Ce premii pot câștiga șoferii care se înscriu la mega-concursul organizat de Poliția Română?

Așa cum vă anunțam într-un articol anterior, Poliția Română organizează un concurs destinat șoferilor care, pe parcursul anului 2019, au condus corect și nu au primit nicio sancțiune contravențională.

Poliția Rutieră Română a demarat un concurs care își propune drept scop scăderea numărului accidentelor rutiere prin stimularea șoferilor să respecte codul rutier și să adopte un comportament preventiv la volan. Astfel, șoferii care nu au înregistrat abateri rutiere anul trecut se pot înscrie la concurs, accesând acest LINK. Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Premiile constau în vouchere de combustibil, vouchere la restaurant sau cursuri gratuite de conducere defensivă. Perioada de înscriere la concurs este 20 mai – 20 iunie 2020.
„Ai condus regulamentar pe durata întregului an 2019? Asociația Green Road și Poliția Română apreciază conduita ta preventivă și te invită la campania „Șoferi de nota 10!” – ediția a III-a. Te înscrii cu datele personale în perioada 20 mai – 20 iunie și poți să câștigi un plin gratis, o cină la Hard Rock Cafe sau un curs de conducere defensivă la Academia Titi Aur «Șoferi de nota 10!» este campania anuală de premiere a șoferilor care nu au avut abateri rutiere și a luat naștere ca răspuns la nevoia tot mai acută de prevenție și șoferi disciplinați în trafic, scopul fiind reducerea numărului accidentelor rutiere în România”, au transmis organizatorii concursului.
„Noi propunem o abordare diferită, prin stimularea comportamentelor corecte la volan, în detrimentul amendării celor greșite. Ne dorim ca prin această campanie să aducem valoare adăugată eforturilor pentru îmbunătățirea siguranței rutiere în România, iar premiile să motiveze tot mai mulți șoferi să adopte un comportament preventiv la volan”, se mai arată în comunicatul transmis pentru organizarea acestui concurs.
La campania „Șoferi de nota 10!” pot participa toate persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
• să fie persoane fizice cu reședința în România;
• să fi deținut permis eliberat de autoritățile române pe întreaga perioadă a anului 2019;
• să nu fi avut abateri rutiere în anul 2019.

„Ne facem serviciul în SICRIE PE 4 ROȚI”: acuzațiile unei polițiste accidentate

Au trecut trei ani de când o agentă de Poliție din cadrul municipiului Pașcani a fost aproape de a-și pierde viața în urma unui accident rutier. Femeia spune că mașinile pe care  polițiștii le au în dotare sunt foarte nesigure („sicrie pe patru roți” – după cum le-a numit într-o postare pe Facebook).
Problema este că, și după atâta timp, cei mai mulți dintre polițiștii cu grade inferioare trebuie să își desfășoare misiunile în aceleași mașini care nu pot ține pasul cu cele ale infractorilor!

 

Andrada Voicu, agent de poliție în municipiul Pașcani (județul Iași), a fost implicată pe 3 aprilie 2018 într-un accident rutier grav. Aceasta se afla în misiune, într-o autospecială Dacia Solenza, alături de un coleg de muncă. Cei doi porniseră în căutarea unei minore dispărute și, pe DN 28A Târgu Frumos – Pașcani, șoferul mașinii de poliție a efectuat o depășire pe un segment de drum unde această manevră era interzisă. IPJ Iași susține că semnalele vizuale și acustice erau în funcțiune. Autospeciala a fost lovită frontal de un autoturism care circula regulamentar pe sensul opus.
Andrada Voicu a fost spitalizată urgent cu hemoragii la cap, hemoragii abdominale și cu oase rupte. Când tatăl său a primit vestea accidentului rutier, a suferit un infarct care, în cele din urmă, l-a răpus.

Ulterior, femeia a postat pe pagina de Facebook un mesaj, care vedem că nu și-a găsit ecoul nici după trei ani de la acel moment. De aceea, invităm șefimea din Poliția Română să îl recitească.

„Mașinile morții. Cu astfel de autoturisme sunt trimiși unii polițiști la evenimente. Neinscripționate, cu semnale luminoase/acustice neomologate. În timp ce pe pagina oficială a Poliției Române se postează în fiecare zi fotografii cu domnișoare care au buzele uuuun pic mai mici decât colacul de la wc, cu dinți perfect aliniați si zâmbete mișto, cu autoturisme noi si sclipitoare, noi ne pierdem dinții, picioarele, viețile, de parcă la începutul școlii de poliție am semnat contract cu moartea, nu cu instituția în sine.
Cui îi pasă de faptul că stăm internați la ATI cu fracturi deschise, cu dureri sfâșietoare, cu hemoragii cerebrale, rugându-ne pentru viețile noastre și așteptând să treacă perioada critică, pentru a ști sigur că vom scăpa cu viață? Cui îi pasă că tata a murit după ce a auzit de accidentul meu? Nimănui. Toți cei «mari» care ne-au asigurat de sprijinul lor ne-au întors spatele și ne-au lăsat amanet. Nu ne mai întreabă nimeni dacă suntem/vom mai fi oameni normali, sau dacă am rămas cu sechele. Nu îi pasă nimănui că cel puțin un an din viețile noastre ne va fi furat de spitalizări, operații și recuperare.
Domnilor/doamnelor care ne conduceți, îl mai țineți minte pe colegul nostru de la Suceava, care a fost injunghiat de zeci de ori? Dar pe ceilalți colegi care au murit cu zile? Căci noi ne aducem aminte și aprindem lumânări pentru ei. Ați vuit în toată țara, că veți face, că veti drege, că ne veți ajuta cu legi care să ne protejeze, că vom avea dotări și mașini care să ne ofere siguranță. Ați făcut căcatul praf. Situația e aceeași în fiecare zi.
Domnilor/doamnelor care ne conduceți, dumneavoastră aveți impresia că cerem prea mult?
Eu sunt de părere că îmi cer doar dreptul la viață. Că nu trebuie să ne facem serviciul în sicrie pe 4 roți.
Nu vreau să mor la serviciu din cauza incompetenței unora. Mai am o viață lungă (sper eu) în față și vreau să mi-o trăiesc decent si frumos. Nu cu frica de-a urca într-o cocină cu pretenție de mașină. Îmi doresc din tot sufletul să existe karma, iar celor vinovați de situația in care ne aflăm noi, «talibanii» din stradă (așa cum ne numea un superior), să li se intoarcă. Eventual, să le iasă pe ochi.
Iar celor care se bucură atunci când află despre faptul ca polițiștii mor cu zile, le doresc sănătate. Că-i mai bună decât toate”.

Senzațional! Un șofer A ÎNTREBAT POLIȚIA DACĂ ARE VOIE SĂ CLAXONEZE DUPĂ FETE

Unii dintre șoferi pun multe întrebări ciudate și se consideră mereu nedreptățiți. Mai ales dacă au fost amendați! Dar până a ajunge să întrebi Poliția pe Facebook dacă ai voie să claxonezi după fete e cale lungă. Culmea e că, în cazul de față, oamenii legii chiar i-au răspuns buclucașului șofer!

Polițiștii i-au răspuns pe Facebook unui șofer care a întrebat de ce a fost amendat după ce a claxonat o fată care îi plăcea. Bărbatul și-a expus situația pe pagina Poliției: „Eram la semafor și am claxonat o fată care traversa. Las și eu întrebările astea aici, poate mă lămuriți voi:
1.De ce am primit amenda aceasta penibilă?
2.Ce lege încalc eu că îmi place o fată mare?
3.Cum vă dați seama cine claxonează că erau mai multe mașini?
Știu că nu o să răspundeți că nu aveți ce și oricum nu înțelegeți. Lăsați, bă oamenii să-și facă treaba”.

Neașteptat a fost că polițiștii i-au dat respectivului șofer un răspuns, pe care l-a văzut toată lumea:

„Ați fost amendat pentru că ați claxonat, nefiind într-o situație de evitare a unui pericol imediat. Mai e penibilă amenda?
Că vă place o fată, nu încălcați nicio lege și este numai problema dumneavoastră. Pe noi nu ne interesează, pe ea nici atât… și dacă nu interesează pe nimeni, de ce claxonați? Doar ca să vedem cum arată un bărbat refuzat?
Când cineva claxonează din același motiv ca al dumneavoastră, ne dăm seama după mai multe indicii. Unul ar fi jantele strâmbe. Pe viitor, vă sfătuim să fiți atent la gropi… chiar și atunci când mergeți pe jos!„

Bilet scris în urmă cu 70 de ani de 14 deținuți, descoperit în tencuiala Cazinoului Constanța

Cazinoul din Constanța pare să ascundă încă destule mistere. Un mesaj scris pe un bilet ce datează din perioada anilor 1950 a fost descoperit acum.

Mesajul găsit acum a fost scris pe o bucată de hârtie ruptă dintr-un sac de ciment. Acesta a fost scris de către unii dintre deţinuţii politici care au lucrat în anii 1950 la renovarea Cazinoului din Constanţa. Biletu a fost descoperit în tencuiala unei ferestre tip scoică de restauratorii clădirii monument istoric.
„Acest Cazinou este lucrat de către deţinuţii politici din anul 1951 luna 31 decembrie, condusă de arhitectul Joja Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoş Dumitru jud. Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu’ – este mesajul celor 14 dintre cei 100 de deţinuţi care au lucrat în 1950 la renovarea Cazinoului, după bombardamentele din cel de Al Doilea Război Mondial”, a informat Primăria Constanţa prin intermediul unui comunicat de presă.
„Este la fel ca atunci când găseşti în mare sau ocean câte un bileţel într-o sticlă. Vorbim despre nişte oameni care nu ştiau dacă vor mai trăi ca să iasă din închisoare. Ei au fost aduşi aici parcă spre exterminare, mulţi dintre ei nu cântăreau mai mult de 40 de kilograme când au venit aici. Nu ştiau dacă vor mai prinde libertatea. Cazinoul ne dezvăluie secrete, aceste mesaje erau o legendă şi iată că astăzi legenda devine un adevăr. Mesajele au fost descoperite atunci când a fost decopertată fereastra scoică, bucata de sac a fost găsită în tencuială. Este clar că ei au lucrat aici pentru că au putut să ascundă aceste mesaje. Ei nu aveau cum să transmită familiilor că sunt în viaţă aşa că s-au gândit să scrie nişte gânduri simple şi s-au iscălit. Sperăm ca în timpul lucrărilor să mai găsim mesaje ale acestor oameni. Ştim că unul dintre ei era din Arad, despre alţii nu ştim nimic”, a declarat arhitectul Radu Cornescu, desemnat de municipalitate să colaboreze cu echipa de restaurare a monumentului istoric.
El a mai menţionat că scrisoarea deţinuţilor a fost găsită zidită în fereastra scoică dinspre mare, din sala de spectacole a Cazinoului constănțean.

ZIUA TATĂLUI, sărbătorită astăzi în România

România este singura țară din lume care sărbătorește ZIUA TATĂLUI în cea de-a doua duminică a lunii mai. Sau cel puțin așa reiese din informațiile prezentate de Wikipedia (vezi AICI detalii).

Astfel, anul acesta, Ziua Tatălui se sărbătorește, în țara noastră, pe 10 mai. Anul următor se va sărbători pe 9 mai, iar în 2022 pe 8 mai. Conform aceleiași surse, Ziua Tatălui și Ziua Mamei au fost legiferate ca sărbători în România începând cu anul 2010. Ziua Tatălui a fost sărbătorită pentru prima dată în România, în mod oficial, în data de 9 mai 2010 (adică tot în a doua duminică a lunii mai). De asemenea, Google România marchează Ziua Tatălui printr-un doodle special (foto alăturat).
Ca și semnificație, această zi face referire la poziția tatălui în familie, cât și în societate. „Ziua Tatălui are o semnificație importantă deoarece ajută la recunoașterea contribuției individuale a fiecăruia dintre cei doi părinți la viața de familie în particular și la construirea societății în general. Fiecare copil are nevoie atât de tatăl, cât și de mama sa, pentru a crește într-un mod armonios. În etapele primare, tatăl și mama rămân responsabili pentru luarea unor decizii importante legate de educație și de creștere a copilului. La momentul actual, în lume, majoritatea țărilor au societățile patriarhale și din această cauză tații joacă un rol principal în luarea deciziilor mai sus menționate. Stilul de viață al unui tată afectează copilul său. În cazul în care copilul este băiat, el va încerca cu siguranță să imite unele comportamente ale tatălui său, stilul său de viață. În cazul în care un tată poate stabili exemple bune de viață, într-un mod sănătos, este foarte probabil ca băiatul să le urmeze. Un comportament parental și stil de viață sănătos pot constitui modele pentru copii și pot astfel modela societatea într-un mod pozitiv. În acest fel, tații pot contribui la dezvoltarea unei societăți întregi. Aniversarea zilei tatălui oferă copiilor posibilitatea de a-și exprima dragostea și respectul pentru părinții lor, un sentiment care are ca țel consolidarea relației tată-copil și, în consecință, în dezvoltarea emoțională a fiecărui copil”, mai prezintă Wikipedia pe marginea acestui subiect.
Sursă foto: Wikipedia și captură Google

Asta chiar nu știai: Satul din România în care oamenii vorbesc o limbă secretă!

Multe lucruri interesante și curiozități sunt neștiute în România… culmea, tocmai despre România! Așa se face că, în țara noastră, există un sat în care oamenii vorbesc o limbă secretă!

Datează de peste 100 de ani și este, probabil, singura limbă secretă care se vorbește pe teritoriul țării noastre. Este adevărat că numărul persoanelor care îi cunosc relativ puținele cuvinte nu este deloc numeros, fiind alcătuit cu precădere de oameni în vârstă. Asta înseamnă că, dacă nu va fi promovată mai bine, această limbă riscă să dispară într-un viitor nu tocmai îndepărtat! Este vorba despre „comuțească” sau „limba de sticlă”, care s-a transmis prin viu grai din generație în generație. Aceasta nu are vreo legatură cu Limba Română pe care o cunoaștem cu toții.
Îi spune limba de sticlă pentru că bazele ei au fost puse de către cunoscuții geamgii din Munții Apuseni. În urmă cu un secol (dar și mai recent), aceștia mergeau prin toată țara cu scopul de a-și vinde marfa. Pentru a nu fi înțeleși de către alte persoane (mai ales cu privire la aspectele legate de bani pe care le discutau între ei) geamgii au inventat un limbaj propriu, ca un cod secret. Limbaj pe care nepoții lor (acum vârstnici) îl vorbesc și astăzi.
Un exemplu este cel al locuitorilor comunei Margău din județul Cluj. Aceștia cunosc mii de cuvinte ale limbii de sticlă, moștenite de la strămoșii lor (geamgii din generație în generație), cuvinte care erau folosite în special pentru a ascunde secretele acestei meserii căutate la acea vreme.
Voi cunoașteți vreun alt limbaj secret care se vorbește pe teritoriul României?

Alți șapte români infectați au murit în ultimele ore. Ce se știe despre fiecare

Grupul de Comunicare Strategică al Guvernului României a anunțat, în această duminică, informații despre cei șapte români care au murit în cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, dar și în cursul nopții de sâmbătă spre duminică.

Conform acestor informații, numărul românilor decedați de la debutul epidemiei în țara noastră a ajuns la 608. Ultimele șapte decese sunt patru bărbaţi şi trei femei, cu vârste cuprinse între 54 şi 92 de ani.
Deces 602 – Femeie, 67 ani, din judeţul Neamţ. Data internării: 15.04.2020 Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ – Nefrologie, transferată în 22.04.2020 la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaşi. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 14.04.2020. Data confirmării: 16.04.2020. Data decesului: 25.04.2020. Comorbidităţi: Insuficienţă renală cronică – dializă, transplant renal rejectat, Hepatită cronică cu virus C;
Deces 603 – Bărbat, 92 ani, din judeţul Galaţi. Beneficiar cămin de bătrâni. Data internării: 24.04.2020 la Spitalul Clinic Judeţean – Boli Infecţioase Galaţi. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 24.04.2020. Data confirmării: 25.04.2020. Data decesului: 25.04.2020. Comorbidităţi: insuficienţă renală cronică, HTA, demenţă senilă, casecsie, anemie cronică, escare de decubit (imobilizat la pat);
Deces 604 – Bărbat, 87 ani, din judeţul Galaţi. Beneficiar cămin de bătrâni. Data internării: 11-17.04.2020 la Spitalul Clinic Judeţean – Boli Infecţioase Galaţi, transferat pe 17.04.2020 la ATI Spitalul Judeţean de Urgenţă Galaţi. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 14.04.2020. Data confirmării: 16.04.2020. Data decesului: 25.04.2020. Comorbidităţi: demenţă senilă, spondilită anchilopoetică, hemoragie digestivă superioară;
Deces 605 – Femeie, 72 ani, din judeţul Bacău. Data internării: 02.04.2020 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău – Boli Infecţioase transfer în ATI în data de 12.04.2020. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 02.04.2020. Data confirmării: 04.04.2020. Data decesului: 25.04.2020. Comorbidităţi: colecistectomie. Fără alte antecedente cunoscute;
Deces 606 – Femeie, 54 ani, din judeţul Bacău. Data internării: 14.04.2020 la Spitalul Municipal Oneşti, transferată apoi în ATI. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 15.04.2020. Data confirmării: 16.04.2020. Data decesului: 26.04.2020. Comorbidităţi: co-infecţie COVID-19 cu gripă tip B, obezitate;
Deces 607 – Bărbat, 70 ani, din judeţul Botoşani. Data internării: 23.04.2020 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani – Boli Infecşioase transferat în ATI. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 24.04.2020. Data confirmării: 25.04.2020. Data decesului: 26.04.2020. Comorbidităţi: boală cardiovasculară;
Deces 608 – Bărbat, 71 ani, din judeţul Bacău. Data internării: 15.04.2020 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău – Medicină Internă apoi transferat în ATI. Data recoltării probelor pentru COVID-19: 24.04.2020. Data confirmării: 25.04.2020. Data decesului: 26.04.2020. Comorbidităţi: BPOC grad IV, CPC, insuficienţă respiratorie cronică, obezitate.

Coniac de casă: o rețetă care a trecut testul timpului

Cum să faci să obții un coniac de casă destul de savuros, dar și mai sănătos decât cele pe care le găsești în comerț? Vă propunem o rețetă ușoară.

 

 

Pentru început trebuie să știți că aveți nevoie de următoarele ingrediente: 3 litri vodcă; 2 linguri scorțișoară; 1 praf de nucșoară; 1 praf de cardamom; 3 linguri de zahăr.
Mod de prepare:
1.Se dizolvă zahărul în puțină vodcă. Amestecăm bine până când obținem un sirop omogen. Repartizăm ingredientele rămase într-un borcan. Adăugăm vodca rămasă, iar la final turnăm siropul.
2.Lăsăm borcanul într-un loc răcoros timp de două săptămâni.
3.După ce tinctura a căpătat culoare și aromă intense, aceasta trebuie filtrată. Turnăm lichidul în sticle și le lăsăm aproximativ șase luni.
Noi vă recomandăm să savurați această băutură pe îndelete, cu o mâncare bună, dar și cu măsură!

Aprinde zilnic în casă tămâie. Îți poate schimba viața

Aceasta este povestea unei învățătoare. O femeie destoinică din mâinile căreia au ieșit oameni în adevăratul sens al cuvântului. Însă, ea părea neoutincioasă chiar în privința singurului fiu!

 

 

Toate incercarile pe care le-a facut sa-l aduca pe calea ce duce la Dumnezeu au ramas fara roade. Fiind invatatoare, vedea, cu darul lui Dumnezeu, cati copii straluciti si folositori in societate ieseau din mainile ei. Insa copilul ei, singurul de altfel, caruia i s-a dedicat cu totul, nu dorea sa se hotarasca pentru vreun lucru si nu isi gasea un scop in viata. Tovarasiile rele l-au invatat sa distruga din temelii si sa ruineze morala crestina, religia, tara.
Zile, saptamani, luni intregi lipsea de acasa, fara sa trimita vreun semn de viata. Va dati seama ce insemna pentru mama aceste lucruri! Cine va putea spune vreodata durerile, trudele, lacrimile unor astfel de mame care nu vad nici un progres, nici o speranta in fiii lor! Si aceasta mama astepta vreo schimbare din partea fiului ei. Rugaciunea ei, tamaia care ardea, candela pe care o aprindea, toate acestea erau pentru fiul ei. Cand a venit timpul ca baiatul sa mearga in armata, mama s-a imbarbatat cu aceste cuvinte: „Poate acolo se va redescoperi pe sine”. Baiatul a prezentat insa un certificat de la psihiatru si a dobandit o amanare. Mama ramasese la obiceiul ei: candela si tamaie, ulei si lacrima.
Intr-o zi, fiul ei s-a intors acasa deoarece luase hotararea sa mearga la armata. „Semn bun”, spuse mama in sinea ei. A trecut tot stagiul militar. Nu a venit sa o vada nici macar o singura data. Mama insa nu a lasat fara ulei si fara lacrima coltul ei de rugaciune nici macar o seara. Era luna mai, iar fiul ei s-a intors acasa bucuros, plin de bunadispozitie, ca si cum nu ar fi lipsit nici o zi. I-a cerut niste bani pentru a merge cateva zile la mare impreuna cu cativa prieteni. I-a dat imediat. Mama a simtit atunci ca se lupta cu cineva piept la piept. Nu acesta era copilul ei. Era duhul cel rau ce trebuia biruit de Duhul lui Dumnezeu.
Au trecut 10 zile si s-au intors toti bucurosi. Au povestit noutatile lor, au mancat, au baut cafea, iar la final fiul i-a spus mamei:
– Mama, ti-am adus un cadou. Am zis sa nu vin cu mana goala, de data aceasta. Deschide-l sa vedem daca iti place.
– Cadou de la tine, baiatul meu, si sa nu-mi placa? Ma bucur ca te-ai gandit la mine.
– Deschide-l!
Mama a luat cadoul si l-a deschis. Doar ce a zarit ce era inauntru si a inghetat. Lacrimile i s-au scurs pe obraji. Era o candela de o frumusete rara.
Mama, te vedeam dimineata si seara ca aprinzi candela si stiam, eram sigur, ca faci acest lucru pentru mine. In gandul meu te vedeam mereu in fata candelei. Nimic nu imi scapa din tot ceea ce faceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut aceasta dorinta arzatoare: eu sa aprind candela, dumneata sa pui untdelemnul si… lacrima.
Tamaia cu care se cadeste inchipuie inca din vechime rugaciunile inaltate de noi catre Dumnezeu si dorinta aprinsa ca ele sa suie inaintea Lui asa cum suie fumul tamaiei, dupa cum zice Sfantul Prooroc David: sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta (Ps. 140, 2). Aceeasi insemnatate o are tamaia si in slujbele Bisericii Ortodoxe. „Tamaie aducem Tie, Hristoase, rosteste preotul inaintea Liturghiei, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de Ceruri, trimite-ne noua harul Preasfantului Tau Duh.” Potrivit acestei insemnatati, Biserica noastra intrebuinteaza cadirea cu tamaie si in rugaciunile sale particulare.

Cu cât vom face mai mult bine oamenilor, cu atât mai mult bine se va întoarce la noi

Pastorul este acela care se dăruiește altora. Dacă pastorul nu face acest lucru, el încetează să mai fie pastor și oile nu-l mai urmează. De fapt, oile știu totul cu precizie. Nicio reclamă, nicio promovare sau autopromovare nu poate să decidă – oile merg după acela care se dăruiește.

 

Acest text se referă nu numai la pastori. Haideti sa cugetam: dar daca acest principiu ar sta la baza vietii omului? Daca noi ne vom darui altora? Noi vom fi pentru ei oameni buni. Sunteti foarte tineri, insa timpul trece repede si, in curand, vine o vreme cand va veti intemeia familia voastra, cand va veti educa copiii. As dori sa va amintiti cuvintele, pe care Patriarhul vi le-a spus la bradul de Craciun de la Kremlin, in 2014: veti fi fericiti numai atunci cand va veti darui altora.
Trebuie sa ne amintim: cu cat vom face mai mult bine oamenilor, cu atat mai mult bine se va intoarce la noi, cu atat mai fericiti vom deveni. Cand tata are grija de mama, iar mama se ingrijeste de tata, amandoi sunt fericiti si familia este fericita. Iar cand vor inceta sa se daruiasca unul altuia, atunci se vor desparti pentru toata viata, iar copiii devin orfani cu parinti in viata.
„Cand vorbim despre necesitatea de a ne darui altora, cand vorbim de necesitatea binelui, noi trebuie sa ne amintim ca astazi, ca de altfel mereu, multi oameni asteapta de la noi o atitudine buna, sa le facem bine. Si astazi, inainte de toate, ma gandesc la copiii orfani, la cei care sunt in case de copii, care n-au nici mama nici tata. As dori sa va chem, in primul rand pe drept-credinciosi, sa-i infiati pe orfani, sa nu va fie teama. Niciodata cel care va infia, care se daruieste pe sine acestor copii, nu va fi nefericit – el va primi binele insutit. Uneori ne opreste si faptul ca acel copil, pe care vrem sa il adoptam, pare ca nu se potriveste (am vrea o papusica frumusica, sanatosica). Iar aici se afla principala intrebare: pentru ce adoptam copii? Pentru propria distractie, propria placere? Sau pentru a ne dedica pe sine altora? Daca pentru distractie si placere, atunci nu trebuie sa-i luam. Educarea copiilor nu este o distractie, este intotdeauna o munca enorma. Dar daca il luam pe acela care are un handicap innascut sau dobandit, o anumita maladie – noi facem o lucrare mareata si sfanta”, scrie ortodoxia.me.
Eu am pomenit, nu o singura data, o pilda minunata, cum unul din stapanii nostri, care isi ducea ascultarea peste hotare, in vremurile grele de dupa scindarea Uniunii Sovietice a infiat un baietel. Acest copil a fost victima Cernobilului, era foarte mic – avea trei sau patru ani. A fost adus cu un microbuz din Rovno, cand ma aflam acolo, unde locuieste acest arhiereu. Impreuna ne-am dus sa il luam pe acel baietel. El nu putea sa mearga, manutele si piciorusele ii erau strambate, sira spinarii era incovoiata. Medicii au spus ca trebuie sa suporte mai bine de 30 de operati complicate, ca sa poata merge si trai printre copiii sanatosi. Atunci stapanul a spus: „Eu il voi infia pe acest baietel”. M-am uitat la copil, m-am uitat la stapan si am zis: „Poate vrei pe cineva sanatos sa infiezi?” Raspunsul a fost remarcabil: „Pe cel sanatos oricine il va infia. De aceea vreau sa adopt un copil bolnav, ca sa se insanatoseasca”. Acum acest baiat isi face studiile la universitate si este sanatos.
„Am adus acest exemplu ca sa fie clar: cand luam copii nu prea sanatosi, dar minunati, capabili, si depunem tot sufletul pentru cresterea lor, noi devenim pastori, devenim fericiti si dragostea ce vine ca raspuns ne infrumuseteaza viata in culori minunate, ne face fericiti. V-am relatat aceasta istorioara ca sa va ilustrez ceea ce ne-au spus copiii despre pastorie. Pastoria este cu adevarat capacitatea de sacrificiu si acest sentiment, aceasta responsabilitate, aceasta datorie apartine nu doar slujitorilor bisericii. Noi trebuie sa fim pastori unii pentru altii – parintii pentru copii, copiii mai mari pentru cei mai mici. Atunci se va schimba viata intregului nostru popor, va fi mai multa lumina, bucurie, pace, bunatate, prin urmare, noi vom fi mai vitali, mai putin receptivi la ispite, tentatii si la tot ceea ce se prabuseste acum asupra constiintei noastre, in special asupra constiintei tinerilor”.
Extras din Cuvantul Preafericitului Patriarh Chiril la sarbatoarea Craciunului de la Kremlin din data de 8 ianuarie.