Category: Lifestyle

Pentru orice părinte despărțirea de copii este un stres enorm. În special, dacă scumpii ei sunt lăsați cu o bonă, chiar și pentru puțin timp.

Claudia Sorhaindo a fost nevoită să-și lase fetița de două luni cu nepoata sa Gianna. Dar, peste câteva ore ea primește un mesaj de la Gianna care a făcut-o să râdă cu poftă.

Gianna, o fată de 15 ani, a crescut într-o familie numeroasă și cunoștea cum să aibă grijă de copii. Ea știa foarte bine că ei nu pot fi lăsați singuri nici măcar o clipă. Dar în același timp ea trebuia să prepare mâncarea pentru bebeluș. Atunci ea a fost foarte inventivă și a găsit o soluție neobișnuită astfel încât fetița să fie mereu sub supraveghere.

Claudia a plasat fotografiile primite pe pagina ei dintr-o rețea de socializare pentru a arăta și altora invenția nepoatei sale.

 

 

E greu de crezut că cineva alege să fie cerșetor, și totuși marea majoritate îi privește pe aceștia cu dezgust. Însă Casey Fischer nu a făcut această greșeală, nu. Într-o zi a dat de un om pe stradă, care încerca să adune câteva monede. Câteva momente mai târziu, acesta a venit la cafeneaua unde era și ea, era transpirat și reușise să strângă doar un dolar.

Casey s-a oferit să-i cumpere o cafea și un covrig, iar apoi l-a invitat la masa ei.

Bărbatul a recunoscut că ajunsese pe străzi din cauza drogurilor, dar că încă mai spera să devină fiul pe care mama lui și l-a dorit dintotdeauna, chiar dacă aceasta murise de cancer, cu ceva vreme în urmă.

Casey i-a mulțumit barbatului pentru că a avut încredere în ea și i-a povestit viața lui, iar apoi s-a ridicat să plece, dar Chris a rugat-o să îi dea o foaie și un pix. Acesta a scris ceva, iar apoi i-a înmanat tinerei bilețelul.

Și-au luat la revedere, în drum facultate, Casey a deschis bilețelul, dar în timp ce citea, lacrimile îi curgeau: „Astăzi voiam să mă sinucid, dar datorită tie nu voi mai face acest lucru. Îți mulțumesc, suflet frumos!”.

Femeia a postat mesajul emoționant pe o rețea de socializare, unde s-a viralizat instant: „Se numeste Chris. Este unul dintre cei mai onesti si sinceri oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Incearca din rasputeri sa isi depaseasca conditia si sa ajunga un om normal, in memoria mamei lui, dar de fiecare data se loveste de indiferenta oamenilor”, a povestit Casey.

Când lași copilul singur doar pe un minut: 30 de imagini de care o să te prăpădești de râs.

Copiii sunt mici îngerași căzuți pe pământ: ei nu mint, ne iubesc necondiționat, lacrimile lor sunt întotdeauna sincere și tot ce fac, fac cu inima deschisă…Și nu există o melodie mai minunată decât râsul unui copil sau o îmbrățișare mai călduroasă, decât cea a unor mânuțe gingașe.

Cu siguranță, copiii sunt fericire în casă, însă e destul să-i lași singuri pentru un minut și la întoarcere poți face infarct. Iată câteva situații în care părinții au avut un șoc emoțional de nedescris.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Vecina de vis-a-vis mi-a povestit de scena teribila pe care o avusese cu fata ei adolescenta. Fata ei ramasese insarcinata si au acuzat-o in fel si chip. Cum ai putut sa faci asta? Cum ai putut sa ne faci asta? – i-au tot repetat. Mi-era mila de ei si de suferinta lor, a tuturor. Parintii care se simteau tradati si fata care facuse o greseala.

Ma gandeam cum pot sa-i ajut.Nici n-am putut sa dorm in noaptea aceea. Dimineata am sunat-o pe mama, asa cum fac mereu cand nu gasesc nicio solutie. Mama mi-a adus aminte o vorba pe care o auzeam mereu in casa, in copilarie si de la ea si de la bunica. Cand copilul are o problema, inchide gura si deschide bratele.

Am incercat sa aplic acest sfat si in relatiile cu copiii mei. Cinci copiii in sase ani. Bineinteles ca nu mi-a mers de fiecare data. Am putina rabdare si gura mare.
Imi aduc aminte de Carla, fata mea cea mare, cand avea 4 ani se juca la noi in dormitor si a spart o lampa. Dupa ce am cautat-o sa vad ca nu s-a taiat am inceput scandalul, ca era o lampa veche, de la mama, ca trebuia sa fie mai atenta si apoi am observat ceva. Frica, teama si groaza din ochii ei. Ii tremurau buzele. Se distanta de mine. Mi-am adus instant aminte de vorbele mamei. M-am oprit din discurs, mi-am deschis bratele si am asteptat.

Carla mi-a sarit in brate spunand ca nu mai face, ca ii pare rau. Am tinut-o in brate cateva minute pana s-a linistit. M-am simtit groaznic. Cum am putut sa o fac sa creada ca lampa aia e mai importanta ca ea?I-am spus ca imi cer iertare, oamenii sunt mai importanti ca lampile si ca ma bucur ca nu s-a taiat.Din fericire, incidentul cu lampa nu a traumatizat-o pe fiica mea, dar m-a invatat ca mai bine imi tin gura decat sa spun lucruri la manie, lucruri care ranesc.

Cand au devenit adolescenti, am repetat tehnica mamei. Mi-am tinut gura si copiii au venit la mine. Cand mi-am tinut gura, am inceput sa ii aud povestind despre fricile, despre mania lor. Admiteau singuri ca au gresit si ca regreta, fara ca eu sa le tin o lectie. Stiau ca, desi au gresit, mama o sa-i iubeasca oricum. In aceste situatii, nu ne mai bateam capul cu motivul pentru care am ajuns in acea situatie, ci ne gandeam cum sa rezolvam situatia creata.
Acum, copiii meu sunt mari, fiecare la casa lui. Fiul cel mic m-a sunat intr-o seara spunandu-mi ca a facut o prostie. L-am chemat acasa sa vorbim.
L-am ascultat cam o ora. Am inghitit in sec, in timp ce el imi povestea ce s-a intamplat. M-am ridicat sa-l iau in brate. Imbratisarea lui a a fost asa puternica, credeam ca o sa ma sufoce.
Am auzit:– Multumesc, mami! Stiam eu ca o sa ma ajuti sa rezolv asta!
Incredibil cat de desteapta devin cand inchid gura si imi deschid bratele.”

preluat de pe paginadefolos

via: wow.bzi.ro

În 2007 Gemma Sheridan și alți doi prieteni au plecat într-o călătorie care trebuia să îi ducă din orașul lor, Liverpool, de-a lungul Atlanticului către Canalul Panama, iar apoi mai departe către frumoasa insulă Hawaii. Prima etapă a călătoriei a mers fără probleme, dar după ce au trecut de Canal și au ajuns în Oceanul Pacific, totul nu putea lua o turnură mai proastă!

A fost o furtună uriașă care a distrus instalația electrică a bărcii lor și i-a răsturnat peste bord pe cei doi amici ai ei, ucigându-i, în plus, barca era deja foarte afectată. Fără nimic electronic și cu o barcă serios avariată, Gemma a plutit în derivă timp de 17 zile până când a fost lovită de o altă furtună uriașă. Gemma a fost lăsată inconștientă în urma ei, iar restul e istorie! S-a trezit pe o plajă, înconjurată de rămășițele bărcii sale.

Timp de ani de zile a stat pe o insulă părăsită unde i-a luat patru ore să facă focul, a învățat să pescuiască, a început să facă exerciții regulate pe plajă. Dar într-o zi i-a venit o idee salvatoare: să scrie un SOS uriaș pe plajă.
Așa s-a întâmplat că într-o dimineață s-a trezit din cauza sunetului unui avion care zbura deasupra ei, incredibil de jos, nu-i venea să creadă, credea că e un vis.

A început să urle și să dea din mâini. Avionul a aruncat pe plajă câteva pachete, înăuntru erau: un radio, apă proaspătă, mâncare și o mică trusă medicală. Când a dat drumul radioului a auzit după ani de zile prima voce umană.

A întrebat cum au găsit-o, i s-a spus: ,,Un puști din Minnesota a găsit semnul tău de SOS pe Google Earth!”. Emma a mărturisit: ,,Eu nici nu știam ce e Google Earth, dar le sunt profund recunoascătoare acum”.

Crina Micnescu (40 de ani), din Gorj, lucrează ca şofer profesionist în Spania şi îmblânzeşte cu succes un mastodont cu o greutate de peste 40 de tone.
Crina Micnescu este o gorjeancă de 40 de ani care a moştenit pasiunea pentru maşini de la tatăl ei, fost şofer profesionist. De mică visa să stăpânească volanul şi în urmă cu zece ani şi-a îndeplinit visul: a început să conducă TIR-uri.

„Eram copil şi tata mă lua cu el în cursă.Îmi doream să devin şi eu şofer ca tatăl meu şi să conduc maşini aşa de mari. Nu mi-a fost teamă. Mă consider mult mai în siguranţă în TIR decât într-o maşină mică. În urmă cu zece ani am devenit şofer profesionist şi am obţinut atestele necesare pentru orice fel de transport, chiar şi agabaritice şi pentru produse periculoase sau explozive, mai puţin de transport persoane. Este o responsabilitate şi nu mi-a plăcut, pentru că îmi este incomod.

 

Atunci, toată lumea a fost uimită că vreau să devin şofer profesionist, mai ales că am luat permisul de la prima încercare, atât oraşul, cât şi sala. Doar o singură femeie din Gorj mai profesa ca şofer de TIR“, îşi începe povestea Crina.

Oprită în trafic de poliţişti
Crina a fost o prezenţă inedită pe şosele. A condus în România un tir de culoare roşie, iar poliţiştii o opreau de fiecare dată pentru că nu puteau crede că o femeie este în stare să stăpânească cele mai mari maşini care circulă pe drumurile publice.

„Prima maşină a fost un Renault Premium, iar apoi un Man roşu. Poliţiştii mă opreau de fiecare dată. Se luau chiar după mine. Imediat după ce mă opreau îmi cereau să vadă permisul, nu altceva, pentru că nu credeau că sunt şofer profesionist. Primele mele curse au fost pe ruta Târgu Jiu – Craiova. Transportam paleţi la o firmă din Craiova, duceam materiale de construcţie“, povesteşte Crina. Şoferiţa a făcut curse prin toată ţară. La început, colegii şoferi au rămas mască să vadă o prezenţă blondă la volanul tirului. Cele mai amuzante reacţii le-au avut angajaţii depozitelor unde trebuia să descarce marfa.

„Am făcut curse în Ardeal. Duceam de la Târgu Jiu paleţi şi apoi încărcam BCA şi mergeam prin Ardeal, iar de acolo luam adeziv şi duceam la depozitele de prin Târgu Jiu. La început, colegii mei au avut tot felul de reacţii, pentru că erau surprinşi şi mă apelau pe staţie ca să mă opresc cu ei la o cafea. Încet-încet au început să mă cunoască. Am fost prin toată ţara. Cei de la depozitele unde trebuia să duc marfa au fost cei mai uimiţi să mă vadă la volan. Îi sunam la telefon să-i întreb unde trebuie să ajung, iar ei îmi spuneau să le dau şoferul la telefon. Când ajungeam la depozit mă aşteptau toţi, începând de la femeia de serviciu şi până la şefi, pentru că nu credeau“, relatează amuzată Crina.

Criza a alungat-o din ţară
Crina a plecat din ţară în urmă cu cinci ani. Firma la care lucra a început să aibă probleme financiare. Astfel, Crina nu şi-a mai putut achita ratele pentru autoturismul achiziţionat şi l-a pierdut.

„M-am gândit că trebuie să fac ceva şi am luat decizia să plec în Spania. Prima dată am lucrat la o firmă care nu a fost serioasă. Eu nu ştiam să vorbesc foarte bine limba spaniolă. Am plecat la o altă firmă de transport şi de atunci lucrez acolo. Patronul a fost suprins plăcut să aibă angajată o femeie. Nu am avut probleme la angajare, deşi eu nu am văzut vreo spaniolă care să lucreze ca şofer profesionist. Am mai întâlnit alte femei la volanul unui tir, dar din Germania şi Olanda. În schimb, în Spania şi în Italia mai sunt românce care profesează ca şofer de tir“, mai spune Crina.

Curse de mii de kilometri
Crina conduce acum un camion Daf şi transportă în Italia peşte şi produse marine. „Sunt remorci frigorifice. Transport marfă cu temperatură controlată. E vorba de peşte proaspăt: peşte spadă, rechini, calamari, fructe de mare. Din Spania duc marfa în Italia şi de acolo încarc sardine şi scoici, pentru că nu se găsesc în Spania. Merg foarte mult în zona Milano. O cursă pe care o fac are o distanţă de 1.600 de kilometri. Am făcut şi curse mai lungi atunci când am fost în Germania, chiar şi de 3.000 de kilometri. Colegii din Spania sunt foarte amabili. Au o altă mentalitate“, adaugă Crina.

Crina are un salariu motivant, dar îşi doreşte să se întoarcă în ţară, să-şi temine casa pe care o are în construcţie şi să-şi deschidă o mică afacere. „Nu vreau să ies la pensie din Spania, pentru că este foarte greu. Eu stau acasă doar şase zile pe lună. Este o muncă dură. Nu ai timp liber. Aproape tot timpul îl petrec în cabină. Sunt multe sacrificii pentru o femeie care vrea să profeseze ca şofer profesionist. Nu prea ai timp de coafor sau lucruri de genul acesta“, povesteşte Crina. Gorjeanca nu a avut parte de accidente. „Marea majoritate a accidentelor sunt cauzate de oboseală. Mie nu mi s-a făcut niciodată somn la volan“, mai spune şoferiţa.

Este surprinzător cât de dezvoltată poate fi intuiția unei mame vizavi de copilul ei. Amplificarea ei devine mai evidentă odată cu nașterea micuțului. Principalul obiectiv al fiecărei mame este, desigur, protejarea vieții copilului propriu.

Povestea lui Shelby Ann Carter, din orașul Wyoming, Illinois, vine ca o confirmare a acestui lucru. Femeia de 21 de ani, care a salvat viața fetiței sale, este un adevărat erou în orașul natal.

În data de 30 ianuarie a acestui an, departamentul de pompieri a primit un apel despre un incendiu: o casă era înghițită de flăcări. La etajul doi al casei a fost găsită moartă proprietara casei. Ea s-a intoxicat cu monoxid de carbon. Însă copilul ei nu a fost găsit…
Toți au rămas uimiți de dispariția copilului.

Keana Davis a fost găsită într-un morman de gunoi, bine legată de scaunul său. Înainte de moarte, mama a legat fetița de scaunul auto pentru copii și a aruncat-o peste geam, la aer curat.

În afară de niște arsuri nesemnificative, copilul era complet nevătămat.
Iată ce a declarat șeful serviciului de pompieri, Foglesonger Ed: „Eu sunt complet surprins de acțiunea acestei tinere mame: ea a fost în stare să-și controleze emoțiile într-un moment atât de critic și a salvat viața copilului”.

Prietenii și rudele lui Shelby se mândresc cu ea.
Bunica lui Shelby spune: „Suntem mândri de ea, a făcut o faptă demnă de o mamă”

Internauții au rămas șocați de această tragedie și nu au putut sta departe. Astfel au organizat o campanie de pe urma căreia s-au acumulat 40.000$ din donații, timp de o săptămână.

Desigur, membrii familiei și prietenii deplâng moartea lui Shebly, dar în același timp sunt mândri de această faptă. Ea a reușit să-i dea viață a doua oară fetiței sale…

Don si Lorraine au fost casatoriti timp de 25 de ani si au devenit cu timpul atat parteneri in viata, cat si in munca, cei doi conduceau impreuna o ferma. Dupa ce au avut trei copii frumosi impreuna, Don a fost diagnosticat in anul 1995 cu ALS, o boala necrutatoare care, in doar cinci ani, l-a facut incapabil sa mai traiasca fara un ventilator pentru respiratie, de aceea in ultimii 15 ani nu a putut vorbi.

Dar Lorraine nu a renuntat la sotul ei – si-a amintit ca i-a promis sa-i fie alaturi si la bine si la greu, asa ca a devenit asistenta lui medicala, a invatat tot ce trebuia pentru a putea avea grija de el si pentru a face tot ceea ce Don facea in ferma pana atunci. Dar ceea ce o durea cel mai mult pe femeie era faptul ca sotul ei nu mai putea vorbi.

Femeia era hotarata sa gaseasca o cale de a comunica cu el! Asa ca a facut o tabla pe care erau litere, pentru ca Don sa ii indice ce vrea sa spuna, litera cu litera, dar procesul asta dura o vesnicie, daca voia sa spuna o fraza intreaga. Cel care le-a schimbat viata amandurora a fost Mick Ebeling si echipa lui de la Not Impossible Labs, o companie care creeaza solutii pentru persoanele cu dizabilitati.

Ei au inventat un dispozitiv care ii permitea lui Don sa vorbeasca cu ochii, foarte repede, pe acelasi sistem al privirii literelor. Programul simula chiar si o voce! In sfarsit, dupa 15 ani, Don a putut sa-i spuna sotiei sale tot ce gandise in ultimii 15 ani, lucru care a fost incredibil de frumos!

Care a fost primul lucru pe care i l-a spus sotiei sale? Iata:„Draga mea Lorraine, nu-mi pot imagina viata fara tine. Tu esti cea care a facut ca ultimii 25 de ani din viata mea sa zboare si esti singura care m-a facut sa-mi suport boala in ultimii 15 ani. De-abia astept urmatorii 20 de ani alaturi de tine. Te iubesc”.

Koku Istambulova sustine ca are 129 de ani si daca pentru multi acest lucru pare o minune, femeia sustine ca de fapt a ajuns la aceasta varsta pentru ca Dumnezeu o pedespseste.

Batrana, despre care se crede ca este cea mai varstnica persoana din lume, spune ca este o pedeapsa divina faptul ca a ajuns la aceasta varsta si ca nu are idee de ce si cum a putut sa ajunga la 129 de ani.

Koku spune ca viata ei a fost una extrem de trista si ca, in cei 129 de ani pe care ii va implini luna viitoare, nu a ajut nici macar o zi fericita.Batrana a fost victima nazistilor, care au patruns cu tancurile in Cecenia, deportand toti locuitorii.

„Am vazut oameni in varsta care au spus ca s-au mentinut facand sport sau printr-un regim alimentar special. Nu am nicio idee despre cum am putut sa ajuns la aceasta varsta. Nu am fost niciodata fericita. Intotdeauna am lucrat din greu, sapand pamantul. Sunt atat de obosita. Nu intotdeauna o viata lunga inseamna si un dar dat de Dumnezeu”, a declarat femeia.

De-a lungul anilor, batrana a pierdut numerosi fii si fiice, ultima fiica ramasa in viata a decedat in urma cu cinci ani, la varsta de 104 ani, spun rudele supravietuitoare ale lui Koku.„Am supravietuit Razboiului Civil din Rusia, Celui de-al Doilea Razboi Mondial, deportarii din 1944 si celor Doua Razboaie Cecene.

Viata in exil a fost extrem de grea. Ne-am deportat in Siberia, apoi in Kazakhstan, unde oamenii de acolo ne-au urat. Ne obligau sa respectam niste reguli aspre si aveam cateva haine. Facand o retrospectiva a vietii mele, chiar mi-as fi dorit sa mor in tinerete”, a declarat Koku Istambulova.
Sursa: Daily Mail

Foto: east2westnews

Sharon Jabbour este din Melbourne, Australia și abia intrase la liceu când a rămas însărcinată cu primul ei copil, în 1999. Acum, femeia în vârstă de 34 de ani a dezvăluit că a fost încurajată să avorteze și apoi a fost judecată aspru de către toți cunoscuții pentru că refuzase asta și alesese să aibă copilul.

Ea mărturisește: ,,Peste tot erau priviri șocate, dezamăgite, se holbau, dădeau din cap. Așa îmi amintesc că am fost tratată la acea vreme, când eram o mamă tânără. Cei mai mulți mi-au spus că ar trebui să fac ceea ce e corect și să avortez. Purtam intenționat haine foarte largi ca să îmi ascund burta, eram jenată. A funcționat până când copilul putea fi plimbat în cărucior, apoi nu mă mai puteam ascunde nicăieri”.

Sharon s-a căsătorit cu tatăl copilului în anul 2011 și a făcut cu el alți 7 copii, cei doi au în total opt și sunt extrem de fericiți. În ciuda dificultăților pe care le-a avut de înfruntat, mama spune că nu regretă nimic fiindcă și-a dorit mereu o familie mare cu tatăl copiilor ei. Copiilor sunt: Symonne, 18 ani, Celinna, 15 ani, Tifinney, 13 ani, Sebastian 12 ani, și gemenii Alesha și Ethan, 10 ani, Amaliyah, 4 ani și Aliyrah în vârstă de doi ani.

Cei doi soți au fiecare afacerea lui, fiecare mașina lui, femeia muncește cu normă întregă și precizează: ,,Eu sunt dovada vie că a fi mamă nu înseamnă că viața ta s-a sfârșit. Devii lucrurile pentru care ești dispus să muncești. Unii copii sunt jenați de părinții lor, eu, fiindcă sunt atât de tânără, am dezvoltat o adevărată prietenie cu ei”.

Femeia a decis să-și facă publică povestea pentru a lupta împotriva celor care cred că mamele tinere trebuie să avorteze sau sunt batjocorite de către societate: ,,Sunt atât de multe care, la fel ca mine, își pun întreaga ființă în creșterea și educarea corectă a copiilor”.
Iat-o aici pe mamă, alături de fiica ei cea mare, pe care a născut-o la 16 ani: