Aceste pietre tăcute vor afişa ideile noastre acum şi atunci când nu vom mai fi. Sperăm că acestea vor câştigă o acceptare crescândă şi că, prin persistenţa lor tăcută, vor grăbi sosirea epocii raţiunii…

Credem că fiecare fiinţă umană are un scop. Fiecare dintre noi este o mică dar semnificativă parte din infinit. Alinierea cerească a pietrelor simbolizează nevoia oamenilor de a fi drepţi cu principiile care se manifestă în propria noastră natură şi în universul din jurul nostru. Trebuie să trăim în armonie cu infinitul…

Cele patru pietre mari, centrale, din grup sunt inscripţionate cu zece principii, fiecare piatră afişând acelaşi text în două limbi. Limbile au fost selectate pentru semnificaţia lor istorică şi pentru impactul lor asupra oamenilor care trăiesc acum. Deoarece există trei mii de limbi vorbite în lume, nu au putut fi incluse toate.

Noi prevedem o fază ulterioară în dezvoltarea Ghidului de piatră din Georgia. Sperăm că și alte pietre vor fi ridicate în cercuri exterioare, pentru a marca migraţia soarelui şi alte fenomene cereşti. Aceste pietre vor purta cuvintele noastre și în limbile altor persoane care împărtăşesc convingerile noastre şi care vor ridica pietre similare la graniţele interstatale, în limbile vecinilor prietenoşi. Ele ar servi ca memento-uri ale greutăţilor pe care omenirea le va întâmpina împreună şi ar încuraja eforturile reciproce în tratarea lor cu raţiune şi dreptate.

Nu pretindem vreo inspiraţie divină dincolo de ceea ce poate fi găsit în toate minţile umane. Gândurile noastre reflectă analizele asupra problemelor cu care se confruntă omenirea în aceşti zori ai erei atomice. Ele descriu în termeni generali unele măsuri de bază ce trebuie luate pentru a stabili pentru omenire un echilibru de durată cu Universul.

Fiinţele umane sunt creaturi deosebite. Suntem păstori ai tuturor formelor de viaţă terestră. În această lume, noi jucăm un rol central, într-o luptă eternă dintre bine şi rău, între forţele care construiesc şi cele care distrug. Noi, oamenii, am fost dăruiţi cu o capacitate mică de cunoaştere şi acţiune – în bine sau în rău. Trebuie să ne străduim să ne facem existența mai bună, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru cei ce vin după noi. Nu trebuie să fim nepăsători la bunăstarea celorlalte fiinţe vii, ale căror destine au fost plasate în mâinile noastre.

Noi suntem agenţia majoră prin care calităţile bune şi rele ale spiritului devin actori în lumea noastră. Fără noi ar există foarte puţină dragoste, milă sau compasiune. Dar putem fi şi agenţi ai urii, cruzimii şi indiferenţei reci. Numai noi putem lucra conştient la îmbunătățirea acestei lumi imperfecte. Nu este suficient să ne lăsăm pur şi simplu purtaţi de val. Lumea raţională de mâine se va afla contra curentului…

În 1980, când au fost ridicate aceste pietre, cea mai presantă problemă a lumii era necesitatea de a controla numărul populaţiei. În secolele din urmă, tehnologiile şi combustibilii abundenți au făcut posibilă multiplicarea umanităţii dincolo de prundența pentru o dezvoltare durabilă. Acum putem prevedea epuizarea iminentă a acestor resurse de energie şi epuizarea rezervelor mondiale de multe materii prime vitale.

Controlul reproducerii noastre este necesar şi urgent. Acest lucru va necesită schimbări majore în atitudinea şi obiceiurile noastre. Din păcate, inerţia obiceiurilor umane poate fi dăunătoare. Acest lucru este valabil mai ales atunci când cei pentru care obiceiul/datina este o forţă dominantă nu sunt conștienți de nevoia de schimbare. Aproape fiecare naţiune este acum suprapopulată din punct de vedere al echilibrului cu natura. Suntem ca o flotă de bărci de salvare supraaglomerate, confruntată cu o furtună ce se apropie. În Statele Unite ne suprasolicităm serios resursele, pentru a menţine populaţia într-o stare de prosperitate. Ne distrugem terenurile agricole şi ne-am crescut periculos dependenţa de resurse externe de petrol, metale şi alte resurse non-regenerabile. Iar naţiuni precum Japonia, Olanda şi Haiti sunt chiar mai serios suprapopulate, deci într-un pericol și mai mare… În aceste împrejurări, reproducerea nu mai este o chestiune personală. Societatea trebuie să aibă o voce şi o anumită direcţie în reglementarea acestei funcţii vitale. Dorinţele cuplurilor sunt importante, dar nu supreme. Trebuie avute în vedere interesele actualei societăţi şi bunăstarea generaţiilor viitoare, creând mecanisme pentru controlul rațional al naşterilor.

Naşterile iresponsabile de copii trebuie descurajate de legi juridice şi sociale. Cuplurile care nu pot asigura un venit decent şi sprijin pentru un copil nu ar trebui să facă copii şi să fie o povară pentru societate. Aducând copii nedoriţi într-o barcă de salvare supraaglomerată este ticăloşie. Este nedrept pentru aceşti copii și dăunător pentru ceilalţi ocupanţi şi toate vieţuitoarele. Societatea nu ar trebui să încurajeze sau să subvenţioneze un astfel de comportament.

Acum există cunoștințe şi tehnici pentru reglementarea reproducerii umane. Liderii morali şi politici din întreagă lume au responsabilitatea de a le face disponibile. Acest lucru ar putea fi realizat cu o fracţiune din fondurile pe care lumea le alocă acum în scopuri militare. Deturnând fondurile în acest scop, s-ar reduce tensiunile care duc la război.

O populaţie a lumii diversă, prosperă şi în echilibru perpetuu cu resursele va fi piatra de temelie pentru o ordine mondială raţională. Oamenii de bună credință din toate naţiunile trebuie să lucreze pentru a stabili acest echilibru.

O dată cu finalizarea Ghidului de piatră din Georgia, micul nostru grup de sponsori s-a desfiinţat. Lăsăm monumentul în păstrarea în siguranţă a oamenilor din regiunea Elbert, Georgia. Dacă cuvintele înscrise sunt estompate de uzura vântului, a soarelui sau a timpului, vă cerem să le ciopliţi mai adânc. Dacă pietrele vor cădea sau vor fi doborâte de oameni cu puţină înţelegere, vă cerem să le ridicaţi din nou. Invităm toate fiinţele umane din toate naţiunile să reflecteze la mesajul nostru simplu. Într-o zi, când aceste obiective vor fi căutate de majoritatea omenirii, va putea fi înfăptuită o ordine mondială raţională pentru toţi.

Concluzie

Ghidul de piatră din Georgia este un manifest modern rozicrucian, care face apel la o schimbare drastică a modului în care este condusă lumea. Monumentul este important pentru înţelegerea forţelor care, pe ascuns, modelează lumea de azi şi de mâine. Este materializarea în piatră a legăturii dintre societăţile secrete, elita mondială şi agenda pentru o nouă ordine mondială. Împingerea spre un guvern mondial, controlul populaţiei şi conservarea mediului sunt chestiuni discutate zilnic. Era anul 1980 când a fost inaugurat ghidul de piatră. Putem noi spune azi că au fost făcute progrese importante?

Multe dintre regulile Ghidului de piatră sunt logice și de bun simț în ceea ce privește conservarea pe un termen lung a Pământului. Dar între cuvintele idealiste ale autorilor şi modul real în care aceste politici vor fi aplicate maselor – de către politicieni lacomi și avizi de putere – este o mare diferenţă. Citind printre rânduri, Ghidul de piatră le cere oamenilor renunțarea la multe libertăţi personale şi supunerea la un control guvernamental la nivelul multor probleme sociale… nemaivorbind de moartea a 92,5% din populaţie.

Și probabil nu a celor din „elită”. Este conceptul de democraţie „a oamenilor pentru oameni”, cum a fost idealizat de către părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii. O simplă iluzie, o soluţie temporară, până la introducerea guvernului mondial socialist? De ce nu au fost consultați şi cetăţenii lumii în mod democratic? Pentru că e mai uşor pentru elite fabricarea consimțământului prin intermediul mass-mediei? Se prea poate să nu funcţioneze pentru toată lumea…

sursa: frumoasaverde.blogspot.ro

HALUCINANT. Salate de icre colorate cu extract de gândaci Ce ”surprize” conțin salatele de icre

Asociația Pro Consumatori atrage atenția asupra salatelor de icre din comerț care conțin o serie de conservanți printre care E-120 (carminul) un colorant roșu strălucitor produs dintr-o specie de gândac din America de Sus.

Carminul nu este recomandat în alimentația copiilor pentru că poate produce hiperactivitate și deficiențe de concentrare, dar și astm, alergii sau rinite.

Asociația Pro Consumatori (APC) a realizat un studiu privind conținutul salatelor de icre care se găsesc pe piața din România, realizat de către o echipă de experți ai APC, concluziile fiind îngrijorătoare:

80% din produsele analizate conțin conservanți.
69% din sortimentele analizate conțin acid citric.
52% din sortimentele analizate conțin agenți de îngroșare.
52% din produsele analizate conţin între 5 şi 7 aditivi alimentari.
32% din sortimentele analizate conțin carmin.
La 49% dintre sortimentele analizate conținutul de icre variază între 6% și 11%. 55% dintre sortimentele analizate conțin icre tarama (amestec de icre de calitate inferioară de la diferite specii de pești)
Studiul face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”.
Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse cu o încărcătură chimică mare şi care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Pentru realizarea studiului APC a achiziționat, în prima decadă a lunii februarie anul curent, 51 de sortimente de salate de icre fabricate de către următorii producători: Negro 2000, Doripesco, Ocean Fish, Pescado Grup (Salmaris și Bonito), Peștisorul de Aur, Delta Fish Distribution 2003, Mega Image (Gusturi Românești, 365), Auchan, Carrefour și Cora.

sursa: vocea.biz

Procedura medicala VITALA despre care pacientii români habar nu au, desi este recomandata prin ordin de ministru de 11 ani! Doar cinci români au trecut prin aceasta procedura

În plina criza de sânge în spitale, o procedura simpla este relativ necunoscuta în România: autotransfuzia. Doar cinci români au apelat la aceasta procedura. Si asta nu pentru ca nu ar fi fost mai multi amatori, ci pentru ca oamenii pur si simplu nu stiu de existenta ei, informeaza Digi 24.

Autotrasfuzia e o necunoscuta printre pacientii din România, chiar daca este o procedura recomandata de 11 ani prin ordin de ministru: „Transfuzia autologa reprezinta o procedura transfuzionala rezervata interventiilor chirurgicale programate si consta în prelevarea uneia sau mai multor unitati de sânge, plachete sau plasma, unitati care vor fi înapoiate numai pacientului caruia i s-a facut prelevarea”.

Acelasi ordin precizeaza ca „decizia definitiva de a include un pacient în programul de prelevare preoperatorie apartine medicului care prescrie transfuzia autologa, dupa efectuarea unui bilant clinic si biologic al pacientului”.

Pe de alta parte, doctorii care nu recomanda procedura nu pot fi sanctionati. „Ministrul Sanatatii le si spune ce trebuie sa faca si cum trebuie sa faca. Numai ca ei nu fac. Medicii prescriptori, medicii din spitale”, spune Andy Rosin, de la Institutul National de Transfuzie Sanguina.

Doar cinci români au trecut prin aceasta procedura. Asa ca numarul pacientilor care ajung sa doneze sânge pentru ei însisi este aproape de 0. „Foarte putine. De ordinul unitatilor, nici macar zecilor si, din pacate, operatiile, repet doar protezele de sold, la care m-am referit, sunt de ordinul miilor”, spune Andy Rosin.

La nivel national, din totalul interventiilor chirurgicale, aproape 20% sunt operatii programate, care s-ar putea preta la autotrasfuzie.

sursa: infoalert.ro

SUNTEM OTRAVITI. Tu știi ce porcării conțin pufuletii? Vezi substantele continute pentru fiecare producator

59% din produsele analizate conţin o cantitate mai mare de 5 grame acizi graşi saturaţi, astfel de produse nu sunt recomandate copiilor!
38% din produsele analizate conțin între 1 şi 8 aditivi alimentari!
38% din produsele analizate conţin arome sintetice!
34% din produsele analizate conţin sare iodată!
31% din produsele analizate conţin între 2 grame de sare şi 3 grame de sare per 100 grame produs!
22% din produsele analizate conţin potenţiatori de gust şi aromă!
22% din produsele analizate conţin extract de drojdie!
Conținutul de caşcaval pudră variază între 0,1% și 0,5%!

Studiul privind calitatea pufuleţilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse cu o încărcătură chimică mare şi care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în ultima decadă a lunii februarie anul curent, 32 de sortimente de pufuleţi fabricate/distribuite de către următorii producători: Intersnack Poland, SC Intersnack Romania SRL, SC Matias SRL, SC Best Food Prod SRL, SC Star Foods E.M. SRL, SC Phoenixy SRL, SC Profi Rom Food SRL, Mega Image (Gusturi Românești, 365), Kaufland și Cora.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
3. Analiza informațiilor nutriționale.
4. Realizarea unor topuri din produsele analizate

Ingredientele regăsite în compoziția sortimentelor de pufuleţi analizate sunt următoarele: făină de porumb, mălai grişat, griș din porumb, făină de cartofi, făină de orez, făină de grâu, ulei de palmier, grăsime vegetală de palmier total hidrogenată, ulei de floarea soarelui, ulei de rapiţă, zahăr, sirop de glucoză, dextroză, maltodextrină, pesmet, pătrunjel, busuioc, ceapă pudră, usturoi pudră, proteină vegetală hidrolizată, proteină din lapte, zer dulce praf, extract de zer, lapte praf degresat, lactoză, caşcaval pudră, praf de brânză, sare de masă, sare iodată, arahide, pastă de alune, roşii pudră, extract de drojdie, paprica, condimente, extract de rozmarin, piper alb şi cayenne. Cu privire la ingredientele de mai sus, experţii APC au formulat următoarele concluzii:

La numai 22% dintre sortimentele analizate se menționează conținutul de făină de porumb, acesta variază între 57% și 71%. La numai 9% dintre sortimentele analizate se menţionează conținutul de ulei de floarea soarelui, acesta variază între 22% și 40%.
22% din produsele analizate conţin extract de drojdie.
Conținutul de ceapă pudră variază între 0,8% și 4%.
Conținutul de brânză praf variază între 1% și 6%.
Conținutul de caşcaval pudră variază între 0,1% și 0,5%.
Conținutul de pătrunjel variază între 0,13% și 0,14%.

Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

În cele 32 de produse analizate s-au identificat 15 tipuri de aditivi alimentari, după cum urmează: monoglutamat de sodiu, 5-ribonucleotide disodice, inozinat disodic, guanilat disodic, curcumina, anato, lecitină de soia, acid malic, extract de boia de ardei, carbonat de calciu, mono şi digliceride ale acizilor graşi, acetaţi de sodiu, acid lactic, lactat de calciu şi acid citric. În sortimentele analizate s-au identificat şi o serie de arome artificiale, cum ar fi: aromă de pizza, aromă de bacon, aromă de ciuperci, aromă de paprica şi aromă de fum. Aromele sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
În ceea ce privește prezenţa aditivilor si aromelor sintetice în produsele analizate, situația se prezintă astfel:

 

38% din produsele analizate conțin între 1 şi 8 aditivi alimentari;
38% din produsele analizate conţin arome sintetice;
22% din produsele analizate conţin potenţiatori de gust şi aromă (monoglutamat de sodiu, 5-ribonucleotide disodice, inozinat disodic şi guanilat disodic);
9% din produsele analizate conţin acid citric.

Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 175 kcal și 542 kcal. În conformitate cu Ordinul nr 1563/2008 emis de Ministerul Sănătăţii, copiilor nu le sunt recomandate produsele cu peste 300 kcal per unitatea de vânzare.
Cantitatea de lipide per 100 grame produs variază între 9,1 grame și 35 grame, iar cantitatea de acizi grași saturați per 100 grame produs variază între 2,3 grame și 20,4 grame. 59% din produsele analizate conţin o cantitate mai mare de 5 grame acizi graşi saturaţi, în conformitate cu Ordinul nr 1563/2008 emis de Ministerul Sănătăţii. Astfel de produse nu sunt recomandate copiilor.
Numeroase studii realizate de instituții medicale și universități de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.
Cantitatea de carbohidrati per 100 grame produs variază între 46 grame şi 80,8 grame, iar cantitatea de zaharuri per 100 grame produs variază între 0,6 grame şi 45,6 grame. 9% din produsele analizate conţin o cantitate de zaharuri de peste 15 grame per 100 grame produs, adică între 24,7 grame zahăr şi 45,6 grame zahăr per 100 grame produs, în conformitate cu Ordinul nr 1563/2008 emis de Ministerul Sănătăţii. Astfel de produse nu sunt recomandate copiilor.
Cantitatea de fibre per 100 grame produs variază între 1 gram şi 5,7 grame.
Cantitatea de proteine per 100 grame produs variază între 3,1 grame și 17 grame.
Cantitatea de sare per 100 grame produs variază între 0,18 grame și 3 grame. 31% din produsele analizate conţin între 2 grame de sare şi 3 grame de sare per 100 grame produs.
44% din produsele analizate conţin peste 1,5 grame de sare per 100 grame produs, în conformitate cu Ordinul nr 1563/2008 emis de Ministerul Sănătăţii. Astfel de produse nu sunt recomandate copiilor.
34% din produsele analizate conţin sare iodată. Din păcate, unii producători nu s-au informat în legătură cu modificările legislative aferente folosirii sării iodate. De la 1 mai 2004 a intrat în vigoare modificarea HG nr. 568/2002 în privința eliminării obligativității folosirii sării iodate din hrana animalelor şi din industria alimentară, cu o singură excepție, și anume folosirea acesteia numai la fabricarea pâinii. O nouă modificare a acestui act normativ în privința folosirii sării iodate s-a realizat în anul 2006, când a devenit obligatorie și la fabricarea produselor de panificație. În prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obligatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor. În sarea iodată pe lângă iod se mai adaugă şi ferocianură de potasiu – E536 – un agent antiaglomerant. La peste 100 grade celsius ferocianura de potasiu se descompune în cianură de potasiu și clorură de fier, fapt ce provoacă reducerea transportului de oxigen către sânge, dificultăți în respirație, dureri de cap și amețeli.

4. Realizarea unor topuri din produsele analizate

Pentru a veni în sprijinul consumatorilor am considerat util realizarea unor topuri.
Top 5 mărci de pufuleti, în funcție de numărul de aditivi alimentari:

Star – Pufuleţi cu caşcaval, conţine 8 aditivi alimentari;
Star- Snacks din făină de porumb cu aromă de ardei chili dulce, conţine 5 aditivi alimentari;
Gusto – Pufuleţi cu surprize, conţine 4 aditivi alimentari;
Star – Pufuleţi pizza, conţine 3 aditivi alimentari;
Chio – Snack din porumb cu gust de arahide, respectiv Pufuleţi cu caşcaval, conţin fiecare câte 2 aditivi alimentari.

Top 5 mărci de pufuleţi după conţinutul de sare per 100 grame produs:

Kaufland Classic – Snack din porumb cu aromă de ceapă, conţine 3 grame de sare;
Star – Pufuleţi săltăreţi, conţine 2,6 grame de sare;
Star – Pufuleţi pizza, conţine 2,5 grame sare; Kaufland Classic – Snack din porumb cu aromă de brânză, conţine 2,5 grame de sare;
Chio – Pufuleţi cu sare, conţine 2,2 grame de sare;
Lotto Classic – Snack din porumb cu gust de brânză, conţine 2 grame de sare; Gusto – Pufuleţi cu caşcaval, conţin 2 grame de sare.

Top 5 mărci de pufuleţi după conţinutul de acizi graşi saturaţi per 100 grame produs:

Gusto – Pufuleţi cu înveliş de cacao. Snacksuri din mălai extrudat cu 80% înveliş de cacao, conţine 20,4 grame de acizi graşi saturaţi; Gusto – Pufuleţi cu cacao cu zmeură, conţine 20,4 grame de acizi graşi saturaţi;
Gusto – Pufuleţi cu surprize, conţine 15 grame acizi graşi saturaţi;
Gusto – Pufuleţi cu caşcaval, conţine 14,4 grame acizi graşi saturaţi;
Star – Snacks din făină de porumb cu aromă de ardei chili dulce, conţine 14 grame acizi graşi saturaţi; Star – Pufuleţi cu caşcaval, conţine 14 grame de acizi graşi saturaţi;
Mega Image (365) – Snacks din mălai grişat cu brânză, conţine 13,6 grame de acizi graşi saturaţi.

„Pufuleţii constituie una din gustările cele mai apreciate de către copii, dar, din păcate, foarte puţini părinţi cunosc faptul că există sortimente de pufuleţi cu o încărcătură chimică foarte mare, constituită din potenţiatori de gust şi arome, coloranţi, acidifianţi, emulsifianţi şi arome sintetice. Pufuleţii sunt produse hipercalorice, cu un conţinut ridicat de grăsimi saturate şi sare, fapt care nu-i recomandă să facă parte din alimentaţia copiilor, a femeilor însărcinate şi a celor care suferă de boli cardiovasculare, renale şi sindrom metabolic.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

„Am crescut mâncând pufuleţi. Îi recunoaştem după gust, miros şi aspect. Sunt ieftini şi la îndemână, cum nu ar trebui să fie alimentele care nu ne fac bine. În parc, copiii de toate vârstele mănâncă pufuleţi, chipsuri sau ceva crocant, uneori pe lângă câteva bucăţele dintr-un fruct. Au o cantitate mare de sare şi conţin ingrediente de slabă calitate. Să le luăm pe rând: mai întâi mălaiul, rezultat din expandarea mălaiului grişat, ceea ce duce la modificări ale amidonului. Apoi cantitatea mare de sare şi uleiul vegetal aditivat ca şi la maşini, fac din acest aliment unul caloric raportat la conţinutul în nutrienţi, care practic nu există. Să nu uităm coloranţii artificiali, care pot duce la manifestări alergice, declanşând la copiii sensibili astm, rinită alergică sau urticarie. Totodată, consumul excesiv de pufuleţi poate afecta dezvoltarea cognitivă a copilului, îl agită şi îi poate afecta percepţiile şi comportamentul. Dragii mei, nu mâncaţi numai de plăcerea gustului, care este oricum pervertit de amelioratorii de gust cu care deja ne-am obişnuit sau doar ca sa “umpleţi maţul”, cum se spune în popor, mâncați ca să vă hrăniţi cu nutrienţi. Dacă vom continua aşa, copiii nostri nu vor mai recunoaşte gustul salatei, ţelinei sau a spanacului, ci vor căuta gusturile contrafacute cu care s-au obişnuit în copilărie. În calitate de părinţi suntem responsabili mai întâi de toate de educaţia copiilor nostri, iar sănătatea porneşte de la obişnuinţe şi educaţie. Există soluţii alternative pentru pufuleţi, respectiv chipsuri din spanac, biscuiţi din ovăz, fructe sărace în zahăr (kiwi, ananas, fructe de pădure, măr verde) sau sâmburi (nuci, migdale, fistic, dar in cantitati mici) etc.” Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al “Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al “Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al “Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).

„Nu mă aflu în postura de a recomanda consumul pufuleţilor sau snacksurilor din făină de cereale, întrucât ingestia acestor alimente procesate nu face decât să crească şi mai mult nivelul culturilor fungice din intestin, instaurând în cele din urmă şi un nivel ridicat al permeabilităţii intestinale.
Acest fenomen este asociat cu declanşarea multor probleme de sănătate în rândul celor infectaţi cu Candida, simptomatologia rezultată fiind extrem de complexă. Afecţiunile cronice precum dermatitele, alergiile, intoleranţele alimentare, diabetul sau bolile inflamatorii intestinale se acutizează în stadiul existenţei unui exces de culturi fungice în intestin, iar ingredientele conţinute în pufuleţi sau în celelalte produse alimentare de acest gen nu reprezintă decât combustibilul perfect care încurajează şi mai mult proliferarea fungilor.
În plus, fungii eliberează în organism câteva sute de tipuri de toxine, dar şi etanol pur (alcool), destabilizând şi mai mult organismul. Analizând structura compoziţiei pufuleţilor, sesizez destul de clar că aceste produse nu conţin micronutrienţi sănătoşi precum vitaminele, mineralele, enzimele, antioxidanţii sau acizii graşi esenţiali anti-inflamatori care să întreţină cu adevărat viaţa în interiorul nostru, ci mai degrabă un complex de macronutrienţi
pro-inflamatori. De regulă, majoritatea pufuleţilor de pe piaţa noastră conţin clasica făină de porumb, lipsită de majoritatea vitaminelor B; în plus, consumul acestor carbohidraţi rafinaţi va creşte instantaneu şi indicele glicemic, alimentând inflamaţia în organism şi ajungând să stimuleze şi mai mult senzaţia de foame. În aceste situaţii, organismul cere mâncare, iar în viziunea mea, pufuleţii nu sunt asociaţi cu mâncarea. Sunt doar un mix de făină, sare şi de uleiuri vegetale inflamatoare şi alte ingrediente nocive, dar nimic în plus. În primul rând, nu avem nicio certitudine că aceste cereale nu ar fi modificate genetic.
În plus, excesul sodiului va destabiliza echilibrul electrolitic al organismului, în timp ce uleiurile vegetale rafinate, potenţiatorii de arome, diversele proteine animale sau vegetale hidrolizate, zahărul şi pesmetul vor săpa şi mai adânc în interiorul organismului, alimentând inflamaţia intestinală.
Nu trebuie să uităm că în zona tractului digestiv se regăsesc aprox. 90% din celulele noastre imunitare şi atât timp cât această zonă este perturbată, nu putem pune în discuţie sănătatea reală a unei persoane.
Copiii suferinzi de afecţiuni intestinale vor avea mari probleme după ingestia acestor produse, însă în această categorie îi includ şi pe cei suferinzi de afecţiunile DAI (dermatită atopică-alergii-intoleranţe alimentare). Consumul acestor carbohidraţi rafinaţi va crea un cerc vicios din care un copil poate ieşi cu greu, întrucât aportul unei porţii de pufuleţi se poate transforma uşor într-un bombardament toxic de lungă durată, menit să pericliteze buna funcţionare a organismului.
Copiii suferinzi de tulburări hiperkinetice cu deficit de atenţie sunt primii afectaţi în urma consumului de pufuleţi, iar eliminarea acestor alimente procesate va ameliora în mod vizibil şi simptomatologia acestor afecţiuni. Cu siguranţă că ar fi de preferat consumul seminţelor de dovleac, al seminţelor de floarea-soarelui sau al batoanelor raw-vegane în detrimentul pufuleţilor.
În aceste situaţii, fibrele şi nutrienţii regăsiţi în aceste snacksuri vii vor aduce cu siguranţă echilibrul psihosomatic al copilului, dar şi sănătatea lui.
Este suficient să testezi cu adevărat puterea vindecătoare a alimentelor vii, doar acestea din urmă sunt şi cele mai eficiente medicamente.
„Food is the only medicine”, o voi demonstra de fiecare dată când va fi nevoie….” Nutriţionist Dumitru Balan, www.vindecadai.ro.

sursa: observator.ro

„Brânza de cauciuc din ulei de palmier”, ultimul experiment social pe stomacul românilor! De la sapun, la brânza!

Așa cum vinul se mai poate face uneori și din struguri, la fel si brânza pe care o mănâncă românii se mai face și din lapte, dar mai rar și numai de către țărani.

Vorbim de un experiment social interesant, perfect legal, în care industria agroalimentară mondială ne obișnuiește de ani buni cu alimente făcute parțial sau total cu înlocuitori.

Cum experimentul cu înlocuirea de substanțe naturale din sucuri a reușit și astăzi bem sucuri carbogazoase în care doar apa mai este naturală, restul componentelor fiind artificiale, s-a trecut la faze experimentale mai evoluate… la nivel de brânză, carne etc…

Care este oare miza acestui experiment? Evident o miză financiară și astăzi vom analiza cazul brânzei cauciuc din lapte de palmier. În România noastră frumoasă se comercializează anual circa 30 000 de tone de cașcaval și aproximativ 50 000 t de telemea.

O mică parte din brânză provine de la țărani și este realizată din lapte, dar cea mai mare parte provine din industria agroalimentară mondială și aici apare problema.

Industria agroalimentară (cu mici excepții) a început acest experiment social de mulți ani, experiment social în cadrul legii, lege care permite realizarea de produse asemănătoare vizual cu brânza și cașcavalul dar care sunt realizate total sau parțial din uleiuri vegetale de soia și în special de palmier.

Motivația pentru care industria face acest joc este una financiară și tehnică. O brânză telemea din ulei vegetal poate sta luni și ani de zile în raft fără să se strice, în timp ce o telemea din lapte după câteva săptămâni își schimbă aspectul comercial. Din punct de vedere financiar uleiul vegetal și în special uleiul de palmier se obțin la prețuri așa de joase încât constituie o mană cerească pentru industria agroalimentară a laptelui.

Ca să faci brânză din lapte ai nevoie de mult lapte și brânza ar avea un preț corect, evident mai ridicat decât prețul brânzei din uelei vegetal (1 kilogram de brânză telemea = 7 kilograme de lapte, 1 kilogram de caș = 9 kilograme de lapte, 1 kilogram de cașcaval = 12 kilograme de lapte, 1 kilogram de iaurt = 1 kilogram de lapte, 1 kilogram de unt = 22,50 kilograme lapte, un kilogram de smântână = 26,3 kilograme de lapte).

Iată ce spun despre acest experiment social la scară planetară câțiva oameni de bine care au înțeles șmecheria legală cu brânza de palmier:

„Din sărăcie și lipsă de informare, românii cumpără mai ales telemeaua ieftină, care e făcută cu uleiuri vegetale. În schimb, micii producători români din zone cu tradiție ca Bucovina, ori Satu Mare, sunt în pragul falimentului, pentru că nu pot concura la preţ cu această telemea falsă”, a declarat, pentru EVZ, Claudiu Frânc, președintele FCBR (Federația Crescătorilor de Bovine din România).

„Este vorba de un ulei de palmier hidrogenat care din punct de vedere nutrițional diferă drastic față de uleiul de palmier nehidrogenat. Practic, este o margarină de generația întâi. Conține acizi grași care duc la apariția bolilor cardio­vasculare și a unor forme de cancer”, ne spune prof. Dr. GHEORGHE MENCINICOPSCHI, ­specialist în nutriție.

„În raionul de lactate ar trebui separate cele care conțin 100% lapte și cele care au alte ingrediente, astfel încât consumatorul să fie corect informat. Găsim la raion brânză cauciucată, făcută din uleiuri și margarină”, mai spune Claudiu Frânc.

„La unt, cam jumătate din grăsimea declarată este lactată, iar cealaltă jumătate este substituită de grăsime vegetală. La brânză, 100% este substituită. Sunt multe probe în care grăsimea declarată lactată este vegetală”, spune Anca Gavril, director laborator analize.

„Deși TVA-ul este de 20% (problema persistă de mulți ani) pentru toate produsele, cum vă explicați că se găsesc în magazine brânzeturi de proveniență incertă care se vând cu prețul de 10 lei sau chiar mai puțin?! În mod cert acel produs conține orice altceva numai lapte nu. În condițiile în care pentru 1 kilogram de cașcaval este nevoie de 5,5-5,6 kilograme de lapte crud, care trebuie colectat, procesat și la care se aplică și TVA, un astfel de produs nu poate ajunge pe rafturile marilor retaileri la acest preț ridicol de doar câțiva lei”, spune de asemenea Claudiu Frânc.

„Produsele lactate ce conțin grăsimi vegetale sunt dăunătoare sănătății, motiv pentru care ar trebui etichetate la fel ca pachetele de țigări” spune ministrul bulgar al Agriculturii, Miroslav Naydenov la forumul Clean Food, citat de Novinite. Cum o mare parte din brânza din ulei de palmier din România vine pe filieră bulgărească am pus și o fotografie cu brânzeturi bulgărești în capul articolului.

„Problema grăsimilor hidrogenate este că, asemeni unturii, sunt puternic aterogene. Ele au efecte grave asupra vaselor de sânge”, susține dr. Gheorghe Mencinicopschi.

De la săpun la brânză!

De ce să faci brânză din ulei de palmier?

Pentru ca este cel mai ieftin, cel mai productiv și evident cel mai chimizat ca producție, ulei din lume!

Pentru a obține 10 tone de grăsime e nevoie de 1,2 hectare de palmieri, 6 hectare de rapiță sau floarea soarelui si 8 hectare de măslini.

Dacă ar trebui sa asiguram rația calorica a 100 persoane timp de un an, am avea nevoie de un singur hectar cu palmieri comparativ cu 3 hectare de porumb, 5 de grâu, 6 de rapiță, 8 hectare de iarbă.

Așa s-a reușit la nivelul Pacificului înlocuirea completă a pădurii tropicale cu plantații industriale extrem de chimizate de palmieri, ceea ce înseamnă o adevărată catastrofa ecologică.

Istoria poveștii cu uleiul de palmier se pare că are în spate o întâlnire discretă între plantatorii malaezieni de palmieri și chimiștii occidentali, întâlnire ce a deschis era margarinei.

Pe la mijlocul secolului trecut industria săpunului și a detergenților s-a transformat în industrie alimentară iar produsul creat a fost margarina, din simplu motiv că tehnologia de fabricație este aceeași!

De la „Poftă Bună” la „Noroc Bun”

Cum putem oare noi românii să recunoaștem o brânză din lapte față de o brânză din ulei vegetal? Foarte simplu, datorită prețului de vânzare!

Dacă vreți brânză telemea din lapte prețul de vânzare trebuie să fie de minim 25-30 de lei/kg iar la cașcaval minim 45 de lei și să provină de la țărani pe cât posibil.

Sub acest preț, sunteți bieți cobai în acest experiment de inginerie socială și vă recomand să aveți un stomac rezistent… la cauciuc!

Iar în loc de „ Poftă Bună ” astăzi când vă așezați la masă cu familia, am să vă urez dragi români „ Noroc Bun” ca la mină, unde știi când intri dar nu știi dacă mai ieși !

Biet popor, sărac la buzunar și la minte uneori, știi tu oare câte te mai așteaptă?

Avram Fițiu, http://www.avramfitiu.ro/

Dacă iubeşti pe cineva, dar te minte și te înșală, iar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta? Răspunsul uluitor oferit de un preot

Dacă omul iubit te minte și nu îți este credincios, iar încercările tale de a-l aduce pe drumul cel bun au dat greș, este bine să-l părăsești? Răspunsul oferit la această întrebare de părintele Teofil Paraian i-a uimit pe credincioși.

„Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe… Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot.

Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire. În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie. Eu nu mă simt bine când aud pe cineva: „Am fost prieten, dar nu mai sunt prieten… am pierdut o prietenie. ”Şi eu am pierdut prietenii, dar nu din pricina mea…sau cel puţin am conştiinţa că eu nu am făcut ceva ca să se piardă prieteniile. Eu mi-am făcut partea mea, mai departe pentru cealaltă parte a vieţii, şi pentru toată vremea. Orice prieten pe care l-am avut poate să se întâlnească cu mine ca prieten, pentru că eu îmi fac partea mea. Aşa şi-n chestia aceasta: dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel”, a declarat părintele potrivit ortodoxia.me.

Comuna din România care s-a vândut aproape în întregime străinilor! Localnicii sunt disperați că străinii nu oferă locuri de muncă

De la o paranoia generală legată se vânzarea terenurilor către străini s-a ajuns la o realitate care a devenit tot mai amară și greu de înghițit pentru noi.

Un exemplu clar al vânzării celor mai fertile terenuri către alții din afară este chiar comuna Gura Padinii din județul Olt, unde din cele 4.000 de hectare, cât are localitatea, aproape toate aparțin unor firme din străinătate. Ba din Spania, ba din Italia sau chiar din Ungaria, companiile au luat aproape tot din ceea ce se putea lua.

Puținii localnici care mai au teren acolo țin cu dinții de el, în speranța că vor avea ce să lase moștenire copiilor și nepoților. Dar tinerii nu sunt interesați de așa ceva, pentru că mulți au plecat afară, la muncă, iar bătrânii nu fac decât să amâne inevitabilul.

„Deși profită cât se poate de mult de pe urma acestor terenuri, nu prea au făcut locuri de muncă pentru localnici. Ei fiind foarte bine dezvoltați lucrează totul mecanizat și pentru comuna Gura Padinii nu s-au creat decât maximum 10 locuri de muncă”, a declarat viceprimarul comunei, Florian Popa.

Șomajul se află la el acasă aici și este în concubinaj cu traiul de subzistență, pentru că oamenii din localitate mai supraviețuiesc din pensii, câteva locuri de muncă și ce mai trimit tinerii care au luat calea străinătății. În localitate mai există locuri de muncă, dar cât să le numeri pe degetele de la ambele mâini, asta în condițiile în care ai câteva degete tăiate.

Există un bar, o sală de nunți și un parc de agrement, unde localnicii au și o piscină. Cam acestea sunt locurile de muncă din comună. Pe lângă acestea, mai sunt câteva care aparțin străinilor.

Și pentru că se află într-o zonă a Dunării, unde cândva exista balta Poteru, Dumnezeu le-a dat norocul, dar nu li l-a și băgat în traistă. În perioada 2005-2006, după ploile care au făcut ravagii în întreaga țară, nivelul apei a crescut din nou foarte mult, iar balta care odată dispăruse a reapărut cu un potențial de pește înzecit.

„Pe atunci, un om care avea o undiță putea să prindă într-o singură zi 40-50 de kilograme de pește, iar unul profesionist cred că ar fi ajuns la o tonă. Peștele apărut peste noapte a creat oportunitatea de noi locuri de muncă, dar nu a durat prea mult”, spune viceprimarul.
Potrivit lui, s-a creat o breșă la baltă, în dreptul orașului Corabia, și totul s-a dus. „Noi nu credeam că o asemenea baltă se poate deseca așa repede, pentru că, dacă se păstra aceasta, România ar fi fost alimentată cu pește în procent de 25% din capacitatea de consum”, spune Florian Popa.

Așa că, din anumite interese, românii au ratat ocazia de a mânca și pește sănătos, de o calitate ridicată, provenit din propria țară.

Sursa: libertatea.ro